ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1657/2018

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 8.02.2013, reclamanții A., B., C., D., E., F., prin G., H., I., J., K., L., M. și N. au chemat în judecată pe pârâții O. (O.) P. și Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând obligarea pârâților la plata următoarelor sume:

- Reclamantul B. a solicitat, în calitate de parte vătămată - tatăl defunctului Q., decedat la data de 17.10.2011 în urma accidentului produs în Germania, Dresden, obligarea pârâților la plata sumei de 70.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia înmormântării fiului său, a parastaselor ulterioare, inclusiv morminte, transportul fiului său din Germania în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menționat, contravaloarea autoturismului x, distrus în urma accidentului în sumă de 22.000 RON și daune morale în cuantum de 2.000.000 RON.

- Reclamantul A., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2500 RON cu titlu de daune, reprezentând cheltuielile materiale efectuate cu ocazia spitalizării în Germania, transportul în România și daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul J., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 23.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menționat; daune morale în cuantum de 1.000.000 RON și suma de 2000 RON/lună reprezentând prestație periodică lunară până la încetarea stării de nevoie.

- Reclamantul H., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 90.000 RON cu titlu de daune reprezentând cheltuielile materiale efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România, valoarea sumelor de bani împrumutate pentru a putea suporta cheltuielile ocazionate de evenimentul rutier menționat și daune morale în cuantum de 100.000 RON.

- Reclamantul F., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România și daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul D., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România, contravaloarea autoturismului x, distrus în totalitate în urma accidentului, în sumă de 22.000 RON; daune morale în cuantum de 45.000 RON, ca urmare a implicării în accident, și 90.000 RON daune morale ca urmare a decesului fratelui său în accident.

- Reclamantul I., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate de acesta cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România și daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul E., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării în Germania și România, transportul în România și daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamantul C., în calitate de parte vătămată, a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 2.500 RON cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuielile efectuate cu ocazia spitalizării în Germania și România și daune morale în cuantum de 45.000 RON.

- Reclamanta N., în calitate de parte vătămată - concubina defunctului Q. și respectiv reprezentanta legală a minorilor K., L. și M., fiii defunctului Q., a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 300.000 RON/fiecare cu titlu de daune morale reprezentând prejudiciul suferit de aceștia ca urmare a decesului lui Q.; stabilirea unei prestații periodice lunare pentru fiecare minor, până la împlinirea majoratului, având în vedere vârsta acestora și faptul că victima era singura sursă de întreținere pentru aceștia, în cuantum de 2.000 RON/lună pentru fiecare.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Argeș și, la termenul data de 17.09.2013, instanța a luat act că pârâta O. și-a schimbat denumirea în O.

La data de 5.11.2013, au formulat cerere de intervenție în interes propriu intervenientele R., S. și T. (surorile defunctului U.), precum și V. (mama aceluiași defunct), prin care au solicitat obligarea asigurătorului la plata sumei de 50.000 RON pentru fiecare. În susținerea cererilor de intervenție s-a arătat faptul că sunt surorile defunctului Q., iar decesul acestuia a avut un impact major asupra psihicului lor, în condițiile în care defunctul era un real sprijin pentru familie, iar sumele solicitate reprezintă o compensare echitabilă pentru prejudiciul moral suferit.

La termenul din data de 24.01.2014, instanța a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenientele R., S., T. și V.

La termenul din data de 27.11.2013, instanța a unit cu fondul cauzei, excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților K., L. și M., invocată de pârâta O.

La data de 30.04.2014, reclamantul B., în calitate de parte vătămată, respectiv tatăl defunctului Q., și-a precizat cererea de chemare în judecată în sensul obligării pârâților la plata sumei de 1.000.000 euro, cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 499 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș, au fost admise excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei P. și, respectiv, a pârâtului Fondul de Protecție a Victimelor Străzii. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. cu privire la daunele solicitate pentru autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x și a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților K., L. și M.

A fost obligată pârâta O. să plătească următoarele sume: reclamantului B. suma de 21.436 RON reprezentând contravaloarea autoturismului x cu nr. de înmatriculare x, suma de 25.000 RON daune materiale reprezentând cheltuielile în legătură cu înmormântarea lui Q., cheltuieli ce privesc transportul, înmormântarea, pomenirile ulterioare și celelalte cheltuieli materiale legate de acestea și suma de 10.000 euro, reprezentând daune morale ca urmare a decesului lui Q.; reclamantului A. suma de 1.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantului J. suma de 1.500 euro, reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident și suma de 100,15 RON daune materiale; reclamantului H. suma de 2.000 euro, reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantului F. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident și suma de 107,60 RON reprezentând daune materiale; reclamantului D. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantului I. suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantului E. suma de 1.000 euro reprezentând daune pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantului E. suma de 1.000 euro reprezentând daune pentru suferințele fizice și psihice cauzate de accident; reclamantei N. suma de 10.000 euro daune morale ca urmare a decesului lui Q.; reclamanților K., L. și M., suma de 5.000 euro pentru fiecare reclamant, reprezentând daune morale ca urmare a decesului lui Q.

A fost obligată pârâta W. la plata unei pensii de întreținere în procent de 50% din venitul minim pe economie din România, în favoarea minorilor K., L. și M., până la majoratul acestora. Au fost respinse cererile de intervenție formulate de intervenientele R., S., T. și V. și a fost obligată pârâta W. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți, în sumă de 9.204 RON.

Prin Decizia nr. 1105 din 11 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admis apelul declarat de reclamanții B. și J. împotriva sentinței civile nr. 449 din 17 decembrie 2014 și a încheierii de ședință din 5 iulie 2013, pronunțate de Tribunalul Argeș, a fost schimbată în parte sentința în sensul obligării pârâtei să plătească reclamantului X. suma de 15.000 euro, reprezentând daune morale în loc de 10.000 euro, și reclamantului J. suma de 3.000 euro daune morale în loc de 1.500 euro, fiind menținută în rest sentința apelată. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta O.

La data de 22 iunie 2015, reclamanții A., C., D., E., B., E., F., H., I., J., K., L., M., N., V., R., S. și T. au formulat o cerere de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1105 din 11 iunie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, susținându-se că instanța de apel a omis să se pronunțe asupra apelului declarat de toți reclamanții.

Prin Decizia nr. 1235 din 27 august 2015, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, a fost admisă cererea de completare a dispozitivului Deciziei civile nr. 1105 din 11 iunie 2015, dispunându-se completarea acestuia "în sensul respingerii, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanții-apelanți persoane fizice".

Prin Decizia nr. 404 din 19 februarie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a admis recursurile declarate de reclamanții E., A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N. și de intervenientele S., R., V. și T., a casat Deciziile nr. 1105 din 11 iunie 2015 și nr. 1235 din 27 august 2015, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

În rejudecare, după casare, prin Decizia nr. 3304/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă a admis apelul declarat de reclamanții E., A., B., C., D., E., F., H., I., J., K., L., M., N. și de intervenientele S., R., V., T. împotriva sentinței civile nr. 449 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș.

A schimbat în parte sentința, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului D. cu privire la daunele solicitate pentru autoturismul x cu nr. de înmatriculare x.

A admis în parte cererile de intervenție în interes propriu.

A obligat pe pârâta O. la plata următoarelor sume:

- către reclamantul B. suma de 20.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului Q. (în loc de suma de 10.000 euro) și suma de 1.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate de accident;

- către reclamantul J. suma de 7.000 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.500 euro);

- către reclamantul H. suma de 4.500 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 2.000 euro);

- către reclamantul D. suma de 5.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fratelui său Q., suma de 1.500 euro daune morale pentru suferințele cauzate de accident (în loc de suma de 1.000 euro) și suma de 14.683 RON daune materiale, reprezentând contravaloarea autoturismului x;

- către reclamantul I. suma de 1.500 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.000 euro);

- către reclamantul E. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale (în loc de suma de 1.000 euro);

- către reclamantul C. suma de 2.000 euro reprezentând daune morale pentru suferințele cauzate de accident;

- către intervenienta V., suma de 10.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului Q.;

- către intervenientele R., S. și T., câte 2.000 euro pentru fiecare, reprezentând daune morale ca urmare a decesului fratelui Q.

A obligat pe aceeași pârâtă la plata unei pensii de întreținere în cuantum de câte 100 euro lunar, în favoarea minorilor K., L. și M., până la majoratul fiecăruia dintre ei.

A obligat pe pârâta W. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți și intervenienți în sumă de 11.204 RON și în plus către reclamantul B. a sumei de 500 RON, reprezentând onorariu expert.

A menținut în rest sentința apelată.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta O. împotriva sentinței civile nr. 449 din 17 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Argeș.

A obligat pe apelanta-pârâtă să plătească apelanților-reclamanți și apelantelor-interveniente cheltuieli de judecată în apel în cuantum de 4000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții E., A., B., C., F., prin G., D., E., H., I., J., K., N., L. și M., intervenientele V., R., S. și T., precum și pârâta O.

1). Recurenții-reclamanți și recurenții-intervenienți au considerat nelegală și netemeinică decizia instanței de apel, în baza dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele motive:

- legea aplicabilă fiind legea germană, stabilirea și acordarea prestațiilor periodice lunare pentru minorii defunctului, precum și a daunelor morale pentru aceștia și mama lor, respectiv K., L., M. (copii minori ai defunctului), N. (mama minorilor), nu au fost acordate conform jurisprudenței germane și Exercițiul SWISS Re care a fost realizat în colaborare cu AVUS (pentru Franța) și Intereurope (Germania și Marea Britanie).

Astfel, în Germania nu există sistem de cuantificare a daunelor morale, însă jurisprudența este relevantă, conform exemplului dat.

Curtea de Apel Pitești a calculat greșit venitul obținut de defunctul Q., apreciind pe baza declarației martorului audiat că venitul lunar obținut de defunct în Germania era de 1.300-1.400 euro lunar, timp de 4-5 luni/an, acesta obținea o medie de 580 euro lunar (1400 euro x 5 luni: 12), sub pragul sumei la care o persoană în Germania este considerată că poate să-și asigure propria întreținere conform Tabelului din Dusseldorf.

Conform jurisprudenței germane, partea din salariu cu care își întreținea familia, necesară stabilirii despăgubirilor pentru restul familiei, este calculată astfel: salariul său net lunar minus partea din venit necesară consumului propriu (determinată pe baze statistice macroeconomice: întreținerea casei, mâncare, deplasări etc.). În cazul său, baza de calcul rezultată este de 880 euro/lună - 20% pentru întreținerea proprie.

Pierderea de venit pentru concubina defunctului și mama minorilor - N. (aflată în întreținerea defunctului) este de: 83.160 euro și a fost calculată astfel: 30% x 704 euro x nr. de luni până la vârsta pensionarii lui Q. (67 de ani).

Astfel, Curtea de Apel Pitești nu a acordat aceste sume de bani prevăzute de jurisprudența germană și a respins apelul recurentei N. cu motivarea că suma acordată de Tribunalul Argeș și menținută de Curtea de Apel Pitești în primul ciclu procesual de 10.000 euro corespunde principiului statuării în echitate asupra despăgubirilor acordate, pentru a nu deveni o sursă de îmbogățire fără just temei, deși numai legea română prevede aceste principii, dispozițiile art. 824 din C. civ. German reglementează răspunderea de înlocuire a prejudiciului, iar uciderea unui om include pretenția de a primi daune interese conform art. 10 StVG, costurile pentru tratament, taxe din cauza incapacității de muncă, costurile de înmormântare și cerințele de întreținere la care persoana ucisă a fost obligată legal.

De asemenea, Curtea de Apel Pitești a calculat greșit pensia de întreținere lunară (denumită în legea germană pensia de orfan) pentru cei trei minori ai defunctului, apreciind-o fără nicio bază legală la suma de 100 de euro pentru fiecare minor, întrucât, conform Tabelului din Dusseldorf, aceasta este calculată pe niveluri de vârstă, respectiv de 342 euro pentru grupa de copii 0-5 ani, de 394 euro pentru grupa de copii între 6-11 ani și 460 euro pentru copii din grupa 12-17 ani, vârste la care se află și copiii defunctului, respectiv K. (4 ani), L. (6 ani la decesul tatălui), M. (născut după decesul tatălui, în prezent are vârsta de 7 ani).

- despăgubiri morale pentru pierderea fiului: în mod nelegal, instanța de apel a acordat reclamantului B. doar suma de 20.000 euro reprezentând daune morale ca urmare a decesului fiului său și 10.000 euro pentru V., motivând că sumele constituie satisfacție echitabilă și nu conduce la o sarcină exclusivă pentru societatea de asigurare.

Instanța de apel a greșit procedând la o asemenea individualizare, întrucât, pe de o parte, nu explică la ce s-a raportat când a apreciat satisfacția echitabilă față de acest recurent care este tatăl, respectiv mama copilului decedat și care a murit în brațele lui la locul accidentului. Pe de altă parte, nu explică de ce o sumă mai mare ar conduce la o sarcină excesivă pentru societatea de asigurare, din moment ce plafonul maximal este de 5 milioane de euro, situație în care s-ar putea aprecia că instanța a fost părtinitoare sau cel puțin subiectivă față de societatea de asigurări pârâtă.

Este adevărat că trauma nu poate fi cuantificată în bani, dar trebuie avută în vedere relația de tată-fiu, pierderea intempestivă a fiului care a survenit într-un mod fulgerător și la o vârstă fragedă, 34 de ani, lăsându-și tatăl îndurerat pe viață și familia compusă din părinți, soție și trei copii, lipsită de grija și afecțiunea lui. Conform legii germane, părinții se înscriu în categoria membrilor apropiați de familie, fiind aplicabile în speță și pentru aceștia dispozițiile art. 249, coroborat cu art. 824 din C. civ. German - Răspunderea de înlocuire a prejudiciului.

Astfel, recurenții solicită majorarea cuantumului daunelor morale și acordarea în cuantumul solicitat, apreciind că prin acordarea acestora nu se încalcă principiul îmbogățirii fără justă cauză, ci, dimpotrivă, ar fi o compensare morală echitabilă față de pierderea ireversibilă provocată de decesul fiului lor, nefiind posibil nici ca unul dintre părinți să obțină sume de bani mai mari decât celalalt părinte.

- majorarea cuantumului daunelor morale și pentru T., S. și R., surorile defunctului Q. cu care locuia, aceștia gospodărindu-se împreună, potrivit obiceiului. Conform legii germane, frații și surorile se înscriu în categoria membrilor apropiați de familie, fiind aplicabile în speță și pentru aceștia dispozițiile art. 249, coroborat cu art. 824 din C. civ. German - Răspunderea de înlocuire a prejudiciului.

- instanța nu a acordat daunele de șoc într-un cuantum acoperitor pentru persoanele implicate în accident, respectiv: C., D., A., F., I., E., E., J., H.

Mai mult, instanța a respins apelul lui F. și E., deși aceștia se aflau în situația apelanților prezenți la fața locului și cărora li s-a majorat cuantumul despăgubirilor, iar F. a prezentat și leziuni conform certificat medico-legal (4-5 zile), hotărârea fiind discriminatorie.

- în mod nelegal, instanța a admis doar în parte apelul pentru J., cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate și care au fost acordate tot simbolic și fără a acorda prestațiile periodice solicitate, deși a fost dovedit că starea de sănătate s-a degradat, din cauza afecțiunilor suferite și din cauza vârstei, că acesta nu se mai poate întreține și nu mai poate realiza venituri. Potrivit Certificatului medico-legal nr. x din 29.11.2011 a suferit îngrijiri ce au necesitat pentru vindecare 70-80 zile de îngrijiri medicale; acest aspect nu a fost luat în considerare de instanța de apel.

Totodată, în prezent, acest reclamant mai necesită intervenții chirurgicale, zona piciorului afectată fiind necrozată conform actelor medicale depuse la dosar în apel, în prezent merge în baston și se resimte în urma evenimentului rutier. Nu au fost avute în vedere probele administrate în cauza cu privire la reclamantul J., respectiv declarațiile martorilor din care a rezultat că acesta a fost nevoit să se împrumute pentru a suporta intervenții chirurgicale ca urmare a accidentului suferit și pentru a se putea trata corespunzător și întreține. Potrivit biletului de ieșire din spital nr. x din 24.10.2011, a suferit o intervenție chirurgicală, efectuându-se reducerea și osteosinteza cu placa și șuruburi la nivelul maleolei tibiale.

De asemenea, i-a fost respinsă și prestația periodică lunară în condițiile în care, dată fiind vârsta acestuia de 61 de ani, starea de boală și de infirmitate nu îi mai permit acestuia să presteze vreo activitate remunerată în câmpul muncii, acest reclamant fiind în imposibilitatea de a avea un trai zilnic normal, care să îi permită să se hrănească, să își procure medicamente, să se încălzească. Starea de nevoie rezultă pe deplin din probele administrate, respectiv înscrisuri medicale, raport de expertiză medico-legală, contract de împrumut, declarații de martori. Instanța de fond ar fi putut să aprecieze asupra prestației periodice ca și în cazul pensiei de întreținere acordate minorilor defunctului Q., în procent din venitul minim pe economie (15% din venitul minim pe economie în Germania de 880 euro/lună), până la data pensionării, fără să se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză, așa cum a apreciat instanța de apel.

Astfel, recurentului J. îi erau aplicabile dispozițiile art. 823 din C. civ. German - în cazul vătămării corporale, păgubitul are dreptul conform art. 11 StVG la înlocuirea costurilor medicale, despăgubiri din cauza capacității limitate de câștig și eligibilitate pentru plăți compensatorii. În acest caz nu s-au făcut niciun fel de calcule, deși potrivit legii germane instanța trebuia sa ii acorde 15% din venitul minim de 880 euro/luna pana la data pensionarii (67 de ani), rezultând o suma de 15.840 euro.

- instanța de apel nu a analizat situația particulară a reclamantului H., care a suferit vătămări pentru a căror îngrijire au fost necesare 50 de zile de îngrijiri medico-legale, suma acordată cu titlu de daune nerelevând o compensare echitabilă pentru prejudiciul suferit, aceasta compensare putându-se realiza numai prin acordarea sumei solicitate. Nici în acest caz nu s-au făcut niciun fel de calcule, deși potrivit legii germane, instanța trebuia să îi acorde 15% din venitul minim de 880 euro/lună până la data pensionarii (67 de ani). Astfel, recurentului îi erau aplicabile dispozițiile art. 823 din C. civ. German - în cazul vătămării corporale, păgubitul are dreptul conform art. 11 StVG la înlocuirea costurilor medicale, despăgubiri din cauza capacității limitate de câștig și eligibilitate pentru plăți compensatorii. Reclamantul a rămas cu traume psihice în urma evenimentului rutier, astfel că evaluarea pecuniară a daunelor morale este greșită, majorarea fiind de la 2.000 euro la 4.500 euro, neavând în vedere legea aplicabilă.

- în mod nelegal și absolut discriminatoriu în raport cu practica națională și internațională în materie de asigurări, instanța nu a acordat daunele morale în cuantumul solicitat de către toți reclamanții, pe de o parte aplicând în mod nelegal principiul că pentru leziuni aproape la fel se acordă și daune morale aproape la fel și, pe de altă parte, nu a avut în vedere toți factorii de calcul, gradul și gravitatea rănilor, precum și durerile suferite de fiecare reclamant și intervenienți.

Practica unanimă a instanțelor este ca, în caz de deces provocat în accidente rutiere, să se acorde despăgubiri superioare care să acopere multiplele pierderi suferite și să aline pe cât posibil suferințele și durerile resimțite atât de familiile decedatului, cât și de persoanele implicate în accident.

Tocmai de aceea, legea specială în materia asigurărilor prevede despăgubiri foarte mari, la nivelul milioanelor de euro pentru că pierderile sunt foarte mari, legiuitorul neconsiderând prin aceasta că despăgubirile acordate ar conduce la o îmbogățire fără justă cauză.

2). Recurenta-pârâtă a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii cererilor de intervenție formulate de V., R., S. și T., reducerea prestațiilor periodice acordate minorilor K., L. și M.

În privința pensiei de întreținere, în dosar nu există probe din care ar rezulta că minorii au fost întreținuți de către defunct. Minorii nu sunt recunoscuți de către persoana decedată, nu au locuit împreună cu defunctul, nu poartă numele de familie al defunctului. În aceste condiții, pensia de întreținere a fost stabilită cu nerespectarea dispozițiilor legale din Germania.

Potrivit dreptului german, starea civilă se dovedește cu acte de stare civilă, nefiind acceptată proba testimonială. Singura probă obiectivă este, în această situație, certificatul de naștere al minorilor. În acest sens, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 844 alin. (2) din C. civ. german referitor la obligația de întreținere. Dispozițiile art. 10 din BGB, la care prima instanță a făcut referire, nu mai sunt în vigoare, au fost abrogate. Sunt în vigoare în prezent dispozițiile art. 11 din BGB, unde se reglementează domiciliul minorilor. Obligația de întreținere a minorilor este reglementată de alin. (2) al art. 844 BGB. Ca exemplu, pentru interpretarea textului, în situația în care persoana decedată întreținea anterior decesului patru minori dintre care doar doi au fost recunoscuți, chiar dacă au trăit sub același acoperiș, după deces, doar copiii recunoscuți au dreptul să solicite pensie de întreținere după defunct.

În cazul în care instanța va considera că minorii au dreptul la despăgubiri, să se aibă în vedere faptul că defunctul nu a avut un loc de muncă în Germania. Nu există dovada că familia ar fi fost întreținută de către defunct. Exista o singură declarație la dosar din care rezultă că defunctul din când în când s-a deplasat în Germania, însă dovezi clare nu există la dosarul cauzei.

Pentru aceste considerente, recurenta-pârâtă a solicitat reducerea prestației periodice acordate de către instanța de apel.

Cu privire la cererile de intervenție, cererea mamei și a celor trei surori este nefondată. Dreptul german nu prevede acordarea de daune morale membrilor familiei. Se acordă daune morale membrilor familiei doar în situația în care unul/mai mulți au fost de față în momentul producerii accidentului și au suferit traume patologice/psihologice din cauza evenimentului la care au și participat.

În acest sens, recurenta-pârâtă a solicitat să se ia în considerare răspunsul Ministerului Federal German depus la dosarul cauzei privind "daunele șoc".

Recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:

Având în vedere că o parte din critici sunt comune, fiind formulate, însă, din perspective diferite de reclamanți și interveniente, cât și de pârâtă, recursurile vor fi supuse unei analize comune.

În prealabil, se constată că recurenții-reclamanți și recurentele-interveniente au invocat, ca temei de drept în susținerea recursului, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., care nu sunt incidente în cauză, față de data înregistrării cererii de chemare în judecată (8.02.2013), fiind aplicabile prevederile C. proc. civ. de la 1865.

Însă, criticile dezvoltate prin cererea de recurs în susținerea nelegalității deciziei atacate se circumscriu cazului de modificare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, urmând a fi analizate prin prisma acestui motiv de recurs.

Reclamanții au formulat, prin cererea de recurs, critici privind modul de stabilire de către instanța de apel a situației de fapt în baza probatorului administrat (înscrisuri, proba testimonială), ce nu pot fi analizate în prezenta cale de atac, întrucât vizează netemeinicia hotărârii atacate.

Față de actuala configurație a art. 304 C. proc. civ., care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmăresc în realitate recurenții-reclamanți, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care aceasta o constată.

Astfel de critici au fost formulate cu privire la cuantumul prestației periodice stabilite pentru copiii minori ai defunctului Q., respectiv K., L., M., dar și de către reclamantul J. referitor la neacordarea unei pensii de întreținere până la împlinirea vârstei de pensionare, ca urmare a vătămărilor corporale suferite în urma accidentului rutier.

Însă, astfel de susțineri nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau de casare prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., pentru exercitarea controlului judiciar în recurs.

Așa fiind, Înalta Curte urmează a verifica, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dacă instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare în cauză a dispozițiilor legale incidente, pe aspectele invocate prin cererile de recurs.

Principiul general care se degajă din interpretarea prevederilor legii germane aplicabile cauzei este acela de înlocuire a prejudiciilor aduse persoanei vătămate, astfel cum reiese din dispozițiile art. 249 și art. 823 din C. civ. german, art. 7 și art. 18 din Legea circulației rutiere.

În aplicarea acestui principiu, dreptul german reglementează, prin dispozițiile art. 843-844 din C. civ. german și art. 10 și 11 din Legea circulației rutiere, dreptul la plata unei pensii de întreținere pentru persoanele aflate în întreținerea celui decedat și dreptul la plata unei rente financiare pentru persoanele vătămate a căror capacitate muncă a fost afectată, prin reducerea sau pierderea acesteia.

Sub acest aspect, legea germană impune, așa cum este firesc, dovedirea cu probatorii a pretențiilor ridicate de persoanele vătămate, în caz contrar astfel de solicitării fiind respinse. În acest sens, dreptul la întreținere și prestația periodică se determină în baza dovezilor privind venitul obținut de persoana decedată, în cazul urmașilor sau de persoana vătămată, a cărei capacitate de muncă a fost afectată.

Așa fiind, în ceea ce privește criticile formulate de recurenții-reclamanți și de recurenta-pârâtă privind pensia de întreținere stabilită pentru copiii minori ai defunctului Q. - K., L., M., Înalta Curte constată că instanța de apel a stabilit cuantumul acesteia cu respectarea dispozițiilor legale mai sus enunțate.

Astfel, referitor la criticile formulate de reclamanți, se reține că situația de fapt privind pe victima Q. a fost corect stabilită, avându-se în vedere că acesta nu era cetățean german, nu avea un domiciliu și un loc de muncă stabil în Germania, ci lucra în mod ocazional, realizând un venit fluctuant, ce a fost calculat la o medie de 580 euro/lună. Așadar, dreptul la pensia de întreținere pentru minori a fost determinat în funcție de venitul pe care îl obținea tatăl decedat, astfel cum reiese acesta din probatoriul administrat.

Referitor la criticile formulate de pârâtă pe această chestiune, se reține că, în cauză, s-au depus certificatele de naștere ale minorilor, o " probă obiectivă " după cum recunoaște chiar recurenta-pârâtă, care, coroborată cu celelalte mijloace de probă de la dosar, printre care și raportul de anchetă socială - un înscris oficial, fac dovada, potrivit legii germane, că cei trei copiii sunt rezultați din relația de concubinaj a defunctului Q. cu N.; aceștia locuiau cu cei doi părinți și familia se întreținea din veniturile obținute de tată. Un argument în plus este acela că, în cauza de față nu se face tăgada paternității, pentru a se contesta, din această perspectivă, obligația de întreținere.

În ceea ce privește solicitarea formulată de reclamantul J., de stabilire a unei pensii de întreținere până la împlinirea vârstei de pensionare (67 de ani), ca urmare a afectării capacității de muncă, situație determinată de leziunile suferite în accident, se constată, de asemenea, că instanțele fondului au făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legii germane, care condiționează recunoașterea unui astfel de drept de probarea acestuia.

Astfel, au fost analizate toate dovezile invocate în susținere de către persoana vătămată, constatându-se nefondată cererea de acordare a rentei financiare prevăzute de dispozițiile aplicabile din dreptul german, întrucât, pe de o parte, nu s-a probat o eventuală pierdere (totală sau parțială) a capacității de muncă, cât și o legătură de cauzalitate între un astfel de rezultat și accident, iar pe de altă parte, nu s-a făcut dovada obținerii unor venituri înainte de accident și în ce cuantum.

În privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate și stabilirea unor sume majorate cu titlu de daune morale, în raport de probele care relevă impactul și consecințele pe care reclamanții și intervenientele le-au suferit pe plan fizic, social și emoțional, Înalta Curte reține că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs, întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Altfel spus, în faza procesuală a recursului, nu poate fi reapreciat cuantumul despăgubirilor care rezultă dintr-o evaluare a situației de fapt, prin prisma elementelor de probatoriu, întrucât o astfel de împrejurare excede limitelor analizei permise în calea extraordinară de atac.

Ca urmare, instanța de recurs poate să verifice soluția pronunțată de către curtea de apel prin prisma unei corecte aplicări a dispozițiilor legale incidente și a jurisprudenței în materie.

În acest sens, se reține că legea germană recunoaște, prin art. 253 din C. civ. și art. 11 din Legea circulației rutiere, dreptul la acordarea daunelor morale numai pentru persoanele vătămate în mod direct în accident, care au suferit leziuni corporale și afectări ale sănătății. Pentru "victimele indirecte", care au suferit traume emoționale ca urmare a decesului unei rude apropiate, jurisprudența germană recunoaște dreptul la acordarea daunelor de șoc.

Acordarea daunelor morale în aceste situații se face cu respectarea acelorași principii care se degajă și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie, pe care instanțele naționale din statele membre Uniunii Europene sunt obligate să o aplice și anume, principiul statuării în echitate și principiul proporționalității.

Potrivit acestor principii consacrate în jurisprudență, instanțele de judecată trebuie să statueze în echitate asupra despăgubirii acordate victimei, în raport de circumstanțele particulare ale fiecărui caz în parte, iar despăgubirile acordate trebuie să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită.

Totodată, aplicarea acestor principii înseamnă ca, la stabilirea despăgubirilor, instanța să mențină o proporționalitate între suferințele provocate și sarcina impusă pârâtului și să păstreze caracterul de "satisfacție echitabilă" pentru daunele morale, care trebuie acordate într-un cuantum care să nu le deturneze de la scopul și finalitatea recunoscută, spre a nu deveni astfel un folos material injust, fără justificare cauzală în prejudiciul suferit și consecințele acestuia. Ca atare, despăgubirile acordate trebuie să asigure o justă compensație a suferințelor pe care le-au îndurat sau eventual mai trebuie să le îndure terțele persoane păgubite.

În speță, în stabilirea cuantumului daunelor morale, instanța de apel a ținut seama de criteriile stabilite de legea germană și de jurisprudența în materie, în acord cu principiile ce se degajă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, raportat la situația concretă din speță.

Contrar susținerilor recurenților-reclamanți și recurentelor-interveniente, instanța de apel nu a făcut aplicarea principiului îmbogățirii fără justă cauză, ci, cuantumul daunelor morale stabilite pentru fiecare persoană în parte este urmarea aplicării principiilor evocate, raportat la circumstanțele particulare ale speței, păstrându-se un echilibru necesar între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate și despăgubirile acordate, în măsură să permită celor prejudiciați anumite avantaje care să le atenueze suferințele morale.

În analiza făcută, instanța de apel a avut în vedere faptul că, așa cum s-a reținut în precedent, Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale ca urmare a unor accidente de circulație, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă conform principiilor echității și proporționalității, ceea ce înseamnă că, cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit implică și o doză de aproximare.

În privința reclamanților ce au fost victime directe ale accidentului rutier, curtea de apel a apreciat sumele acordate cu titlu de daune morale ținând cont de gradul de lezare a stării de sănătate a fiecăruia dintre ei, după cum vătămările corporale suferite au fost mai superficiale, necesitând un număr mic de îngrijiri medicale, sau au fost mai complexe, necesitând intervenții chirurgicale și spitalizare pentru perioade mai mari de timp. Față de aceste împrejurări, instanța de apel a majorat suma acordată cu titlu de daune morale, în cazul reclamanților D., I., E., C., J. și H. sau a menținut cuantumul acordat de prima instanță, în cazul reclamanților B., F. și E.

În privința acordării daunelor de șoc, de asemenea, instanța de apel a apreciat sumele acordate raportat la vârsta pe care o avea victima la momentul decesului din accident (34 de ani) și la traumele suferite de fiecare apropiat al defunctului Q., respectiv părinții victimei - B. și V., fratele victimei - D., surorile victimei, intervenientele R., S. și T., menținând sumele acordate de instanța de fond cu acest titlu copiilor minori și concubinei defunctului - K., L., M. și N.

Nu pot fi primite criticile recurentei-pârâte pe acest aspect, dat fiind faptul că acordarea daunelor morale mamei și surorilor defunctului Q. s-a făcut cu respectarea principiilor ce se degajă din jurisprudența germană, care nu condiționează acordarea daunelor de șoc de prezența membrilor familie la locul și momentul producerii accidentului, ci reliefează că este suficient ca, între persoana decedată și persoanele afectate de moartea acesteia să fi existat relații de familie.

Or, în cauză, instanțele fondului au avut în vedere faptul că s-a făcut dovada, cu probatoriul administrat, că Q., decedat în accident, locuia și se gospodărea împreună cu copiii și concubina, dar și cu părinții și surorile, fiind principalul întreținător al familiei sale.

Așa fiind, Înalta Curte reține că daunele morale au fost corect individualizate pe baza evaluării instanței de judecată a împrejurărilor concrete și urmărilor faptei prejudiciabile, ținându-se cont, pentru fiecare persoană afectată, de acordarea unei compensații echitabile în legătură directă cu gravitatea suferinței încercate.

Față de toate considerentele reținute, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate, recursurile urmând a fi respinse, ca nefondate, cu aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanții E., A., B., C., F., prin G., D., E., H., I., J., K., N., L. și M. și de intervenienții V., R., S. și T., precum și de pârâta O. împotriva Deciziei nr. 3304/2017 din 9 noiembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 mai 2018.