ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 355/2018

Ședința publică din data de 14 februarie 2018

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția VI-a civilă, sub număr de dosar x/2014, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâta C. S.A. și pe intervenientul forțat D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale către reclamanta A. astfel: suma de 80.757 USD (în Ron la cursul BNR de la data plății efective) reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul persoanei accidentate și suma de 12.450 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare. S-a mai solicitat plata către reclamanta A., în calitate de mamă a defunctei E. a sumei de 100.000 EUR (în RON la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de daune morale și către B., în calitate de frate al defunctei E., suma de 75.000 EUR (în RON la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de daune morale.

Prin sentința civilă nr. 5416 din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014, a fost admisă în parte acțiunea privind pe reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și cu intervenientul D., a fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 70.000 euro cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de 15.04.2012 și până la data plății și reclamantului B. suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,1% pe zi începând cu data de 15.04.2012 și până la data plății; a fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 35.000 euro cu titlu de daune morale și penalități de întârziere de 0,1 % pe zi începând cu data de 15.04.2012 și până la data plății și a fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 5416 din 05 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul București, secția Civilă, în dosarul nr. x/2014, în termen legal, pârâta S.C. C. S.A. a declarat apel.

Prin decizia civilă nr. 1284 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost admis apelul declarat de apelanta pârâtă C., a fost schimbată în parte sentința apelată în sensul că a fost admisă în parte acțiunea. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei A. suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale și reclamantului B. suma de 25.000 Euro cu titlu de daune morale. A fost obligată pârâta la plata către reclamanți a penalităților de întârziere de 0,1% pe zi începând cu a 10 zi de la data rămânerii definitive a hotărârii. S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamanta A. a daunelor morale pentru vătămarea integrității corporale ca neîntemeiat. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 1284 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocând dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți B. și A. au declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimata-pârâtă C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului.

Intimatul-intervenient forțat D. a formulat întâmpinare prin care a achiesat la susținerile recurenților-reclamanți.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 25 octombrie 2017, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Recurenții-reclamanți B. și A. au depus punct de vedere la raportul întocmit, susținând admisibilitatea recursului, în primul rând din perspectiva celor reținute prin decizia nr. 369 din 30 mai 2017 a Curții Constituționale, iar în al doilea rând față de faptul că obiectul cererii deduse judecății se stabilește prin cumularea despăgubirilor, iar nu distinct pentru fiecare reclamant în parte.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Art. XVIII din Legea nr. 2/2013 prevede: " (1) Dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi și până la data de 31 decembrie 2015, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv.

Se impune precizarea că decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017, de care se prevalează recurenții-reclamanți în punctul de vedere la raportul întocmit în cauză, decizie referitoare la excepția de neconstituționalitate a sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" cuprinse în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a fost publicată în Monitorul Oficial al României nr. 582 partea I, din data de 20 iulie 2017.

În temeiul dispozițiilor art. 147 alin. (4) teza a II-a din Constituție, potrivit cărora:

"de la data publicării, deciziile (n.n. Curții Constituționale) sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor", decizia Curții Constituționale nr. 369 din 30 mai 2017 produce efecte "numai pentru viitor", nu și cu privire la situațiile juridice trecute sau aflate în curs de desfășurare.

Legea civilă nu retroactivează, legiuitorul optând pentru regula previziunii, potrivit căreia faza judecății, în întregul ei, este guvernată de dispozițiile legii în vigoare la momentul pornirii acesteia, respectiv la data înregistrării cererii de chemare în judecată.

De altfel, conform art. 27 C. proc. civ.:

"Hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul."

În contextul înregistrării cererii de chemare în judecată la data de 28 ianuarie 2014, prin urmare, anterior declarării neconstituționalității sintagmei "precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv" din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, condițiile de admisibilitate a căilor de atac sunt fixate la momentul formulării cererii de chemare în judecată, astfel încât modificarea dispozițiilor legale, survenită pe parcursul procesului, nu este de natură să le influențeze.

În consecință, Decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale nu este incidentă în cauza de față, astfel că decizia recurată este supusă căilor de atac prevăzute de legea în vigoare la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013.

În speță, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții B. și A., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și cu intervenientul forțat D., au solicitat instanței să dispună obligarea pârâtei la plata daunelor materiale către reclamanta A. astfel: suma de 80.757 USD (în Ron la cursul BNR de la data plății efective) reprezentând cheltuieli efectuate cu transportul persoanei accidentate și suma de 12.450 RON reprezentând cheltuieli de înmormântare. S-a mai solicitat plata către reclamanta A., în calitate de mamă a defunctei E. a sumei de 100.000 EUR (în RON la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de daune morale și către B., în calitate de frate al defunctei E., suma de 75.000 EUR (în RON la cursul BNR de la data plății efective) cu titlu de daune morale.

Așa fiind, contrar susținerilor recurenților-reclamanți, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că este vorba de o acțiune în pretenții, având caracter patrimonial, iar recursul este inadmisibil, întrucât valoarea pretențiilor contestate de fiecare reclamant în prezentul litigiu se află sub plafonul prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului, aspect ce rezultă și din coroborarea prevederile art. 99 și art. 100 C. proc. civ.

Prin urmare, hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțare, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Pentru rațiunile înfățișate, în condițiile în care recursul declarat în cauză nu îndeplinește condițiile de admisibilitate în principiu, la care se referă art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de prevederile art. 493 alin. (5) cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1284 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenții-reclamanți B. și A. împotriva deciziei civile nr. 1284 din 17 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi 14 februarie 2018.