ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Obiectul cererii introductive:

Prin acțiunea introductivă, reclamanții A., B. și C. au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata unor despăgubiri morale în sumă de 1.335.000 RON, câte 445.000 RON pentru fiecare reclamant, a unor despăgubiri materiale în cuantum de 40.000 RON doar pentru reclamanta A., care a suportat toate cheltuielile de înmormântare, parastase și beneficiul nerealizat, a dobânzii legale aferentă sumelor solicitate, începând cu data introducerii acțiunii în justiție până la achitarea efectivă a acestora și a cheltuielilor de judecată.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanții E. și F. au solicitat obligarea pârâtelor S.C. D. S.A. și S.C. G. S.A. la plata despăgubirilor materiale și morale pentru acoperirea prejudiciului material și moral suferit prin vătămările corporale grave care le-au pus în pericol viața, vătămări produse ca urmare a accidentului rutier din 9 august 2012, astfel: pentru E. 1.530.000 Euro, cu titlu de daune morale și 630.000 Euro, cu titlu de daune materiale și pentru F. - 300.000 Euro, cu titlu de daune morale, 3070 Euro și 40.000 RON, cu titlu de daune materiale, la care să fie obligate pârâtele în raport de culpa pe care a avut-o fiecare conducător auto în producerea accidentului, respectiv în crearea prejudiciului, culpa care va fi stabilită în concret de instanță.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanții H., I., J., K., L. și M. au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A. la plata despăgubirilor materiale și morale ca urmare a prejudiciului produs, în urma accidentului rutier din data de 9 august 2012 de pe raza localității Cărpiniș, județul Timiș, prin decesul numiților N. și O., cu care reclamanții se aflau în relații de rudenie.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamantul P., a solicitat obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata prejudiciului evaluat astfel: daune morale, 100.000 Euro în echivalentul în RON la data plății și daune materiale 4000 Euro în echivalent la data plății.

În dosarul conexat nr. x/2014, reclamanții Q. și R. au solicitat obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata despăgubirilor morale în cuantum de 400.000 Euro, câte 200.000 Euro fiecare, pentru acoperirea prejudiciului suferit prin decesul fiicei lor S., ca urmare a accidentului din data de 9 august 2012.

La data de 10 septembrie 2015, reclamanții A., B. și C. au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și de chemare în garanție a Fondului de Garantare a Asiguraților, prin care au solicitat obligarea pârâtei S.C. D. S.A., în solidar cu chematul în garanție la plata despăgubirilor materiale și morale ca urmare a prejudiciului produs în urma accidentului rutier din 9 august 2012.

Cereri de repunere pe rol și de chemare în garanție a Fondului de Garantare a Asiguraților au formulat la 11 septembrie 2015 și reclamanții E. și F., precum și reclamanții H., I., J., K. și M..

B. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 25 din 15 ianuarie 2016, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunile conexate ale reclamanților Q., R., P., A., B., C., H., I., J., K., L., M., F. și E., a admis cererile de chemare în garanție a S.C. G. S.A. formulate de reclamanții H., I., J., K., L. și M., precum și cererile de chemare în garanție a Fondului de Garantare a Asiguraților, formulate de toți reclamanții și în consecință:

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata de despăgubiri de câte 10.000 Euro fiecare reclamanților Q. și R. reprezentând daune morale, fără cheltuieli de judecată;

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata către reclamantul P. a despăgubirii de 10.000 Euro reprezentând daune morale, la plata sumei de 1.500 Euro despăgubire pentru dauna adusă autoturismului, la plata cheltuielilor de înmormântare în cuantum de 732 RON, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 RON, reprezentând onorariu de avocat;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirii de 10.000 Euro către reclamanta A., de 5.000 Euro către reclamanta B. și de 5.000 Euro către reclamantul C. reprezentând daune morale;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata despăgubirii de 2349,5 RON către reclamanta A. reprezentând cheltuieli de înmormântare și pomenire, la suma de 6.750 RON reprezentând contravaloarea vehiculului distrus, precum și la plata dobânzilor legale aferente sumelor la care a fost obligat începând cu data introducerii acțiunii, 13 mai 2014, și până la plata integrală a debitului, precum și la plata către reclamanta A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 3.000 RON, reprezentând onorariu de avocat și către reclamanta B. a sumei de 1.000 RON reprezentând onorariu expert asistent T.;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 2.121,5 RON, reprezentând daune materiale către H., la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către I. și la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către J., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 4.143,3 RON, reprezentând daune materiale către K., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale către L. și la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către M.;

- a obligat chemata în garanție S.C. G. S.A. la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 2.121,5 RON, reprezentând daune materiale către H., la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către I. și la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către J., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 4.143,3 RON, reprezentând daune materiale către K., la plata sumei de 10.000 Euro, reprezentând daune morale către L. și la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale către M.;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către reclamanta H. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.480 RON, reprezentând onorariu de avocat și către reclamanta M. a sumei de 2.480 RON reprezentând onorariu de avocat;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către reclamanții H., I., J., K., L. și M. a sumei de 2596,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport avocat la instanță, cazare avocat, cheltuieli poștă);

- a obligat chemata în garanție S.C. G. S.A. la plata către reclamanții H., I., J., K., L. și M. a sumei de 2596,85 RON reprezentând cheltuieli de judecată (transport avocat la instanță, cazare avocat, cheltuieli poștă);

- a obligat Fondul de Garantare a Asiguraților la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 26.318,1 RON, reprezentând daune materiale către F. și la plata sumei de 250.000 Euro către E., reprezentând daune morale, obligația de plată a Fondului fiind în limita a 450.0000 RON de fiecare creditor de asigurare, conform legii;

- a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 25.000 Euro, reprezentând daune morale, precum și 26.318,1 RON, reprezentând daune materiale către F. și la plata sumei de 250.000 Euro către E., reprezentând daune morale;

- a obligat chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților la plata către reclamanta F. a sumei de 2500 RON reprezentând onorariu de avocat și a obligat pârâta S.C. G. S.A. la plata sumei de 2500 RON către reclamanta F. reprezentând onorariu de avocat, respingând în rest acțiunile conexate.

C. Calea de atac împotriva primei instanțe.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel toate părțile din proces, mai puțin societatea de asigurare D. S.A. față de care judecata a fost disjunsă, adică reclamanții Q., R., F., E., P., A., C., B., H., J., I., K., L. și M., pârâta S.C. G. S.A. și chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților.

Prin apelul declarat, reclamanții A., B. și C. au solicitat schimbarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată.

Reclamantul P. a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul majorării daunelor morale, conform celor solicitate pe calea cererii de chemare în judecată, considerând că plafonul de 20.000 Euro, apreciat de instanța de fond ca fiind echitabil în cuantificarea daunelor morale, este elementul principal pe care reclamantul îl critică pe calea acestui apel.

Reclamanții Q. și R. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul majorării despăgubirilor acordate în cuantumul solicitat prin cererea de chemare în judecată, respectiv 200.000 Euro pentru fiecare reclamant și obligarea pârâtei S.C. G. S.A. la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate, calculată începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată, învederând, cu prioritate, că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere ce vizează obligarea la plata dobânzii legale aferentă sumelor solicitate calculată începând cu data introducerii cererii și până la achitarea efectivă a debitului.

E. și F. au solicitat schimbarea în parte a sentinței primei instanțe sub aspectul despăgubirilor acordate, precum și a dobânzii legale aferente sumelor solicitate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, învederând că, deși a solicitat obligarea pârâtei și chematului în garanție la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, calculate începând cu data introducerii acțiunii și până la achitarea efectivă a debitului, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Reclamanții H., J., I., K., L. și M. au solicitat schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării cuantumului despăgubirilor morale acordate de instanța de fond până la sumele solicitate prin cererea de chemare în judecată apreciind că sumele acordate de instanța de fond nu sunt pe măsura prejudiciului moral suferit de soția și fiicele decedatului N., respectiv părinți și sora decedatului O., considerând că instanța de fond nu a apreciat în mod corect durerea și consecințele negative pe care accidentul și urmările acestuia le-au avut asupra familiilor rămase în viață.

Pârâta S.C. G. S.A. a solicitat schimbarea hotărârii atacate, în principal, în sensul respingerii cererilor de chemare în judecată și chemare în garanție, iar în subsidiar, în sensul admiterii în parte a cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții P., F. și E., reducerea daunelor materiale acordate reclamantului P. și diminuarea daunelor morale acordate reclamanților F. și E., cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

Chematul în garanție Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat schimbarea în parte a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de reclamanții A., B., C., H., J., I., K., L., M., F. și E. față de acesta și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.

D. Hotărârea instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 734 din 29 septembrie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, a admis apelurile declarate de apelanții S.C. G. S.A., Fondul de Garantare a Asiguraților, J. și I. și a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a respins cererea de chemare în garanție a Fondului de Garantare a Asiguraților formulată de către reclamanții Q., R., F., E., P., A., B., C., H., J. și I., K., L. și M. și a înlăturat din dispozitivul sentinței primei instanțe toate obligațiile stabilite în sarcina Fondului de Garantare a Asiguraților, atât cele privind despăgubirile, cât și cele privind cheltuielile de judecată; a majorat daunele morale stabilite de prima instanță în favoarea reclamantelor I. și J. și la plata cărora a fost obligată chemata în garanție S.C. G. S.A. de la suma de 5.000 Euro, la câte 10.000 Euro pentru fiecare reclamantă în parte; a redus cuantumul daunelor morale cuvenite reclamantului E. și la plata cărora a fost obligată pârâta S.C. G. S.A. de la suma de 250.000 Euro la suma de 100.000 Euro; a menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe cu privire la obligația de plată de despăgubiri reprezentând daune materiale, morale și cheltuieli de judecată stabilite în sarcina pârâtei S.C. G. S.A. în favoarea reclamanților Q., R., F., P., H., K., L. și M.; a respins apelurile declarate de către reclamanții-apelanți Q., R., F., E., P., A., C., B., H., K., L. și M..

E. Calea de atac împotriva hotărârii instanței de apel.

Împotriva deciziei Curții de Apel Timișoara au declarat recurs reclamanții A., B., C., precum și reclamanții E., F., Q. și R..

Reclamanții-recurenți A., B. și C. aduc următoarele critici deciziei recurate:

Raportat la starea de fapt, la dinamica producerii accidentului rutier, probatoriul administrat, instanța de apel a reținut culpa comună a celor doi șoferi în producerea accidentului de circulație.

Acești recurenți prezintă probatoriul administrat, respectiv concluziile expertizelor efectuate în cauză.

Potrivit Ordinului nr. 14/2011 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule, pentru a interveni obligația de plată a asiguratorului, trebuie ca mai întâi să se stabilească o obligație de plată în sarcina celui asigurat și în beneficiul celui păgubit.

Reclamanții-recurenți, pe lângă posibilitatea de a urma procedura de faliment a asiguratorului prevăzută de Legea nr. 85/2014, au și alternativa de a urma procedura de plată administrativă prevăzută de art. 11 și urm. din Legea nr. 213/2015.

Raportat la aprecierea Curții de Apel Timișoara, în condițiile în care prin încheierea din 11 ianuarie 2016, Tribunalul Timiș a disjuns cererile formulate în contradictoriu cu pârâta S.C. D. S.A., iar ulterior judecata în acest dosar a fost suspendată, se solicită casarea sentinței pronunțate de Tribunalul Timiș și a deciziei Curții de Apel Timișoara și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță -Tribunalul Timiș.

Decizia Curții de Apel Timișoara este nelegală deoarece nu s-au aplicat criteriile legale pentru stabilirea sumei acordate cu titlu de daune morale.

Sunt invocate dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurenții-reclamanți E., F., Q. și R. critică decizia sub următoarele aspecte:

Reținând că Fondul de Garantare al Asiguraților nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu, deoarece între reclamanți și acesta nu ar exista un raport juridic, instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv Legea nr. 503/2004, Legea nr. 213/2015, Norma ASF 16/2015.

Curtea de Apel Timișoara a apreciat că procedura de stabilire a obligației de plată a Fondului este o procedură specială și că Fondul nu ar putea fi obligat pe calea dreptului comun.

Nu este posibilă stabilirea despăgubirii pe cale administrativă astfel cum susține instanța de apel, câtă vreme nu se poate determina prin această procedură gradul culpei celor doi șoferi implicați în accident și în consecință, întinderea prejudiciului.

Deși s-au solicitat dobânzi calculate de la introducerea cererii și până la achitarea integrală a debitului, instanța a omis să se pronunțe asupra acestui capăt de cerere.

Reclamantul E. arată că în mod greșit au fost respinse pretențiile materiale în sumă de 630.000 Euro. Astfel, nu există o soluție de recuperare a sa în raport de știința medicală actuală, iar în viitor aceste efecte se vor menține și se vor amplifica, prin declanșarea unor afecțiuni conexe, sigure sub aspectul producerii lor.

În stabilirea daunelor morale, instanța de apel a ignorat suferința fizică inițială determinată de leziunile grave post accident și de intervențiile chirurgicale efectuate de urgență, precum și suferința fizică ulterioară determinată de necesitatea continuării procedurilor de recuperare, însoțite de dureri atroce, obositoare până la epuizare.

Datorită șocului emoțional, recurentul este nevoit să continue ședințele de psihoterapie și tratamentul medicamentos prescris de medicul psihiatru. Prejudiciul estetic i-a schimbat ireversibil viața, iar posibilitatea de a reveni la forma fizică și psihică anterioară este practic nulă. Urmare a complicațiilor suferite, piciorul stâng a fost scurtat cu 6 cm.

Lipsa încrederii în sine, nesiguranța cu privire la viitor îl vor marca toată viața. Complicațiile post accident au fost determinate atât de complexitatea și gravitatea tabloului clinic, cât și de infecțiile multiple care s-au instalat.

Recurenta F. arată că instanța nu a ținut seama la cuantificarea prejudiciului moral de trauma psihică majoră datorată stării fiului ei și nici de suferința psihică determinată de decesul surorii sale, S..

După decesul acesteia, tatăl lor a suferit un atac cerebral, iar recurenta este lipsită practic de viață personală. Întreaga sa atenție este îndreptată spre nevoile medicale ale fiului său, ale tatălui și mamei sale.

În urma accidentului, recurenta a suferit multiple intervenții chirurgicale și a fost nevoie de 80 zile de îngrijiri medicale. Urmările accidentului sunt persistente, durerile la nivelul fracturilor și ale coloanei sunt extrem de violente, afectându-i mobilitatea și activitățile cotidiene.

Recurenții Q. și R. arată că suma de 10.000 Euro acordată cu titlu de despăgubiri morale este mult inferioară prejudiciul moral suferit ca urmare a pierderii fiicei lor, S..

De asemenea, au fost afectați de suferința și traumele prin care au trecut fiica lor, F. și nepotul lor, E..

Deși persoane vârstnice și bolnave, a trebuit să suporte șocul pierderii fiicei și a suferințelor de nedescris suportate de fiica și nepotul lor.

F. Apărările formulate de către intimați.

În cauză, Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.

Recurenții-reclamanți au formulat întâmpinare și au solicitat respingerea recursului declarat de reclamanții A., B. și C..

G. Considerentele instanței de recurs.

Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Între reclamanți și Fondul de Garantare a Asiguraților nu a existat niciun raport juridic, iar din perspectiva procedurii civile acesta nu este succesorul legal în drepturi și obligații al societăților de asigurare intrate în faliment.

Potrivit dispozițiilor art. 22 din Legea nr. 503/2004:

"... la data publicării deciziei privind închiderea procedurii de redresare financiară și constatarea stării de insolvență a societății de asigurare/reasigurare se naște dreptul creditorilor de asigurări de a solicita plata sumelor cuvenite de la Fondul de garantare".

Procedura și condițiile de efectuare a plăților din disponibilitățile Fondului sunt stabilite în capitolul III din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraților. În cadrul acestei proceduri urmează a se stabili întinderea obligației de despăgubire a Fondului ori refuzul acestuia de a satisface pretențiile celor care se consideră creditori. Așadar, procedura de stabilire a obligației de plată a Fondului este o procedură specială, prevăzută de lege, partea interesată având dreptul de acces la instanța de contencios administrativ, în situația în care este nemulțumită de rezolvarea dată cererii sale de către comisia specială constituită în cadrul Fondului.

Chemarea în garanție este acea formă de participare a terțelor persoane în procesul civil care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubiri și împotriva cărora s-ar putea îndrepta cu o acțiune separată. La baza chemării în garanție se află o obligație de garanție sau de despăgubire. Prin garanție se înțelege, în general, acea obligație pe care și-o asumă o persoană (garant) de a apăra o altă persoană împotriva unei pagube ce s-ar putea produce și de a o despăgubi, în ipoteza în care aceasta ar cădea în pretenții.

În speță, Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate avea nici calitatea de chemat în garanție în sensul art. 72 C. proc. civ. și nici calitatea de pârât, nefiind parte într-un raport juridic de drept privat cu reclamanții anterior demarării procesului.

Fondul nu este un succesor în drepturi și obligații al societății de asigurare D. S.A., având o obligație de sine stătătoare, izvorâtă din lege și care se realizează prin procedura specială reglementată prin lege.

Față de aceste considerente, în mod corect a reținut Curtea de Apel Timișoara faptul că Fondul de Garantare a Asiguraților nu poate fi obligat pe calea unui litigiu civil de drept comun deoarece nu poate întruni nici calitatea de chemat în garanție și nici calitatea de pârât, nefiind parte într-un raport juridic de drept privat cu reclamanții anterior demarării procesului civil în fața primei instanțe.

Așa fiind, potrivit dispozițiilor Legii nr. 213/2015 există o procedură specială pentru plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare, în cazul falimentului unui asigurător, de către Fondul de Garantare a Asiguraților și nu există un drept de opțiune între această cale și cea a dreptului comun.

Fondul de Garantare a Asiguraților desfășoară doar operațiuni administrative. În acest sens, preia de la D. S.A. dosarele de daună, precum și evidențele tehnico-operative și contabile aferente acestor dosare, primește și înregistrează cererile pretențiilor, analizează dosarele, aprobă sau respinge respectivele cereri prin Comisia specială și emite Note de plată sau decizii de respingere a cererilor creditorilor de asigurări.

Legea nr. 213/2015 și Norma 16/2015 nu instituie norme procedurale noi și nici instituții de drept procedural noi și nu există o "cerere de chemare în judecată a garantului", scopul acestor acte normative fiind protejarea creditorilor de asigurări în cazul falimentului unui asigurător printr-o procedură administrativă de plată și nicidecum crearea de instituții noi de drept procesual civil.

Așa fiind, criticile recurenților privind soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Fondului de Garantare a Asiguraților sunt neîntemeiate și ca atare, nu pot fi primite.

În ceea ce privește critica vizând aprecierea greșită a probatoriului din perspectiva reținerii unei culpe comune a celor doi șoferi, aceasta vizează situația de fapt și aprecierea probatoriului administrat în cauză și nu încălcarea sau aplicarea greșită a unei norme de drept material și ca atare nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Faptul că s-a stabilit o culpă comună a celor doi șoferi și aceasta a implicat atragerea răspunderii a două societăți de asigurare diferite nu conduce la existența unor motive de nelegalitate care să impună casarea deciziei recurate.

Situația de fapt a fost stabilită pe bază de expertiză.

Este nefondat și motivul de recurs în ce privește solicitarea de a se casa cele două hotărâri pronunțate în cauză pentru ca aceasta să fie rejudecată și să se stabilească mai întâi obligația de plată în sarcina asiguratorului D. S.A.. Aceasta deoarece D. S.A. este în faliment, iar repunerea pe rol a cauzei suspendate în privința acestui asigurător este posibilă doar în situațiile prevăzute de Legea nr. 85/2014, situații ce nu se regăsesc în cauză.

Cererea privind acordarea dobânzii la despăgubirile solicitate formulată de recurentul E. nu poate fi primită, remediul pentru omisiunea instanței de a se pronunța asupra unui capăt de cerere fiind completarea hotărârii în condițiile dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii ...".

În ceea ce privește solicitarea recurentului E. de acordare a sumei de 630.000 Euro reprezentând despăgubire pentru eventuale viitoare cheltuieli materiale, această cerere nu poate fi primită, eventualul prejudiciu material viitor fiind o posibilitate și neavând un caracter cert. Respectiva cerere nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. privind motivele de nelegalitate pentru care se poate casa hotărârea.

Criticile aduse de recurenții F., Q. și R. privesc aprecierea probatoriului administrat în cauză și, din această perspectivă nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În ceea ce privește cuantumul daunelor morale, Înalta Curte apreciază că acestea au fost acordate în conformitate cu legislația și jurisprudența în materie.

Stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doză mare de aproximare, iar instanța trebuie să aibă în vedere o serie de criterii cum ar fi consecințele negative suferite de victimă, atât în plan fizic cât și psihic, importanța valorilor morale lezate acestuia, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situația familiară, profesională și socială.

Atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit. Despăgubirea nu trebuie să fie simbolică, dar nici să devină o sursă de îmbogățire pentru persoanele păgubite, cuantumul ei fiind stabilit prin decizia suverană a instanței, luată în funcție de fiecare caz în parte.

În speță, instanța de apel s-a raportat la consecințele suportate de reclamantă ca urmare a accidentului rutier.

În privința criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate și stabilirea unei sume majorate acordată cu titlu de daune morale în raport de probele care relevă impactul și consecințele pe care le-au suferit pe plan fizic, social și emoțional, Înalta Curte reține că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât reprezintă aspecte care implică evaluarea probatoriului și a situației de fapt, constituind motive de netemeinicie a hotărârii atacate care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ în art. 488 C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Având în vedere aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de reclamanții A., B. și C. și de reclamanții E., F., Q. și R. împotriva deciziei civile nr. 734 din 29 septembrie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi 17 mai 2018.