ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4012/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă la data de 11 august 2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., U. și H. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele I. și J. a Victimelor Străzii, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora la plata: către A. și E., în calitate de fii, a sumei de 2.000.000 RON reprezentând daune morale pentru decesul defunctului U. și 2.000.000 RON pentru cel al lui K., pentru fiecare, precum și a sumei de 150.000 RON reprezentând daune materiale; către B., C., D., F. și G., în calitate de nepoți, a sumei de 1.000.000 RON reprezentând daune morale pentru decesul defunctului U. și 1.000.000 RON pentru cel al lui K., pentru fiecare; către H. S.R.L., în calitate de proprietar al autoturismului x, cu nr. de înmatriculare x, distrus în totalitate în urma accidentului, a sumei de 450.000 RON constând în daune materiale; dobânda legală de la data pronunțării până la plata definitivă și integrala a sumelor reprezentând despăgubiri; cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Intervenienții L., M., N., O., P., Q., R., S. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000.000 RON, constând în despăgubiri morale, către fiecare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 8095 din 21 decembrie 2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de ceilalți reclamanți și a obligat pârâta I. la plata, către reclamanții A. și E., a sumei de 35.000 RON fiecare, reprezentând daune morale; la plata, către B., C., D., F., G., U., a sumei de 6.000 RON fiecare, reprezentând daune morale. A admis cererea formulată de intervenienții L., M., N., O., P., Q., R., S. și a obligat pârâta I. la plata sumei de 30.000 RON către fiecare din intervenienții L., M., N. și a sumei de 10.000 RON către fiecare din intervenienții O., P., Q., R., S.. De asemenea, a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Prin Decizia 337/A din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins apelul formulat de reclamanta S.C. H. S.R.L. și de intervenienții O., P., Q., R., S., M., N. și L. împotriva Sentinței nr. 8095 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

Prin aceeași decizie, s-a admis apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. și de pârâta I., prin mandatar S.C. T. S.A. împotriva Sentinței nr. 8095 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat fiecare pârâtă să plătească reclamanților A. și E. câte 70.000 RON și reclamanților B., C., D., F. și G. câte 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia.

Au fost respinse cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul U. și cererea de intervenție, ca neîntemeiate.

Împotriva Deciziei nr. 337/A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au declarat recurs intervenienții O., P., R., M., N. și L., solicitând admiterea căii de atac și casarea în parte a hotărârii instanței de apel, în sensul obligării pârâtului V. ca Organism de Plata a Despăgubirilor - Direcția Fondul Pentru Protecția Victimelor Străzii la repararea pagubei cauzate recurenților-intervenienți, respectiv achitarea în totalitate a sumei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs se arată că decizia instanței de apel nu se conformează dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ. deoarece, pe de o parte, "nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" (pct. 6), iar pe de altă parte, "a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"(pct. 8).

Recurenta arată că unicul motiv de recurs vizează faptul că instanța de apel a respins apelul intervenienților fără a dispune și obligarea pârâtei J. a Victimelor Străzii (B.A.A.R.) la plata despăgubirilor către aceștia.

Astfel, instanța, apreciind că se impune răspunderea ambelor pârâte pentru producerea prejudiciului, a admis apelul reclamanților, în sensul obligării la plata despăgubirilor și de către pârâta J. a Victimelor Străzii, respingând în schimb apelul intervenienților, în condițiile în care aceleași critici au fost invocate și de către aceștia.

Or, dacă J. a Victimelor Străzii (B.A.A.R.) trebuie să răspundă pentru prejudiciul moral suferit de reclamanți, același raționament juridic ar fi trebuit aplicat mutatis mutandis și în situația intervenienților.

În condițiile în care această critică a fost una comună, fiind formulată atât de reclamanți, cât și de către intervenienți, instanța de apel, din eroare, a stabilit că ceea ce este întemeiat pentru primii este neîntemeiat pentru ceilalți.

Înalta Curte, fiind învestită cu soluționarea recursului, constată că acesta este fondat pentru considerentele ce succed:

Se constată că prin apelul comun declarat împotriva Sentinței nr. 8095 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, atât apelanții-reclamanți, cât și apelanții-intervenienți au solicitat modificarea, în parte, a hotărârii atacate, printre motive regăsindu-se și cele referitoare la reținerea greșitei culpe comune a tuturor conducătorilor implicați, cât și faptul că cererea nu a fost admisă și față de pârâta J. a Victimelor Străzii.

Ca o consecință a criticilor aduse de către apelanți, instanța de apel, contrar celor reținute de prima instanța, a stabilit că prejudiciul a fost cauzat doar din culpa conducătorilor autoturismelor x și y, nu și a victimelor U. și K..

Cu privire la răspunderea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, dat fiind ca autoturismul cu nr. x nu era asigurat, a stabilit că este incidentă și răspunderea acestui pârât, conform art. 3 alin. (1) din Normele Metodologice aprobate prin Ordinul C.S.A. nr. 1/2008.

Se constată faptul că instanța de apel a reținut că cele două pârâte trebuie să răspundă pentru faptele celor doi conducători auto vinovați de producerea accidentului, apreciind că această critică din apelul reclamanților este fondată, dar fără a face referire și la apelul intervenienților O., P., R., M., N. și L., care au invocat aceeași critică prin cererea de apel formulată.

În consecință, reținând ca fiind întemeiată critica reclamanților referitoare la răspunderea Fondului de Protecție a Victimelor Străzii, deși apelanții-intervenienți invocaseră aceeași critică în cuprinsul motivelor de apel (fiind vorba despre un apel comun al reclamanților și al intervenienților), Curtea de Apel București a admis doar apelul reclamanților, obligând fiecare pârâtă la plata despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat, respingând apelul intervenienților ca nefondat.

Înalta Curte reține incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 din C. proc. civ. pct. 6, în sensul că decizia instanței de apel este, practic, nemotivată, în condițiile în care aceleași critici au fost invocate și de intervenienți prin cererea de apel comună cu cea a reclamanților, însă instanța a analizat doar criticile acestora din urmă, fără a face vreo motivare cu privire la cele susținute de intervenienți.

Astfel, instanța, apreciind că se impune răspunderea ambelor pârâte pentru producerea prejudiciului, a admis apelul reclamanților, în sensul obligării la plata despăgubirilor și de către pârâta J. a Victimelor Străzii, respingând, în mod nelegal, apelul intervenienților, în condițiile în care aceeași critică a fost invocată și de către aceștia prin motivele de apel.

Prin urmare, în condițiile în care această critică a fost una comună, fiind formulată atât de către reclamanți, cât și de către intervenienți, instanța de apel, pentru același raționament juridic, trebuia să analizeze și apelul intervenienților O., P., R., M., N. și L..

Se mai constată faptul că instanța de apel, analizând o critică din apelul pârâtei I., referitoare la admiterea cererii de intervenție în lipsa actelor de stare civilă ale intervenienților Q. și S., a reținut că la dosarul cauzei nu există acte de stare civilă privindu-i pe intervenienți din care să rezulte legătura de rudenie cu defuncții U. și K., astfel că intervenienții aveau obligația de a dovedi prejudiciul suferit în conformitate cu art. 1391 alin. (2) din C. civ.. Or, aceștia nu au înțeles să administreze probe în acest sens.

În consecință, apreciind că acest motiv de apel este fondat, instanța de apel a reținut netemeinicia cererii de intervenție, motiv pentru care apelul formulat de intervenienți a fost respins ca nefondat, constatându-se că nu se mai impune analizarea criticilor formulate de aceștia.

Înalta Curte constată că doar în ceea ce îi privește pe intervenienții Q. și S. nu s-au depus la dosar acte de stare civilă din care să rezulte legătura de filiație dintre aceștia și victima K., pentru ceilalți intervenienți - apelanții O., P., R., M., N. și L., existând la dosar înscrisuri care atestă legătura de rudenie cu victimele accidentului rutier.

În concluzie, se reține faptul că motivele de recurs formulate de intervenienții O., P., R., M., N. și L. sunt fondate, hotărârea instanței de apel fiind nemotivată în ceea ce privește motivele de apel invocate de aceștia (având în vedere apelul comun formulat împreună cu reclamanții), motiv pentru care se impune admiterea recursului, casarea, în parte, a deciziei atacate și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului acestor intervenienți.

În rejudecare, instanța de apel va analiza cererea de apel formulată de intervenienții O., P., R., M., N. și L. prin prisma criticilor formulate și a condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei și la dispozițiile legale în materie.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 497 din C. proc. civ., se va admite recursul declarat de intervenienții O., P., R., M., N. și L. împotriva Deciziei nr. 337/A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă. Va fi casată, în parte, decizia atacată și se va trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului acestor intervenienți. Vor fi menținute celelalte dispoziții ale deciziei atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intervenienții O., P., R., M., N. și L. împotriva Deciziei nr. 337/A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Casează, în parte, decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului acestor intervenienți.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - MM