ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1850/2020

Ședința publică din data de 7 octombrie 2020

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub număr de dosar x/2015, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. si I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele J. și K., au solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata: către A., în calitate de fiu al defunctului H., a sumei de 2.000.000 RON constând în daune morale; către A., în calitate de fiu al defunctei L., a sumei de 2.000.000 RON constând în daune morale si 150.000 RON constând în daune materiale; către E., în calitate de fiu al defunctului H., a sumei de 2.000.000 RON constând în daune morale; către E., în calitate de fiu al defunctei L., a sumei de 2.000.000 RON constând în daune morale; către B., în calitate de nepoată a defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către C., în calitate de nepoată a defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către D., în calitate de nepot al defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către B., în calitate de nepoată a defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către C., în calitate de nepoată a defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către D., în calitate de nepot al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către F., în calitate de nepoată a defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către G., în calitate de nepot al defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către H., în calitate de nepot al defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către F., în calitate de nepoată a defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către G., în calitate de nepot al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către H., în calitate de nepot al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON constând în daune morale; către I. S.R.L., în calitate de propietar al auto M., cu nr de înmatriculare x, distrus în totalitate în urma accidentului, a sumei de 450.000 RON constând în daune materiale; total - 20.600.000 RON constând în daune morale si 11.500 RON constând în daune materiale, dobânda legală de la data pronunțării până la plata definitivă și integrală a sumelor reprezentând despăgubiri, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.

Prin cererea de intervenție principală înregistrată în același dosar nr. x/2015, intervenienții N., O., P., Q., R., L., S. și T. au solicitat obligarea pârâților la plata: către Q., în calitate de soră a defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON; către R., în calitate de soră a defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON; către L., în calitate de frate al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON; către S., în calitate de sora a defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON; către T., în calitate de frate al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON; către N., în calitate de tată al defunctului H., a sumei de 1.000.000 RON; către Bureață llie, în calitate de tată al defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON; către P., în calitate de mamă a defunctei L., a sumei de 1.000.000 RON, constând în despăgubiri morale, precum și la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces.

Prin sentința civilă nr. 8095 din 21 decembrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a societății reclamante și a respins cererea de chemare în judecată formulată de aceasta ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.

A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată.

A admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele J., prin mandatar U. S.A., și K..

A obligat pârâta J. la plata către reclamanții A. si E. a sumei de 35000 RON fiecare, reprezentând daune morale, la plata către B., C., D., F., G., H. a sumei de 6000 RON fiecare, reprezentând daune morale.

A admis cererea formulată de intervenienții N., O., P., Q., R., L., S., T..

A obligat pârâta J. la plata sumei de 30000 RON fiecare, către intervenienții N., O., P. și a sumei de 10000 RON fiecare, către intervenienții Q., R., L., S., T..

A respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâta J., prin mandatar U. S.A., reclamanții A., B., C., D., E., F., G. și I. S.R.L. și intervenienții Q., R., L., S., T., O., P. și N..

Prin decizia civilă nr. 337A din 19 februarie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins apelul formulat de apelanta-reclamantă I. S.R.L și de apelanții intervenienți Q., R., L., S., T., O., P. și N. împotriva sentinței civile nr. 8095/21.12.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

A admis apelul formulat de apelanții-reclamanți A., B., prin reprezentant legal A., C., prin reprezentant legal A., D., prin reprezentant legal A., E., F., prin reprezentant legal E., G., prin reprezentant legal E., și de apelanta pârâtă J., prin mandatar U. S.A., împotriva sentinței civile menționate, în contradictoriu cu intimata pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii și intimatul pârât H., prin reprezentant legal E..

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că fiecare pârâtă a fost obligată să plătească reclamanților A. și E. - câte 70.000 RON și reclamanților B., C., D., F. și G. - câte 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia.

A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H., ca neîntemeiată.

A respins cererea de intervenție, ca neîntemeiată.

A respins cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată, formulată de apelanta-pârâtă J., prin mandatar, ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 4012 din 20 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul declarat de intervenienții Q., R., S., O., P. și N. împotriva deciziei nr. 337A/19.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

A casat, în parte, decizia atacată, a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului acestor intervenienți și a menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2015*.

Prin decizia civilă nr. 426 A din 11 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanții-intervenienți Q., R., S., O., P. și N. împotriva sentinței civile nr. 8095/21.12.2016 pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., B., prin reprezentant legal A., C., prin reprezentant legal A., D., prin reprezentant legal A., E., F., prin reprezentant legal E., G., prin reprezentant legal E., I. S.R.L. și cu intimații-pârâți J., prin mandatar U. S.A. și Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor.

A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pe fiecare pârâtă să plătească fiecăruia dintre intervenienții Q., R. și S. suma de 25.000 RON și fiecăruia dintre intervenienții N., O. și P. suma de 35.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia.

A menținut, în rest, dispozițiile sentinței.

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ., pârâta J. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 426 A din 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

În argumentarea recursului, subsumat motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., a susținut, în esență, că, prin hotărârea dată în cel de al doilea ciclu procesual, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii date în primul ciclu procesual, reanalizând obligația de despăgubire a recurentei-pârâte J. față de intervenienții în interes propriu.

A menționat prevederile art. 501 alin. (3) C. proc. civ., care prevăd că instanța va judeca din nou cauza, în limitele casării, subliniind că, din cuprinsul motivelor de recurs ale intervenienților, rezultă că respectiva cale de atac a fost declarată doar în contradictoriu cu intimata-pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, nu și cu recurenta-pârâtă, solicitându-se astfel obligarea exclusiv a intimatei-pârâte Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii la plata în totalitate a despăgubirilor cuvenite (mențiuni relevante la pag. 1 paragraf final, pag. 3 paragraf 3 si pag. 4 paragraf unic).

Ca atare, câtă vreme prin hotărârea dată în apel, în primul ciclu procesual, au fost respinse în contradictoriu cu ambele pârâte, în tot, pretențiile intervenienților, ca neîntemeiate, iar ulterior, cei din urmă menționați au formulat recurs doar în contradictoriu cu intimata-pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, recurenta-pârâtă a considerat că, în privința sa, hotărârea pronunțată în apel în primul ciclu procesual a rămas definitivă și se bucură de autoritate de lucru judecat.

Cu toate acestea, în cel de al doilea ciclu procesual, instanța de apel a nesocotit critica formulată în recurs de intervenienți, hotărând obligarea recurentei-pârâte, alături de intimata pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, la plata în cote egale a despăgubirilor acordate intervenienților in rejudecare, cu încălcarea autorității de lucru judecat a primei hotărâri din apel, definitivă sub aspectul inexistenței unei obligații de plată a recurentei privind despăgubiri în favoarea intervenienților în interes propriu.

În ceea ce privește incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a precizat că, prin hotărârea dată în cel de al doilea ciclu procesual, instanța de apel a încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, mai exact dispozițiile art. 9 alin. (2) și art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., fiind nesocotit principiul disponibilității și, totodată, acordându-se intervenienților ceea ce aceștia nu au cerut/mai mult decât au cerut.

Având în vedere că hotărârea instanței de apel a fost criticată de către intervenienți sub un singur aspect, referitor la neobligarea intimatei-pârâte Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii la plata despăgubirilor, în considerarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, instanța de apel ar fi trebuit ca, în rejudecare după casare, să analizeze pretențiile intervenienților prin raportare doar la pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, neputând relua analiza eventualei obligații de plată a recurentei-pârâte.

Ca atare, instanța de apel a trecut peste voința recurenților-intervenienți, cu nesocotirea principiului disponibilității, acordând ceea ce aceștia nu au cerut/mai mult decât au cerut, în sensul că, deși intervenienții au pretins în recurs numai obligarea intimatei-pârâte mai sus menționate la plata despăgubirilor, în al doilea ciclu procesual, instanța de apel a procedat la obligarea și a recurentei-pârâte să achite aceste despăgubiri, alături de intimata-pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii.

A solicitat admiterea recursului, respingerea pretențiilor intervenienților în contradictoriu cu recurenta-pârâtă, ca inadmisibile, conform tezei finale a art. 497 C. proc. civ. (în ipoteza în care se va da întâietate primului motiv de recurs invocat referitor la încălcarea autorității de lucru judecat), fie să se dispună casarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, sub aspectul analizei pretențiilor intervenienților doar în limitele trasate de aceștia, prin raportare doar la obligația de plată a Biroului Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii, conform tezei generale a textului art. 497 C. proc. civ. (în ipoteza în care se va da întâietate celui de al doilea motiv de recurs invocat).

Intimații Q., R., S. O., P. și N. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimata-pârâtă Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., soluția preconizată fiind aceea de admisibilitate în principiu a recursului.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2020 a fost încuviințat în unanimitate raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 29 mai 2020 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenta-pârâtă și a fost acordat termen pentru soluționarea acestuia pe fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta-pârâtă J. a invocat incidența motivelor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. care prevăd că hotărârea poate fi casată când prin aceasta, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (pct. 5), respectiv când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat (pct. 7);

În argumentarea cererii de recurs, a susținut, în esență, că prin hotărârea dată în cel de al doilea ciclu procesual, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii date în primul ciclu procesual și limitele deciziei de casare, întrucât a reanalizat obligația de despăgubire a recurentei-pârâte J. față de intervenienții în interes propriu, încălcând astfel și principiul disponibilității părților, în condițiile în care intervenienții au criticat hotărârea instanței de apel sub un singur aspect, referitor la neobligarea pârâtei Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii la plata despăgubirilor.

Criticile recurentei sunt nefondate.

Se constată că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat obligarea pârâtelor J. și K. la plata daunelor morale și materiale urmare a prejudiciului generat de accidentul de circulație produs la 09.08.2020, soldat cu decesul rudelor acestora H. și L..

N., O., P., Q., R., L., S., T. au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 1.000.000 RON, constând în despăgubiri morale.

Se impune a se reține, în esență, că prin sentința civilă nr. 8095 din 21 decembrie 2016, prima instanță a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, a admis cererea de intervenție, obligând pârâta J. la plata despăgubirilor către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și către intervenienții N., O., P., Q., R., L., S., T..

Prin apelul comun declarat împotriva sentinței nr. 8095 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă, atât reclamanții, cât și intervenienții au solicitat modificarea, în parte, a hotărârii atacate, printre motive regăsindu-se și cele referitoare la reținerea greșită a culpe comune a tuturor conducătorilor implicați, cât și faptul că cererea nu a fost admisă și față de pârâta K. a Victimelor Străzii.

Prin decizia 337A din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, s-a respins apelul formulat de reclamanta S.C. I. S.R.L. și de intervenienții Q., R., L., S., T., O., P. și N. împotriva sentinței nr. 8095 din 21 decembrie 2016 a Tribunalului București, secția a VI-a civilă; a fost admis apelul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. și de pârâta J., prin mandatar S.C. U. S.A. împotriva aceleiași sentințe.

A fost schimbată, în parte, sentința apelată, în sensul că a fost obligată fiecare pârâtă să plătească reclamanților A. și E. câte 70.000 RON și reclamanților B., C., D., F. și G. câte 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia.

Au fost respinse cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H. și cererea de intervenție, ca neîntemeiate.

Împotriva deciziei nr. 337A din 19 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, au declarat recurs intervenienții Q., R., S., O., P. și N., arătând că deși instanța de apel a constatat că se impune răspunderea ambelor pârâte pentru producerea prejudiciului, a admis apelul reclamanților, în sensul obligării la plata despăgubirilor și de către pârâta K. a Victimelor Străzii, respingând în schimb apelul intervenienților, în condițiile în care aceleași critici au fost invocate și de către aceștia.

Apreciind că decizia instanței de apel este nemotivată, întrucât aceleași critici au fost invocate și de intervenienți prin cererea de apel comună cu cea a reclamanților, însă instanța a analizat doar criticile acestora din urmă, fără a face vreo motivare cu privire la cele susținute de intervenienți, Înalta Curte a admis recursul declarat de intervenienții Q., R., S., O., P. și N. împotriva deciziei nr. 337A din 19 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a casat în parte, decizia atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului acestor intervenienți.

Cu alte cuvinte, în condițiile în care critica vizând răspunderea ambelor pârâte la plata despăgubirilor a fost una comună, fiind formulată atât de către reclamanți, cât și de către intervenienți, este evident că instanța de apel, pentru același raționament juridic, trebuia să analizeze și apelul intervenienților Q., R., S., O., P. și N..

În raport cu cele expuse, se constată că, în limitele corect determinate de efectul casării parțiale, fără a se încălca autoritatea de lucru judecat a deciziei date de instanța de apel în primul ciclu procesual, prin decizia pronunțată în rejudecare, curtea de apel a admis apelul formulat de apelanții-intervenienți Q., R., S., O., P. și N.; a schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a obligat pe fiecare pârâtă să plătească fiecăruia dintre intervenienții Q., R. și S. suma de 25.000 RON, și fiecăruia dintre intervenienții N., O. și P. suma de 35.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit de aceștia, menținând în rest dispozițiile sentinței.

Contrar susținerilor recurentei, instanța de apel s-a conformat limitelor rejudecării și dezlegărilor cu valoare obligatorie date de instanța de recurs prin hotărârea de casare, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, fără a încălca dispozițiile art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum în mod greșit pretinde recurenta.

Înalta Curte subliniază că pe întreaga durată a procesului, atât reclamanții, cât și intervenienții au susținut răspunderea ambelor pârâte pentru producerea prejudiciului, solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor solicitate.

Nu poate fi acceptată teza recurentei potrivit căreia "recursul din primul ciclu procesual a fost declarat numai în contradictoriu cu pârâta Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România ca Organism de Plată a Despăgubirilor - Direcția Fondul pentru Protecția Victimelor Străzii", în condițiile în care intervenienții au criticat că apelul lor nu a fost deloc judecat.

De altfel, prin decizia de casare, s-a menționat în mod expres că "în rejudecare, instanța de apel va analiza cererea de apel formulată de intervenienții Q., R., S., O., P. și N. prin prisma criticilor formulate și a condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, raportat la înscrisurile aflate la dosarul cauzei și la dispozițiile legale în materie", în acest sens procedând instanța de apel în rejudecare.

Așa fiind, pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ. și invocate de recurentă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., văzând și prevederile art. 499 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă J. prin mandatar S.C. U. S.A. împotriva deciziei civile nr. 426 A din 11 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat, menținând decizia atacată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă J. prin mandatar S.C. U. S.A. împotriva deciziei civile nr. 426 A din 11 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 octombrie 2020.