ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1893/2020

Ședința publică din data de 08 octombrie 2020

Asupra recursului de față:

Din examinarea actelor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. x/2018, la data de 02.08.2018, reclamanții A., B., C., D., E. prin reprezentant legal B. și F. prin reprezentant legal B. în contradictoriu cu pârâta G. S.A., solicitând obligarea paratei la plata daunelor materiale si morale, pentru prejudiciul încercat prin decesul victimei H., astfel:

• pentru A. - suma de 5.029,44 RON cu titlu de daune materiale si suma de 200.000 Euro cu titlu de daune morale, in calitate de fiu al decedatei;

• pentru B. - suma de 200.000 Euro cu titlu de daune morale, in calitate de fiica a decedatei;

• pentru F. prin reprezentant legal B. - suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale, în calitate de nepot al decedatei;

• pentru E. prin reprezentant legal B. - suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale in calitate de nepoata a decedatei;

• pentru C. - suma de 150.000 Euro cu titlu de daune morale in calitate de mama a decedatei;

• pentru D. - suma de 50.000 Euro cu titlu de daune morale in calitate de sora a decedatei.

Prin sentința civilă nr. 391/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanții A., B., D., E. prin reprezentant legal B. și F. prin reprezentant legal B., în contradictoriu cu pârâta G. S.A..

A obligat pârâta G. S.A. să plătească reclamantului A. suma de 15.000 EUR cu titlu de daune morale și suma de 5.029,44 RON cu titlu de daune materiale, precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

A obligat pârâta G. S.A. să plătească reclamantei B. suma de 15.000 EUR cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești

A obligat pârâta G. S.A. să plătească reclamantei C. suma de 15.000 EUR cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

A obligat pârâta G. S.A. să plătească reclamantei D. suma de 5.000 EUR cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești

A obligat pârâta G. S.A. să plătească reclamantului F. prin reprezentant legal B. suma de 1.000 EUR cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

A obligat pârâta G. S.A., să plătească reclamantei I. prin reprezentant legal B. suma de 1.000 EUR cu titlu de daune morale precum și penalități de întârziere de 0,2%/zi, calculate de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri judecătorești.

A luat act că reclamanții și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel reclamanții A., B., F. prin reprezentant legal B., E. prin reprezentant legal B., C. și D., solicitând admiterea cererii de apel; schimbarea în parte a sentinței civile nr. 391/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. x/2018, în sensul: majorării daunelor morale acordate de prima instanță și acordării penalităților în cuantum de 0.2% pe zi de întârziere începând cu a 11-a zi de la data formulării cererii de despăgubire, respectiv, din 24.06.2018; cheltuielile de judecată constând în onorariul avocațial urmând a fi solicitate pe cale separată.

Împotriva hotărârii primei instanțe a declarat apel și pârâta S.C. G. S.A., solicitând admiterea apelului formulat de către aceasta și, rejudecând, schimbarea în partea a hotărârii primei instanțe, astfel: reaprecierea cuantumului daunelor materiale acordate reclamantului A., în sensul scăderii cheltuielilor în cuantum de 2.637,50 RON efectuate în dosarul penal nr. x/2017; reducerea la un cuantum rezonabil a daunelor morale acordate de prima instanță reclamanților A., B. și C. în sumă de 15.000 euro fiecare, astfel încât acestea să reprezinte o reparație echitabilă a prejudiciului suferit.

A respins apelurile formulate de către reclamanții A., B., F. prin B., E. prin B., C. și D. și de către pârâta G. S.A. împotriva sentinței civile nr. 391/24.04.2019 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2018.

Împotriva deciziei civile nr. 739/A din 09 octombrie 2019 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au declarat recurs reclamanții reclamanți A., B., F., E., C. și D..

În introducerea memoriului de recurs, recurenții-reclamanți prezintă succint parcursul procesual al cauzei.

În ceea ce privește motivele de recurs, recurenții-reclamanți invocă dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se susține că în cauză a fost încălcat principiul continuității completului de judecată și al nemijlocirii administrării probelor.

Astfel, se afirmă că judecătorul fondului, în fața căruia au fost încuviințate probele, a fost înlocuit în repetate rânduri, hotărârea fiind pronunțată de un alt judecător decât cel care a procedat la administrarea probei testimoniale, fiind încălcat principiul nemijlocirii prevăzut de art. 16 C. proc. civ. și principiul continuității completului prevăzut de art. 19 C. proc. civ.

Judecătorul care a pronunțat soluția în speță nu a avut posibilitatea de a-și forma propria convingere asupra aspectelor particulare privind relațiile de familie. Mai mult decât atât, în apel au fost propuse probe noi, respinse de către instanță.

Recurenții afirmă că în mod greșit a apreciat instanța de apel că nu există o încălcare a principiului continuității și nemijlocirii administrării probelor de către instanța de fond, eludând și în calea de atac a apelului dreptul reclamanților de a proba prejudiciul moral suferit prin decesul victimei.

Recurenții apreciază că prin schimbarea completului de judecată pe parcursul fondului cauzei și prin respingerea probei testimoniale în apel s-a produs o vătămare a dreptului de a fi probat prejudiciul moral, fiind evidentă încălcarea principiului nemijlocirii și al continuității, chestiune care se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

În raport de motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. se susține că instanța de apel nu a analizat în concret motivul de apel al reclamanților privind împrejurarea că instanța de fond nu a avut în vedere recunoașterea pretențiilor de către pârâtă.

Se susține că instanța de apel nu a analizat înscrisurile existente la dosarul cauzei, întrucât a menținut soluția privind acordarea daunelor morale într-un cuantum mai mic decât cel manifestat prin oferta de despăgubire a asigurătorului.

În condițiile în care continuitatea completului nu a fost respectată, cauza a fost analizată cu superficialitate, fiind pronunțată o hotărâre nelegală sub aspectul daunelor morale.

Recurenții susțin că instanța de apel avea obligația de a analiza înscrisurile depuse în probațiune și de a pronunța o hotărâre în limitele recunoașterii pretențiilor de către asigurător, prin oferta existentă la dosarul cauzei.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se susține încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 22 alin. (1) lit. C) din Norma 39/2016.

Se reproșează instanței de apel că nu a făcut trimitere la documentele justificative existente la dosarul cauzei, constând în memorii, fotografii de familie, raport de evaluare psihologică, care ar fi condus la o soluție superioară sub aspectul daunelor morale.

În continuare, recurenții apreciază că există o contradicție vădită între considerentele hotărârii și sumele acordate cu titlu de daune morale, cenzurând nejustificat cuantumul acestora deși în motivarea hotărârii se reține că relațiile de familie între victimă și reclamanți au fost deosebite.

Recurenții prezintă situația fiecăruia dintre victime atât din punct de vedere al opiniei instanței cât și din punct de vedere al probatoriului administrat în fața instanței de fond.

În concluzie se susține că instanța de fond nu a efectuat aprecierea prin raportare la situația particulară a fiecăruia dintre reclamanți, ci a făcut o apreciere relativă a prejudiciului moral înregistrat de o persoană care își pierde o rudă apropiată.

În aceeași manieră, instanța de apel s-a limitat la a înlătura criticile reclamanților fără niciun fundament bazat pe probele administrate, și apreciind în mod generic că instanța de fond ar fi procedat la o justă evaluare a prejudiciului suferit de reclamanți.

Conchizând, solicită instanței ca la momentul aprecierii cuantumului daunelor morale să aibă în vedere criteriile de evaluare, respectiv vârsta victimei, caracterul și trăsăturile deosebite, legăturile de familie, șocul suferit de mama și de copiii victimei, sora și nepoții acesteia.

În finalul recursului, recurenții susțin că sumele acordate cu titlu de daune morale de către instanța de fond contravin practicii judiciare a Tribunalului Timiș, anexată cererii de recurs.

Pentru toate aceste considerente, recurenții solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Solicită plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar.

Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost efectuat și comunicat părților, care au fost invitate să depună puncte de vedere.

Părțile au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din data de 04 iunie 2020, Înalta Curte constatând că nu este întruniă unanimitatea cu privire la soluția propusă prin raport conform art. 493 alin. (5) și (6) C. proc. civ., a dispus citarea părților, în ședința publică, pentru discutarea excepției nulității recursului, invocată din oficiu de către instanță.

Înalta Curte de Casație și Justiție, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de instanță, din oficiu, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Analizând recursul declarat de recurenții-reclamanți sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, potrivit dispozițiilor imperative ale textului legal mai sus arătat, cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurenți.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același Cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Așa fiind, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când, nefiind structurate, criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Casarea unei hotărâri, conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Acest motiv de casare vizează încălcarea legii de drept material, ce poate consta, cu titlu de exemplu, în aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor peste ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora, interpretarea greșită a normei corespunzătoare situației de fapt, încălcarea unor principii generale de drept.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recurenții, deși în susținerea motivelor de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8, arată că în cauză a fost încălcat principiul continuității și al nemijlocirii administrării probelor, toate argumentele acestora vizează administrarea probatoriului. De asemenea, criticile care cuprind neanalizarea motivului de apel prin care s-a susținut recunoașterea pretențiilor de către pârâtă vizează situația de fapt. Totodată, recurenții-reclamanți nu expun argumente din care să reiasă interpretarea greșită de către instanța de apel a normei corespunzătoare situației de fapt.

De asemenea, considerațiile teoretice expuse de către recurenți, cu privire la sumele acordate cu titlu de daune morale, nu reprezintă critici de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de curtea de apel.

Se tinde, așadar, la o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și la o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Recurenții tind să obțină, astfel, o nouă verificare a susținerilor lor, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

Prin urmare, pentru considerentele ce preced și având în vedere că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2), coroborat cu art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va anula recursul declarat de recurenții C., F. - prin reprezentant B., E. - prin reprezentant B., B., A. și D..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți C., F. - PRIN REPREZENTANT B., E. - PRIN REPREZENTANT B., B., A. și D. împotriva deciziei civile nr. 739/A din 09 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. G. S.A.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 octombrie 2020.