ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 666/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii și cadrul procesual

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.09.2015, petentul A. a solicitat restituirea sumei de 100 de RON, achitată cu titlu de taxa judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a Dosarului nr. x/93/2015.

În motivarea cererii,reclamantul a arătat că suma în discuție se impune a fi restituită, în temeiul art. 1341 alin. (1) C. civ., întrucât cererea de strămutare a fost respinsă.

Hotărârea instanței de fond

Prin încheierea din 6 octombrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de petentul A., ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 483 din Noul C. proc. civ. (în continuare noul C. proc. civ.).

Deși nu indicat niciun motiv de nelegalitate, menționând generic dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru, se apreciază că motivele invocate de recurent pot fi încadrate fi dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Mai arătat recurentul că încheierea recurată este nelegală, întrucât motivele indicate în cererea de strămutare erau întemeiate.

Față de acestea solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, în sensul restituirii sumei de 100 de RON, achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a Dosarului nr. x/93/2015.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție al Județului Ilfov nu a formulat întâmpinare în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Recurentul-reclamant A., la data de 10.09.2015, a solicitat instanței restituirea sumei de 100 de RON, achitată de cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferenta cererii de strămutare a dosarului nr. x/93/2015, având în vedere dispozițiile art. 1341 alin. (1) C. proc. civ.

Curtea de apel a respins cererea de restituire a taxei de timbru cu motivarea că taxa de timbru judiciar 100 de RON,a cărei restituire o solicită petentul, a fost stabilită de instanța în temeiul art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, urmare a cererii acestuia de strămutare a dosarului nr. x/93/2015 a Tribunalului Ilfov, cerere care a fost respinsă de Curtea de Apel București ca neîntemeiată, prin Sentința civilă nr. 1493/26.05.2015.

A mai reținut instanța că în cauză nu este incident niciunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de legiuitor la art. 45 alin. (1) lit. a) - i) din O.U.G. nr. 80/2013 și nici nu s-a identificat vreo altă dispoziție legală care să permită restituirea taxei de timbru achitata în cazul unei cereri de strămutare respinsă,cum este cazul de față.

Soluția curții de apel reflectă interpretarea și aplicarea judicioasă a cadrului legal incident în cauză.

În ceea ce privește solicitarea recurentului privitoare la restituirea taxei judiciare de timbru achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru, aferentă cererii de strămutare a dosarului nr. x/93/2015, Înalta Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, textul de lege invocat de recurent [art. 45 lit. d) din O.U.G. nr. 80/2013], nefiind incident în cauză.

De asemenea, art. 45 lit. a) - i) din O.U.G. nr. 80/2013, statuează fără echivoc situațiile în care taxele judiciare de timbru se restituie printre care enunțăm: "sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, printre altele, când taxa plătită nu era datorată", (...) "când acțiunea corect timbrată a fost anulată în condițiile art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. sau când reclamantul a renunțat la judecată până la comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât (...)."

Or, în speță nu este vorba nici de vreo taxă judiciară nedatorată, atâta timp cât acțiunea petentului era o cerere de strămutare (care se impunea a fi timbrată în conformitate cu art. 9 lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013) a dosarului nr. x/93/2015 al Tribunalului Ilfov, cerere respinsă de Curtea de Apel București, prin Sentința civilă nr. 1493/26.05.2015, ca neîntemeiată.

Referitor la neaplicarea de către instanță a dispozițiilor art. 1341 alin. (1) C. civ. invocate de recurent, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că nu sunt incidente în cauză.

Condițiile instituite de legiuitor, pentru incidența plății nedatorate pot fi rezumate după cum urmează: solvens-ul (persoana care efectuează plata) trebuie să fi executat o prestație pozitivă, cu titlul de plată, cu intenția certă de a stinge o datorie, această obligație putând consta în a da sau a face ceva.

Cu alte cuvinte plata nedatorată, reprezintă un fapt juridic licit. C. civ. instituie principiul potrivit căruia orice plată presupune o datorie. Dacă o asemenea datorie nu există și, totuși s-a efectuat o plată, ea nu este săvârșită în mod valabil, fiind lipsită de cauză.

În acest context, hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, astfel că în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 09 martie 2016.

Procesat de GGC - GV