ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7273/2011

Ședinșa

publică din 19 octombrie 2011

Asupra

recursului constată următoarele,

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Tribunalului bucurești

la 12 august 2009, D.M.C. a solicitat, în contradictoriu

cu A.V.A.S., să se constate caracterul abuziv al naționalizării Minelor

Sorecani din Aghireș, Cluj, să se constate calitatea reclamantului de

persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

stabilite prin Legea nr. 10/2001 și să se oblige pârâta să emită dispoziție,

prin care să acorde măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, prin

recalcularea, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, valorii

acțiunilor deținute de autorii săi la imobilul în litigiu.

În 21 mai

2010, reclamantul a solicitat, prin cererea precizatoare depusă,

anularea Deciziei nr. 34 din 26

aprilie 2010 emisă de A.V.A.S. și să se dispună acordarea măsurilor reparatorii

sub formă de despăgubiri bănești, în cuantumul ce va rezulta din raportul de

expertiză efectuat în cauză, cuantum indicat, prin cererea precizatoare depusă

la 18 iunie 2010, la 6.215.190,15 lei, pentru cele 65.700 acțiuni deținute de

antecesorii săi.

Tribunalul

București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 962 din 2 iulie 2010

a admis în parte acțiunea formulată și

precizată de reclamantul D.M.C. în contradictoriu cu A.V.A.S. A modificat în

parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 în sensul că valoarea despăgubirilor

propuse este de 2.534.846,51 lei. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei.

A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de prevederile art. 3 alin.

(1) lit. b) și ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și față de

certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei, reclamantul își justifică

calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație.

Întrucât

ultimul bilanț contabil nu a putut fi găsit, pentru recalcularea valorii

acțiunilor pe baza valorii activului net, tribunalul a făcut aplicarea art. 24

din Legea nr. 10/2001 și a luat în calcul datele menționate în fișa C.A.F.I.N.,

pe baza căreia a fost întocmit și raportul de expertiză contabilă.

S-a constatat

din respectivul raport că s-au propus două variante de actualizare, una conform

Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, apreciată drept corectă de tribunal prin

prisma art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și una prin aplicarea indicelui

de inflație, considerată de instanța de fond ca lipsită de temei legal.

Astfel,

tribunalul a omologat raportul de expertiză sub aspectul actualizării potrivit

Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, în raport de care valoarea actualizată a

acțiunilor este de 2.534.846,51 lei.

Prin Decizia nr.

321 A. din 22 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins ca nefondat apelul declarat de

pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului. A admis cererea de aderare la

apel formulată de reclamantul D.M.C. A schimbat în parte sentința apelată

astfel că a modificat în parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 emisă de

pârâtă în sensul că valoarea recalculată la data de 19 mai 2010 a acțiunilor

pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este de

6.215.190,15 lei. A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a

reținut de către instanța de apel că pârâta, respectiv instituția publică

implicată în privatizare, nu a respectat termenul prevăzut de art. 31 alin. (6)

din Legea nr. 10/2001, în sensul că până la data formulării acțiunii nu a emis

decizia privind valoarea recalculată a acțiunilor. Această decizie a fost emisă

pe parcursul desfășurării procesului și A.V.A.S. a propus acordarea de măsuri

reparatorii pentru cele 65.700 deținute de antecesorii reclamantului la fostele

Mine Șorecani, reprezentând suma de 5.913 lei, calculată până la data de 31

martie 2010 și a dispus înaintarea acestei decizii către C.C.S.D. în

conformitate cu art. 16 alin. (8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În această

situație, în raport de Decizia nr. 20/2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei

Curți, s-a constatat că instanța a procedat în mod corect la examinarea

fondului pretențiilor, administrând probele necesare și dispunând asupra

despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv.

A invocat în

susținere și principiile liberului acces la justiție și al dreptului la un

proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituție și art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Pe fondul

cauzei, curtea de apel a reținut că în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada faptului că antecesorii

săi dețineau un număr de 67.500 acțiuni la Minele Șorecani S.A., fiind persoană

îndreptățită în sensul prevederii legale.

S-a constatat

însă că în mod greșit s-a apreciat de către tribunal că valoarea de

6.215.190,15 lei nu este corectă în raport de dispozițiile art. 31 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001, întrucât art. 31.5 lit. a) din Normele metodologice de aplicare

a legii speciale de reparație prevăd că valoarea acțiunilor se va actualiza

atât cu coeficientul comunicat de B.N.R. cât și cu indicele de inflație

stabilit de Institutul Național de Statistică, apreciindu-se astfel ca

întemeiate criticile reclamantului prin cererea de aderare la apel.

S-a reținut că

instanța de fond nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 16 din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât pârâta nu a fost obligată să

plătească despăgubirile ce se cuvin reclamantului în temeiul respectivei legi.

Modificând cuantumul despăgubirilor propuse prin decizia nr. 34/2010 nu sunt

nesocotite prevederile legii noi și nici atribuțiile Comisiei Centrale, care va

fi sesizată cu analizarea acestei propuneri în procedura stabilită prin art. 16

alin. (1) și (2), finalizată prin emiterea raportului de evaluare ce va conține

cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de

despăgubire.

Împotriva acestei

ultime decizi a declarat recurs pârâta A.V.A.S.,

întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc.

civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul

admiterii apelului, schimbarea sentinței tribunalului și menținerea ca

temeinică a Deciziei nr. 34 din 26 aprilie 2010 prin care a fost soluționată

notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

A arătat că

din analiza prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că

actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării. In

acest sens, reclamantul trebuia, prin intermediul procedurii administrative,

să-și dovedească calitatea de persoană îndreptățită și să-și valorifice

drepturile, iar A.V.A.S. să-și clarifice, după depunerea tuturor actelor

doveditoare în susținerea notificării, poziția față de respectivele pretenții

și implicit dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de lege.

Competența

instanței poate interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia

motivată prin care se finalizează procedura administrativă, respectiva decizie

putând face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în

condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

A

invocat și prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, iar în ce privește

acordarea despăgubirilor bănești a precizat că legea specială de reparație

stabilește ca unică modalitate acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată și completată.

Față de

prevederile legale menționate a considerat că recalcularea valorii acțiunilor

în baza fișei C.A.F.I.N. este netemeinică.

Recursul este nul.

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul

și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un

memoriu separat.

Recursul se

motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la

art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este

nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute

la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.

Potrivit

legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea

hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte,

indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C.

proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de

critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs

invocat.

Indicarea

greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea

acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că

face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din

cod.

Or, în speță,

recurenta, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art.

304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în

motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menționate.

Astfel,

recurenta nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției din apel, preluând

în totalitate criticile din apelul declarat împotriva sentinței tribunalului.

Ignorând

faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a

fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenta nu a

criticat însă această hotărâre.

Prin urmare,

tară să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze

astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit

existența judecății anterioare.

Or, în calea

extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie

obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel.

De aceea,

eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra

pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Se

constată astfel că pe calea recursului declarat nu sunt aduse dezbaterii

critici vizând legalitatea deciziei din apel, ci dimpotrivă sunt preluate în

întregime motivele din apel, care au fost soluționate prin decizia atacată.

Mai

mult, criticile vizând aspectul potrivit căruia competența instanței poate

interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia motivată prin care se

finalizează procedura administrativă, precum și cele privitoare la dovedirea

calității de persoană îndreptățită a reclamantului, în baza înscrisurilor

depuse, în baza cărora se formează poziția pârâtei, sunt străine de natura

pricinii.

Astfel, în

speță, a fost emisă de A.V.A.S., Decizia nr. 34/2010, care a făcut obiectul

controlului judecătoresc, prin ambele hotărâri pronunțate în cauză, iar

calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, în înțelesul Legii nr. 10/2001,

a fost recunoscută, de către recurenta - pârâtă, prin menționatul act, prin

care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru

acțiunile deținute de antecesorii reclamantului la fostele Mine Sorecani.

Văzând

dispozițiile art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. precum și pe

cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va

constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale

încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii

atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 321/ A din 22

martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 octombrie 2011.