ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7273/2011

Ședinșa publică din 19 octombrie 2011 Asupra recursului constată următoarele, Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului bucurești la 12 august 2009, D.M.C. a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S., să se constate caracterul abuziv al naționalizării Minelor Sorecani din Aghireș, Cluj, să se constate calitatea reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, stabilite prin Legea nr. 10/2001 și să se oblige pârâta să emită dispoziție, prin care să acorde măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, prin recalcularea, conform art. 31 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, valorii acțiunilor deținute de autorii săi la imobilul în litigiu. În 21 mai 2010, reclamantul a solicitat, prin cererea precizatoare depusă, anularea Deciziei nr. 34 din 26 aprilie 2010 emisă de A.V.A.S.

și să se dispună acordarea măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri bănești, în cuantumul ce va rezulta din raportul de expertiză efectuat în cauză, cuantum indicat, prin cererea precizatoare depusă la 18 iunie 2010, la 6.215.190,15 lei, pentru cele 65.700 acțiuni deținute de antecesorii săi. Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 962 din 2 iulie 2010 a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul D.M.C. în contradictoriu cu A.V.A.S. A modificat în parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 în sensul că valoarea despăgubirilor propuse este de 2.534.846,51 lei. A menținut celelalte dispoziții ale deciziei. A luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în raport de prevederile art. 3 alin. (1) lit. b) și ale art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și față de certificatele de moștenitor depuse la dosarul cauzei, reclamantul își justifică calitatea de persoană îndreptățită în sensul legii speciale de reparație. Întrucât ultimul bilanț contabil nu a putut fi găsit, pentru recalcularea valorii acțiunilor pe baza valorii activului net, tribunalul a făcut aplicarea art. 24 din Legea nr. 10/2001 și a luat în calcul datele menționate în fișa C.A.F.I.N., pe baza căreia a fost întocmit și raportul de expertiză contabilă. S-a constatat din respectivul raport că s-au propus două variante de actualizare, una conform Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, apreciată drept corectă de tribunal prin prisma art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și una prin aplicarea indicelui de inflație, considerată de instanța de fond ca lipsită de temei legal.

Astfel, tribunalul a omologat raportul de expertiză sub aspectul actualizării potrivit Ordinului nr. 3 din 27 aprilie 2001, în raport de care valoarea actualizată a acțiunilor este de 2.534.846,51 lei. Prin Decizia nr. 321 A. din 22 martie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva sentinței tribunalului. A admis cererea de aderare la apel formulată de reclamantul D.M.C. A schimbat în parte sentința apelată astfel că a modificat în parte Decizia nr. 34 din 26 aprilie 2010 emisă de pârâtă în sensul că valoarea recalculată la data de 19 mai 2010 a acțiunilor pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent este de 6.215.190,15 lei.

A păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. S-a reținut de către instanța de apel că pârâta, respectiv instituția publică implicată în privatizare, nu a respectat termenul prevăzut de art. 31 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, în sensul că până la data formulării acțiunii nu a emis decizia privind valoarea recalculată a acțiunilor. Această decizie a fost emisă pe parcursul desfășurării procesului și A.V.A.S. a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru cele 65.700 deținute de antecesorii reclamantului la fostele Mine Șorecani, reprezentând suma de 5.913 lei, calculată până la data de 31 martie 2010 și a dispus înaintarea acestei decizii către C.C.S.D. în conformitate cu art. 16 alin. (8) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În această situație, în raport de Decizia nr. 20/2007 pronunțată de secțiile unite ale Înaltei Curți, s-a constatat că instanța a procedat în mod corect la examinarea fondului pretențiilor, administrând probele necesare și dispunând asupra despăgubirilor aferente imobilului preluat abuziv. A invocat în susținere și principiile liberului acces la justiție și al dreptului la un proces echitabil, consacrate prin art. 21 din Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Pe fondul cauzei, curtea de apel a reținut că în raport de dispozițiile art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada faptului că antecesorii săi dețineau un număr de 67.500 acțiuni la Minele Șorecani S.A., fiind persoană îndreptățită în sensul prevederii legale.

S-a constatat însă că în mod greșit s-a apreciat de către tribunal că valoarea de 6.215.190,15 lei nu este corectă în raport de dispozițiile art. 31 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, întrucât art. 31.5 lit. a) din Normele metodologice de aplicare a legii speciale de reparație prevăd că valoarea acțiunilor se va actualiza atât cu coeficientul comunicat de B.N.R. cât și cu indicele de inflație stabilit de Institutul Național de Statistică, apreciindu-se astfel ca întemeiate criticile reclamantului prin cererea de aderare la apel. S-a reținut că instanța de fond nu a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, întrucât pârâta nu a fost obligată să plătească despăgubirile ce se cuvin reclamantului în temeiul respectivei legi.

Modificând cuantumul despăgubirilor propuse prin decizia nr. 34/2010 nu sunt nesocotite prevederile legii noi și nici atribuțiile Comisiei Centrale, care va fi sesizată cu analizarea acestei propuneri în procedura stabilită prin art. 16 alin. (1) și (2), finalizată prin emiterea raportului de evaluare ce va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Împotriva acestei ultime decizi a declarat recurs pârâta A.V.A.S., întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului, schimbarea sentinței tribunalului și menținerea ca temeinică a Deciziei nr. 34 din 26 aprilie 2010 prin care a fost soluționată notificarea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001.

A arătat că din analiza prevederilor art. 23 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că actele doveditoare pot fi depuse până la data soluționării notificării. In acest sens, reclamantul trebuia, prin intermediul procedurii administrative, să-și dovedească calitatea de persoană îndreptățită și să-și valorifice drepturile, iar A.V.A.S. să-și clarifice, după depunerea tuturor actelor doveditoare în susținerea notificării, poziția față de respectivele pretenții și implicit dacă sunt îndeplinite condițiile legale pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege. Competența instanței poate interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia motivată prin care se finalizează procedura administrativă, respectiva decizie putând face obiectul analizei instanței judecătorești pentru legalitate, în condițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.

A invocat și prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, iar în ce privește acordarea despăgubirilor bănești a precizat că legea specială de reparație stabilește ca unică modalitate acordarea de despăgubiri, în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată și completată. Față de prevederile legale menționate a considerat că recalcularea valorii acțiunilor în baza fișei C.A.F.I.N. este netemeinică. Recursul este nul. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind limitativ prevăzute la art. 304 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la casarea sau modificarea hotărârii recurate, întrucât a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea motivului de recurs ca fiind unul din cele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării de critici privind modul de judecată al instanței raportat la motivul de recurs invocat.

Indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora realizează exigențele art. 306 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 din cod. Or, în speță, recurenta, deși a precizat formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ., criticile formulate nu permit încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de textele de lege menționate. Astfel, recurenta nu a susținut în vreun fel nelegalitatea soluției din apel, preluând în totalitate criticile din apelul declarat împotriva sentinței tribunalului. Ignorând faptul că obiectul recursului îl constituie decizia pronunțată în apel, care a fost fundamentată pe anumite considerente în adoptarea soluției, recurenta nu a criticat însă această hotărâre.

Prin urmare, tară să combată în vreun fel argumentele instanței de apel și să formuleze astfel critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta a nesocotit existența judecății anterioare. Or, în calea extraordinară de atac a recursului nu are loc o devoluare a fondului, ceea ce constituie obiect al judecății fiind legalitatea hotărârii pronunțată în apel. De aceea, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel. Se constată astfel că pe calea recursului declarat nu sunt aduse dezbaterii critici vizând legalitatea deciziei din apel, ci dimpotrivă sunt preluate în întregime motivele din apel, care au fost soluționate prin decizia atacată.

Mai mult, criticile vizând aspectul potrivit căruia competența instanței poate interveni numai în măsura în care A.V.A.S. emite decizia motivată prin care se finalizează procedura administrativă, precum și cele privitoare la dovedirea calității de persoană îndreptățită a reclamantului, în baza înscrisurilor depuse, în baza cărora se formează poziția pârâtei, sunt străine de natura pricinii. Astfel, în speță, a fost emisă de A.V.A.S., Decizia nr. 34/2010, care a făcut obiectul controlului judecătoresc, prin ambele hotărâri pronunțate în cauză, iar calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, în înțelesul Legii nr. 10/2001, a fost recunoscută, de către recurenta - pârâtă, prin menționatul act, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, pentru acțiunile deținute de antecesorii reclamantului la fostele Mine Sorecani.

Văzând dispozițiile art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. precum și pe cele ale art. 306 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 304 din cod, se va constata nulitatea căii de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Deciziei nr. 321/ A din 22 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 octombrie 2011.