ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2875/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin hotărârea nr. 10

din 25 februarie 2008, C.N.A.D.N.R. – Comisia pentru aplicarea Legii nr.

198/2004 a dispus exproprierea terenului în suprafață de 188 mp din București, sector

1, aflat în proprietatea numiților N.I. și N.M., stabilind o despăgubire în

cuantum de 69.048,64 lei, echivalentul a 18.800 Euro, ce urma a fi consemnată

în termen de 5 zile în contul deschis pe numele expropriaților la C.E.C. SA

București – Agenția Lipscani.

La 9 aprilie 2008, N.I.

și N.M., au solicitat instanței anularea acestei hotărâri și obligarea pârâtei

la plata unor despăgubiri, în cuantum de 362.277,898 lei, echivalentul a 98.034,47

Euro, pe considerentul că despăgubirile stabilite de Comisie sunt derizorii

față de valoarea reală a terenului expropriat care, conchid reclamanții, este

de 500 Euro/mp iar nu de 100 Euro/mp așa cum li s-a oferit.

Investit în primă

instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1673

din 21 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea și anulând parțial hotărârea,

a stabilit ca despăgubirile datorate de expropriator reclamanților, să fie în

cuantum de 232.570 lei, respectiv echivalentul a 65.800 Euro.

A obligat pârâtul, la

plata către reclamanți a sumei de 902,70 lei, cu titlu de cheltuieli de

judecată.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că cererea având ca obiect anularea

parțială a hotărârii, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor, nu este

inadmisibilă întrucât tribunalul - sesizat cu o contestație împotriva hotărârii

- are competența să verifice temeinicia acesteia, sub aspectul sumei stabilită

de expropriator.

Cum prin această

hotărâre, se mai arată, este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor,

odată supusă căii de atac, obligația de plată există pentru suma stabilită

ulterior prin hotărâre judecătorească, chiar dacă suma menționată în hotărârea

atacată, a fost deja plătită.

Astfel, în privința

cuantumului despăgubirilor, doar hotărârea judecătorească are efecte depline,

expropriatorul având obligația - conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 - să

facă plata, pe baza hotărârii judecătorești, definitive și irevocabile de

stabilire a cuantumului acestora.

Cât privește cererea

de majorare a despăgubirilor, formulată de reclamanți, tribunalul a reținut,

din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către comisia de

experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994, că valoarea unitară a terenului

expropriat este, prin raportare la valoarea de piață din septembrie 2008, de

350 Euro/mp, deci inferioară celei solicitată de reclamanți prin cererea introductivă.

Prin decizia nr.

411/A din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva hotărârii primei

instanțe și admițând apelul pârâtei a schimbat în parte sentința, în sensul că

a stabilit cuantumul despăgubirilor la 56.400 Euro, echivalent în lei, la data

plății, în loc de 65.800 Euro cât a stabilit prima instanță.

A păstrat celelalte

dispoziții ale hotărârii de fond.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, nu pot fi primite

criticile reclamanților, în sensul că ar fi trebuit omologată varianta B a

raportului de expertiză efectuat la fond (care stabilea ca sumă datorată pentru

terenul expropriat, 94.000 Euro) în condițiile în care din concluziile noului

raport de expertiză efectuat în apel, rezultă un cuantum al despăgubirilor

inferior celui stabilit de instanța de fond, respectiv 56.400 Euro.

În acest context,

apelul formulat de pârâtă, sub aspectul micșorării cuantumului despăgubirilor,

a fost privit ca fondat, stabilindu-se că valoarea de circulație a terenului la

data de 9 septembrie 2008, era 56.400 Euro.

În cauză, a declarat

recurs în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. care, invocând temeiul prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză pe

considerentul că ambele expertize efectuate, nu au avut în vedere – în acord cu

prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 – expertiza actualizată de

Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) C. fisc., cu

modificările și completările ulterioare.

Totodată, se mai

arată, experții ar fi trebuit să reevalueze imobilul expropriat, potrivit

criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la data întocmirii

raportului de expertiză, respectiv aprilie 2010.

Or, conchide

recurenta, experții au făcut evaluarea raportându-se la „un moment” ales

aleatoriu respectiv septembrie 2008, care nu are nicio legătură cu datele

cauzei, consecința fiind omologarea unui raport de expertiză, nelegal întocmit.

Recursul se privește

ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Așa cum corect au

reținut instanțele, prin H.G. nr. 948/2007, a fost aprobată declanșarea

procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe

amplasamentul lucrării vizând fluidizarea traficului pe DN 1 și centura rutieră

în zona de nord a Municipiului București, lucrare declarată de utilitate

publică, între terenurile supuse exproprierii aflându-se și suprafața de 188 mp,

din București, Sector 1, proprietatea reclamanților.

Cadrul juridic pentru

luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de

construcții a fost stabilit prin Legea nr. 198 din 25 mai 2004 „privind unele

măsuri prealabile lucrărilor de construcții de drumuri de interes național,

județean și local”, care, în art. 2 declară ca fiind de utilitate publică toate

aceste lucrări și ca supuse exproprierii, terenurile necesare pentru relocarea

utilităților, drumurilor tehnologice, drumurilor temporare și celor ocolitoare,

etc., expropriator fiind Statul Român.

Art. 4 din actul

normativ mai sus citat, în vigoare la data pronunțării ambelor hotărâri date în

cauză, stabilea că, după aprobarea prin Hotărârea de Guvern a amplasamentului

lucrării și publicarea acesteia, expropriatorul urma să întocmească

documentațiile cadastral juridice pentru fiecare imobil propus pentru

expropriere.

Cât privește suma

globală estimată a despăgubirilor, alin. (8) și (9) al textului, dispunea că

aceasta se stabilește de un expert evaluator specializat în evaluarea

proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din

România, care urma să întocmească un raport de evaluare a imobilului supus

exproprierii, pentru fiecare unitate administrativ teritorială și fiecare

categorie de folosință, avându-se în vedere și expertiza actualizată de Camera

Notarilor Publici, potrivit art. 77

1

alin. (5) C. fisc., cu

modificările și completările ulterioare.

Ca atare, textele

invocate reglementează proceduri de evaluare anterioare hotărârii de expropriere

și respectiv etapei judiciare, în care această hotărâre este contestată.

Or, nicăieri în

cuprinsul Legii nr. 33 din 27 mai 1994, inclusiv în art. 26 din acest act

normativ, care stabilește modul de calcul al despăgubirilor, nu se menționează

cerința raportării la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici.

Astfel, potrivit

textului mai sus citat, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod

obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la

data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse

proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Nefondată este și cea

de a 2-a critică formulată de recurentă referitoare la nerespectarea cerinței

impusă de art. 26 alin. (2) din lege în sensul că data la care s-a raportat

expertiza din apel – septembrie 2008 – este aleasă aleatoriu, fără vreo

legătură cu celelalte date ale cauzei.

Or, 26 septembrie

2008, este data la care s-a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară,

în primă instanță (f. 45 – dos. fond), obiectivele stabilite de instanța de

control judiciar experților desemnați în apel, fiind tocmai de verificare a

corectitudinii evaluării inițiale a terenului supus exproprierii, în raport de

valorile rezultate din tranzacțiile imobiliare.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. - SA împotriva deciziei nr.

411/A din 08 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 martie 2011.