ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2875/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin hotărârea nr. 10 din 25 februarie 2008, C.N.A.D.N.R. – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a dispus exproprierea terenului în suprafață de 188 mp din București, sector 1, aflat în proprietatea numiților N.I. și N.M., stabilind o despăgubire în cuantum de 69.048,64 lei, echivalentul a 18.800 Euro, ce urma a fi consemnată în termen de 5 zile în contul deschis pe numele expropriaților la C.E.C. SA București – Agenția Lipscani. La 9 aprilie 2008, N.I. și N.M., au solicitat instanței anularea acestei hotărâri și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri, în cuantum de 362.277,898 lei, echivalentul a 98.034,47 Euro, pe considerentul că despăgubirile stabilite de Comisie sunt derizorii față de valoarea reală a terenului expropriat care, conchid reclamanții, este de 500 Euro/mp iar nu de 100 Euro/mp așa cum li s-a oferit.

Investit în primă instanță, Tribunalul București, secția a III-a civilă, prin sentința nr. 1673 din 21 noiembrie 2008, a admis în parte acțiunea și anulând parțial hotărârea, a stabilit ca despăgubirile datorate de expropriator reclamanților, să fie în cuantum de 232.570 lei, respectiv echivalentul a 65.800 Euro. A obligat pârâtul, la plata către reclamanți a sumei de 902,70 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență că cererea având ca obiect anularea parțială a hotărârii, în sensul modificării cuantumului despăgubirilor, nu este inadmisibilă întrucât tribunalul - sesizat cu o contestație împotriva hotărârii - are competența să verifice temeinicia acesteia, sub aspectul sumei stabilită de expropriator.

Cum prin această hotărâre, se mai arată, este finalizată procedura stabilirii despăgubirilor, odată supusă căii de atac, obligația de plată există pentru suma stabilită ulterior prin hotărâre judecătorească, chiar dacă suma menționată în hotărârea atacată, a fost deja plătită. Astfel, în privința cuantumului despăgubirilor, doar hotărârea judecătorească are efecte depline, expropriatorul având obligația - conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 - să facă plata, pe baza hotărârii judecătorești, definitive și irevocabile de stabilire a cuantumului acestora. Cât privește cererea de majorare a despăgubirilor, formulată de reclamanți, tribunalul a reținut, din concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de către comisia de experți desemnată potrivit Legii nr. 33/1994, că valoarea unitară a terenului expropriat este, prin raportare la valoarea de piață din septembrie 2008, de 350 Euro/mp, deci inferioară celei solicitată de reclamanți prin cererea introductivă.

Prin decizia nr. 411/A din 8 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamanți împotriva hotărârii primei instanțe și admițând apelul pârâtei a schimbat în parte sentința, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la 56.400 Euro, echivalent în lei, la data plății, în loc de 65.800 Euro cât a stabilit prima instanță. A păstrat celelalte dispoziții ale hotărârii de fond. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut în esență că, nu pot fi primite criticile reclamanților, în sensul că ar fi trebuit omologată varianta B a raportului de expertiză efectuat la fond (care stabilea ca sumă datorată pentru terenul expropriat, 94.000 Euro) în condițiile în care din concluziile noului raport de expertiză efectuat în apel, rezultă un cuantum al despăgubirilor inferior celui stabilit de instanța de fond, respectiv 56.400 Euro.

În acest context, apelul formulat de pârâtă, sub aspectul micșorării cuantumului despăgubirilor, a fost privit ca fondat, stabilindu-se că valoarea de circulație a terenului la data de 9 septembrie 2008, era 56.400 Euro. În cauză, a declarat recurs în termen legal, pârâta C.N.A.D.N.R. care, invocând temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică hotărârile date în cauză pe considerentul că ambele expertize efectuate, nu au avut în vedere – în acord cu prevederile art. 4 alin. (9) din Legea nr. 198/2004 – expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77 1 alin. (5) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, se mai arată, experții ar fi trebuit să reevalueze imobilul expropriat, potrivit criteriilor stabilite de art. 26 din Legea nr. 33/1994, la data întocmirii raportului de expertiză, respectiv aprilie 2010. Or, conchide recurenta, experții au făcut evaluarea raportându-se la „un moment” ales aleatoriu respectiv septembrie 2008, care nu are nicio legătură cu datele cauzei, consecința fiind omologarea unui raport de expertiză, nelegal întocmit. Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed. Așa cum corect au reținut instanțele, prin H.G.

nr. 948/2007, a fost aprobată declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării vizând fluidizarea traficului pe DN 1 și centura rutieră în zona de nord a Municipiului București, lucrare declarată de utilitate publică, între terenurile supuse exproprierii aflându-se și suprafața de 188 mp, din București, Sector 1, proprietatea reclamanților. Cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire prealabilă a executării lucrărilor de construcții a fost stabilit prin Legea nr. 198 din 25 mai 2004 „privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcții de drumuri de interes național, județean și local”, care, în art. 2 declară ca fiind de utilitate publică toate aceste lucrări și ca supuse exproprierii, terenurile necesare pentru relocarea utilităților, drumurilor tehnologice, drumurilor temporare și celor ocolitoare, etc., expropriator fiind Statul Român.

Art. 4 din actul normativ mai sus citat, în vigoare la data pronunțării ambelor hotărâri date în cauză, stabilea că, după aprobarea prin Hotărârea de Guvern a amplasamentului lucrării și publicarea acesteia, expropriatorul urma să întocmească documentațiile cadastral juridice pentru fiecare imobil propus pentru expropriere. Cât privește suma globală estimată a despăgubirilor, alin. (8) și (9) al textului, dispunea că aceasta se stabilește de un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România, care urma să întocmească un raport de evaluare a imobilului supus exproprierii, pentru fiecare unitate administrativ teritorială și fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere și expertiza actualizată de Camera Notarilor Publici, potrivit art. 77 1 alin. (5) C. fisc., cu modificările și completările ulterioare.

Ca atare, textele invocate reglementează proceduri de evaluare anterioare hotărârii de expropriere și respectiv etapei judiciare, în care această hotărâre este contestată. Or, nicăieri în cuprinsul Legii nr. 33 din 27 mai 1994, inclusiv în art. 26 din acest act normativ, care stabilește modul de calcul al despăgubirilor, nu se menționează cerința raportării la expertiza actualizată a Camerei Notarilor Publici. Astfel, potrivit textului mai sus citat, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța trebuie să țină seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite.

Nefondată este și cea de a 2-a critică formulată de recurentă referitoare la nerespectarea cerinței impusă de art. 26 alin. (2) din lege în sensul că data la care s-a raportat expertiza din apel – septembrie 2008 – este aleasă aleatoriu, fără vreo legătură cu celelalte date ale cauzei. Or, 26 septembrie 2008, este data la care s-a întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară, în primă instanță (f. 45 – dos. fond), obiectivele stabilite de instanța de control judiciar experților desemnați în apel, fiind tocmai de verificare a corectitudinii evaluării inițiale a terenului supus exproprierii, în raport de valorile rezultate din tranzacțiile imobiliare. Așa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. - SA împotriva deciziei nr. 411/A din 08 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 martie 2011.