ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2825/2011

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2825/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1877 din 16

decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul

nr. 14070/3/2008, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta C.N.L.R.

SA, a fost anulată în parte hotărârea din 25 februarie 2008 emisă de CNADNR SA,

s-au stabilit despăgubiri în cuantum de 20.580 euro, în echivalent lei de 75.600

RON pentru contestatoare și a fost obligată intimata la plata sau consemnarea diferenței

de 39.606,56 RON și la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor din 25 februarie 2008, emisă de intimata CNADNR SA, s-a dispus

exproprierea de la contestatoarea C.N.L.R. SA a suprafeței de 98 m.p. teren intravilan,

situat în București, Șoseaua O., nr. cadastral XX, stabilindu-se, totodată, suma

de 35.993,44 RON, echivalentul a 9.800 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul

Legii nr. 198/2004 și a H.G. nr. 1519/2007.

Hotărârea a fost comunicată

expropriatei la data de 25 martie 2008 (conform fotocopiei plicului depusă în dosar),

contestația fiind formulată la 08 aprilie 2008, cu respectarea termenului prevăzut

de art. 9 din Legea nr. 198/2004.

E

xpertiza efectuată în

cauză, comisia formată din experți, desemnați conform legii, a stabilit valoarea

de circulație a terenului la data de 25 februarie 2008, la echivalentul a 210 euro/m.p.,

respectiv 75.600 RON, raportat la cursul de schimb din data de 25 februarie 2008.

Instanța de fond a mai

reținut că sunt nefondate criticile intimatei aduse raportului de expertiză întrucât

nu au fost însoțite de înscrisuri care să justifice o altă concluzie decât cea a

celorlalți experți iar pe de altă parte pentru că propunerea expertului (intimatei)

A.D. în sensul stabilirii valorii de circulație a terenului expropriat la data emiterii

deciziei de stabilirea a despăgubirilor la echivalentul a 235 RON/m.p. reprezintă

o valoare superioară celei stabilite de comisie, fiind în evidentă contradicție

cu interesele intimatei.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel CNADNR SA și C.N.L.R. Astfel prin decizia civilă nr. 306 din 11

mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, s-au admis apelurile

CNADNR s-a schimbat în parte hotărârea instanței de fond în sensul stabilirii cuantumului

despăgubirilor ce se cuvin contestatoarei C.N.L.R. la suma de 71.760 RON iar diferența

ce trebuie achitat acesteia la suma de 35.776,56 RON, fiind menținute restul dispozițiilor

hotărârii de fond.

De asemenea s-a respins

ca nefondat apelul C.N.L.R.

Pentru a pronunța această

hotărâre au fost reținute următoarele considerente:

Prin hotărârea de stabilire

a despăgubirilor din 25 februarie 2008, emisă intimata CNADNR SA, s-a dispus exproprierea

și acordarea prin consemnare a despăgubirii aferente terenului situat în București,

Șoseaua O., având număr cadastral XX, în suprafață totală de 98 m.p., despăgubirea

fiind stabilită, potrivit art. 6 din Legea nr. 198/2004, la suma de 35.993,44 echivalentul

a 9.800 euro și consemnată în conformitate cu dispozițiile legale, la dispoziția

C.N.L.R. SA.

Împotriva acestei hotărâri

a formulat contestație

contestatoarea

C.N.L.R. SA, expropriatul fiind nemulțumit cuantumul despăgubirilor stabilite de

expropriator.

Ca atare, în fața instanței

de fond s-a administrat proba cu expertiză vederea stabilirii valorii de circulație

a terenului expropriat la data emiterii deciziei de expropriere.

Pentru efectuarea expertizei

a fost desemnată o echipă formată domnii experți L.A., desemnat de instanță, P.V.,

numit contestatoarea C.N.L.R. SA și A.D., propus de intimata CNADNR SA.

Raportul de expertiză

tehnică, semnat de către cei trei experți, a fost depus la data de 27 octombrie

2008, în concluziile acestuia stabilindu-se că prețul unitar, determinat prin metoda

comparației directe, este de 210 euro/m.p., echivalent a 771 RON/m.p., o valoare

credibilă și obtenabilă.

Cererea pentru efectuarea

unei contraexpertize formulată de intimata CNADNR SA a fost respinsă la data de

08 decembrie 2008, pentru considerentele prezentate în încheierea de ședință de

la acea dată.

Ulterior, în apel, s-a

dispus efectuarea unei noi expertize în condițiile legii, evaluarea terenului fiind

făcută atât la data exproprierii, 25 februarie 2008, când a fost emisă hotărârea

de stabilire a despăgubirilor din 25 februarie 2008, cât și la data întocmirii raportului

de expertiză, 28 martie 2010, prin metoda comparației prin bonitate și metoda comparației

vânzărilor. Mai reține instanța de apel că în aceste condiții, criticile formulate

de apelanta contestatoare C.N.L.R. SA nu se mai susțin, întrucât ele se raportează

la expertiza efectuată în fața instanței de fond, înlăturată prin probatoriul nou

administrat în apel.

Instanța de apel a mai

reținut că din examinarea motivelor ce întemeiază cererea de apel formulată de intimata

CNADNR SA, ceea ce se dispută, în cauză, nu este măsura exproprierii în sine, ci,

în principal, cuantumul despăgubirilor, care trebuie să însoțească această veritabilă

privare de proprietate, în sensul art. 1 al Primului Protocol adițional la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului și modalitatea în care despăgubirile au fost stabilite

de către instanța de fond.

Astfel s-a reținut că

parte din criticile expuse de această parte se referă la modalitatea de întocmire

și valorificare a raportului de expertiză efectuat în fața instanței de fond, în

funcție de care, în faza procesuală a apelului, s-a dispus efectuarea unei noi expertize,

care să stabilească, atât la momentul exproprierii, cât și la momentul întocmirii

acestei probe, valoarea de circulație a terenului în litigiu, în condițiile reglementate

de art. 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatoarei

pentru terenul expropriat, avându-se în vedere toate criteriile prevăzute în articolul

de lege amintit, inclusiv sporul de valoare adus terenului proprietatea C.N.L.R.

SA rămas neexpropriat sau, după caz, daunele aduse proprietarului.

Conform expertizei întocmite

în apel, valoarea terenului la data exproprierii a fost stabilită la 180 euro/m.p.,

astfel încât pentru 98 m.p. prețul determinat, conform metodei comparației vânzărilor,

este de 71.760 RON. Valoarea prejudiciului adus expropriatului a fost estimată de

experți la suma

de 25.653 RON, reprezentând lipsa de folosință a terenului

expropriat în perioada dintre data exproprierii și data expertizei, precum și diferența

de valoare a terenului în aceeași perioadă; în ceea ce privește sporului de valoare

adus imobilului, ca urmare a exproprierii, experții menționați au considerat că

este 0 (acest ultim element nu a format obiect de critică în apel).

Prin obiecțiunile formulate

la data de 11 mai 2010, apelanta intimată CNADNR SA a arătat că experții au avut

în vedere la stabilirea valorii despăgubirilor valoarea terenului și un prejudiciu

suportat de către persoana expropriată, care constă în contravaloarea lipsei de

folosință și diferența de valoare de la momentul exproprierii și până la momentul

efectuării expertizei. Or, lipsa de folosință nu poate exista, întrucât la momentul

exproprierii terenului dreptul de proprietate a ieșit din patrimoniul persoanei

expropriate și a trecut în proprietatea statului; în ceea ce privește diferența

de valoare, intimata a arătat că se încălcă dispozițiile Legii nr. 198/2004, întrucât

valoarea despăgubirilor se stabilește momentul efectuării expertizei și nu la momentul

exproprierii.

S-a mai reținut că acest

argument invocat de apelanta intimată CNADNR SA, ca și obiecțiuni la raportul de

expertiză întocmit în faza procesuală a apelului, constând într-o veritabilă critică

de fond ce privește acordarea unei despăgubiri pentru prejudiciul cauzat contestatoarei,

este nefondat.

Astfel, art. 1 al Legii

nr. 33/1994 stabilește, în considerarea caracterului excepțional al cedării proprietății

prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului

de proprietate privată, că: „Exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate

face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire,

prin hotărâre judecătorească”, iar art. 26 din Legea nr. 33/1994, în prezent vigoare,

reglementând conținutul despăgubirii, statuează că: „Despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. La calcularea

cuantumului despăgubirilor, experții, precum instanța vor ține seama de prețul cu

care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, al persoanei îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate

de aceștia. (...) În cazul exproprierii parțiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată

va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experții

ținând seama de prevederile alin. precedent, vor putea propune instanței o eventuală

reducere numai a daunelor”.

În speță, instanța de

apel a constatat că la stabilirea cuantumului exproprierii trebuie să se ia în considerare

valoarea indicată prin raportul de expertiză depus în apel, de 71.760 RON, întrucât

doar aceasta reprezintă valoarea reală a imobilului teren expropriat la data întocmirii

raportului de expertiză, în sensul imobilului teren expropriat la data întocmirii

raportului de expertiză, în sensul de preț la care se vând în mod obișnuit imobilele

de același fel situate aceeași unitate administrativ teritorială, preț stabilit

conform metodei comparației vânzărilor, necontestat de apelanta C.N.L.R. SA. Se

reține că prevederile art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, așa cum au fost modificate

prin Legea nr. 184/2008, conform cărora la calcularea cuantumului despăgubirii instanța

se raportează la momentul transferului dreptului de proprietate, au fost abrogate

ulterior prin O.U.G. nr. 228/2008, astfel încât în prezent trebuie să țină seama

de valoarea imobilului de la data efectuării expertizei.

La aprecierea acestei

situații, instanța de apel a avut în vedere că, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea

nr. 33/1994 la care Legea nr. 198/2004, art. 9, face referire, despăgubirea se compune

din (1) valoarea reală a imobilului și din (2) prejudiciul cauzat proprietarului

sau altor persoane îndreptățite.

În speță, terenul ce face

obiectul exproprierii are o suprafață de 98 m.p. dintr-o suprafață totală de 3.187,11

m.p. aflată în proprietatea C.N.L.R. SA. în baza contractului de vânzare-cumpărare

din 13 mai 2004 de Biroul Notarial Public G.P., astfel încât prin expropriere contestatoarei

i se aduce o atingere a dreptului de proprietate. Instanța de apel a avut în vedere

că valoarea la care s-a ajuns prin raportul de expertiză este însușită inclusiv

de către expertul P.V., desemnat de către contestatoare, care nu a înțeles să facă

opinie separată, această valoare ținând cont și de prețurile cu care se vând imobile

similare în zonă conform ofertelor anexă la raport.

În ceea ce privește însă

prejudiciul cauzat expropriatului, s-a apreciat că, așa cum acesta a fost determinat

de experți, în sensul că s-ar compune din lipsa de folosință a terenului expropriat

în perioada dintre data exproprierii și data întocmirii expertizei, precum și din

diferența de valoare a suprafeței de 98 m.p. În aceeași perioadă, nu reflectă, în

fapt și în drept, prejudiciul real creat C.N.L.R. SA., prin expropriere, astfel

cum a fost el avut în vedere de legiuitor. La această concluzie se ajunge prin interpretarea

dispozițiilor Legii nr. 33/1994, la care face trimitere Legea nr. 198/2004, care

se referă la daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite,

în considerarea dovezii prezentate de aceștia și nu la prejudiciul rezultat din

lipsa de folosință a terenului pe perioada derulării procedurii judiciare. Pe de

altă parte, trebuie să se rețină că instanță de judecată acordă, în speță, despăgubire

la valoarea de piață a imobilului la data efectuării expertizei în apel, care acoperă

și diferența de valoare indicată de experți.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recurs atât CNADNR SA cât și C.N.L.R. SA.

Criticile aduse hotărârii

instanței de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte prin prisma dispozițiilor

art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Astfel CNADNR SA a criticat

hotărârea instanței de apel prin prisma încălcării dispozițiilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994 întrucât comisia de expertiză a stabilit valoarea despăgubirilor prin

raportare la valoarea de ofertare a unor imobile similare, fără să țină cont de

dispozițiile art. 26, iar valoarea reținută este mult superioară valorii reale.

În principal această recurentă

a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării

probei cu o nouă expertiză, iar în subsidiar s-a solicitat modificarea în parte

a hotărârii în sensul respingerii contestației formulate de contestatoarea C.N.L.R.

Recurenta

C.N.L.R. SA a criticat

hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate sub același aspect al încălcării

dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 întrucât nu au fost acordate despăgubirile

evidențiate în raportul de expertiză, respectiv și suma de 21.928 RON reprezentând

diferența de valoare a terenului de la data exproprierii și până la data expertizării,

motiv pentru care se învederează că există neconcordanțe între dispozitiv și considerente.

Examinând hotărârea atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și

9 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate.

Instanța de apel a examinat

cauza prin prisma principiului tantum devolutum quantum apellatum și a dispozițiilor

art. 26 din Legea nr. 33/1994 în condițiile admiterii unei noi expertize în apel

pentru clarificarea tuturor aspectelor ce țin de stabilirea despăgubirilor atât

în condițiile Legii nr. 33/1994 cât și ale Legii nr. 198/2004.

Despăgubirea acordată

în condițiile Legii nr. 33/1994 reprezintă o compensație pentru pierderea suferită

de proprietar, ori eventual de ceilalți titulari de drepturi reale, ca urmare a

pierderii dreptului de proprietate sau a altui drept real principal asupra bunului,

obiect al exproprierii.

Or, din această perspectivă

instanța de apel a dispus efectuarea unei expertize în apel raportat la criteriile

stabilite de legiuitor prin dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Ca atare, criticile legate

de încălcarea art. 26 din Legea nr. 33/1994, sunt nefondate cu atât mai mult cu

cât instanța își argumentează soluția privind cuantumul despăgubirilor chiar pe

criteriile prevăzute de dispozițiile legale sus evocate.

Nefondată este și critica

legată de existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, în condițiile

în care instanța de apel arată în mod clar și concret de ce înlătură teza experților

legată de compunerea prejudiciului.

Astfel considerentele

hotărârii sunt clare, neechivoce și în concordanță cu probele administrate, reflectând

soluția adoptată de instanța de apel.

Așa fiind, criticile recurentelor

nu se circumscriu în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C.

proc. civ., motiv pentru care recursurile fiind nefondate urmează a fi respinse.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate

recursurile declarate de reclamanta C.N.L.R. SA și de pârâta CNADNR SA împotriva

deciziei nr. 306A din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă

și pentru cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2011.