ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 23 noiembrie 2007, reclamantul N.Șt. a chemat în judecată pe pârâtul M.T.C.T., reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA. A contestat Hotărârea nr. 53 din 29 ianuarie 2007 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a C.L. Mogoșoaia și procesul-verbal nr. 61/2007 și a solicitat admiterea contestației; obligarea la plata despăgubirilor materiale în sura de aproximativ 884.000 euro, pentru terenul în suprafață de 2.210,01 mp situat în jud. Ilfov, comuna Mogoșoaia, str. Valea Parcului identificat cu nr. cadastral 909/2, precum și 1 daune morale în sumă de 5.000 euro.

În motivarea contestației, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituție și Legii nr. 33/1994, contestatorul a arătat că a fost stabilit un cuantumul al despăgubirii de 28 euro/mp, în condițiile în care, prețul zonei este de 350-400 euro/mp astfel că a fost prejudiciat, nefiindu-i stabilită o dreaptă și prealabilă despăgubire, deoarece terenul a fost subevaluat. La data de 7 ianuarie 2008, contestatorul a precizat că terenul este situat în comuna Mogoșoaia și nu în str. Valea Parcului, cum, din eroare a menționat în petitul acțiunii, iar la 4 februarie 2008 contestatorul N.Șt. a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu S.R. prin C.N. A.D.R.

– D.R.D.P. Reclamantul a solicitat efectuarea unei expertize, conform art. 25 și 26 din Legea m\33/î994, care să stabilească un cuantum ai despăgubirilor ținând seama de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel din zonă, precum și de daunele aduse contestatorului, în calitate de proprietar. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a IV -a civilă, prin sentința nrJ874 din 16 decembrie 2008, a admis în parte contestația formulată de N.Șt. în contradictoriu cu intimatul S.R. prin C. N.D.N.R. SA; a anulat în parte Hotărârea nr. 53 din 29 octombrie 2007 emisă de intimat, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor cuvenite contestatorului, la suma de 464.000 euro, echivalentul a 1.699.000 lei.

A respins restul pretențiilor contestatorului, ca neîntemeiate. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, că prin hotărârea contestată, intimata C.N.A.D.N. R. SA a dispus exproprierea suprafeței de 2210,01 mp teren intravilan, situat în comuna Mogoșoaia cu nr. cadastral 909/2, stabilindu-se suma de 207.348,44 lei, echivalentul a 61.880,28 euro, cu titlu de despăgubiri, în temeiul Legii nr. 198/2004 și H.G. nr. 681/2007. Nu s-a făcut dovada consemnării despăgubirilor pe seama și la dispoziția contestatorului. În expertiza efectuată în cauză, comisia alcătuită conform legii, a stabilit valoarea de circulație a terenului la data de 29 octombrie 2007, ia 160 euro/mp, respectiv 354.000 euro, iar Ia data evaluării, 03 noiembrie 2008, la echivalentul a 21.0 euro/mp, respectiv 464.000 euro.

Tribunalul a înlăturat criticile aduse raportului de expertiză de către intimat, deoarece, expertul, desemnat de intimat, nu a înțeles să-și exprime opinia în cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză, formulând „obiecțiuni” proprii la lucrarea întocmită de expertul V.M., demers procedural ce nu se află decât la îndemâna părților din proces și fără a redacta o propunere cu respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege. Astfel, instanța de fond a reținut că este lipsită de relevanță valoarea terenului de fa data cumpărării sale de către contestator și, în mod greșit a fost stabilită despăgubirea la suma de 61.880,28 euro, respectiv 28/euro/mp, pentru cei 2210,01 mp și a avut în vedere concluziile raportului de expertiză, cu raportare la data efectuării expertizei.

Cererea contestatorului privind restul pretențiilor acestuia a fost respinsă, precum și aceea pentru suma de 5000 reprezentând daune morale, în sensul că mi s-a administrat vreo dovadă, în sensul existenței unui prejudiciu. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel pârâtul S.R. prin C.N.A.D. În dezvoltarea motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond, în mod neîntemeiat a admis acțiunea, prin încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind dreptul ia despăgubiri al contestatorului, prin omologarea raportului de expertiză, după ce aceasta, în mod nelegal, a înlăturat obiecțiunile lor la expertiză. S-a susținut de către apelant că, din expertiza însușită de instanță, nu a rezultat că experții au ținut seama de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenurile de același tei, în unitatea administrativ- teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste prețul de vânzare al terenurilor.

S-a arătat că anunțurile din mica publicitate nu pot constitui prețuri de circulație reale, prețurile putând fi date doar de înscrisuri certe, prin care s-a concretizat o tranzacție, iar valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă, nu poate fi dată de prețul care se solicită, ci de prețul la care se obține. Prin decizia nr. 829/ A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul S.R. prin C. N.A.D.N.R., a schimbat în parte sentința nr. 1874 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că a stabilit valoarea despăgubirilor Ia suma de 125,351,76 euro, echivalent în lei la data plății efective, la cursul B.N.R.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în apel, Ia termenul din 18 decembrie 2009, s-a încuviințat la cererea apelantul ui-pârât, proba cu expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv evaluarea terenului expropriat la data exproprierii și, respectiv, Ia data efectuări raportului de expertiză. A fost depus raportul de expertiză întocmit de către comisia de experți, care a cuprins și punctul de vedere separat al expertului M.V., iar contestatorul Șt.N. a formulat obiecțiuni, care au fost respinse prin încheierea de ședință din 03 septembrie 2010, cu motivarea că s-a răspuns la cel de-al doilea obiectiv stabilit, anume evaluarea prejudiciului suferit de contestator, ca urmare a exproprierii unei suprafețe de teren.

A mai reținut instanța de apel că, Ia termenul din 15 octombrie 2010, s-a pus în discuție completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experți nu a răspuns la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii imobilului în funcție de „prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea administrativ-teritorială, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 26 din Legea nr. 33/1994.

S-a depus și completarea raportului de expertiză din cuprinsul căreia rezultă că în perioada 2009-2010 a fost efectuată o singură tranzacție, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 13 mai 2009, menționată în evidențele Primăriei Mogoșoaia; prin adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010, valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului 2009. S-a mai depus în apel și o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat la data exproprierii, respectiv anul 2007 aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza prețurilor de tranzacționare, din anii 2007-2008. Curtea de apel a considerat că nu au fost respectate de către instanța de fond, dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor acordate, instanța de control judiciar apreciind că nu au fost avute în vedere „prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele similare”.

S-a reținut că expertiza efectuată în primă instanță nu a folosit metoda comparației directe, raportat la prețurile de tranzacționare ale unor imobile similare din aceeași rază teritorială cu imobilul supus exproprierii, ci metoda bonității. Cu toate că au fost efectuate două completări la raportul de expertiză, ambele au avut în vedere prețurile de tranzacționare ale unor terenuri similare din anii 2007, 2008, 2009. În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este necesar să se stabilească valoarea despăgubirilor la data efectuării completării raportului de expertiză, în funcție de prețurile tranzacționare din anii 2010-2011 instanța de apel a reținut pe baza adresei nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoșoaia, că nu au fost efectuate tranzacții în acea perioadă, astfel că s-a ținut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009 în care prețul de tranzacționare a fost de 37,44 euro/mp).

Instanța de apel a constatat că, pe baza doar a unui singur contract de vânzare-cumpărare, nu este echitabil a se stabili și aprecia sintagma „prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele”, deoarece, un preț de tranzacționare nu este edificator și a apreciat că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor trebuie să aibă în vedere și prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare, din anii 2007-2008 (76 euro/mp). Curtea de apel a luat în considerare media celor două valori indicate de către experți, prin completările la rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp, iar această valoare pentru suprafața expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în lei la data plății efective.

Împotriva deciziei nr. 829/ A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, au declarat recurs reclamantul N.Șt., invocând nelegalitatea acesteia în temeiul art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. , precum și pârâtul S.R. prin C.N.A. D.N.R. SA – D.R.D.P., în temeiul ari 304 pct. 9 din același cod. Prin decizia civilă nr. 149 din 22 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția l civilă, a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel. Instanța de casare a găsit întemeiate recursurile declarate sub aspectul criticilor încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., raportat la nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Instanța de recurs a reținut că, în apel, raportul de expertiză a fost efectuat la nivelul anului 2009, iar ulterior acestuia, s-a depus și completarea raportului de expertiză, din cuprinsul căruia rezultă că, în perioada 2009-2010, a fost efectuată o singură tranzacție, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 13 mai 2009, menționată în evidențele Primăriei Mogoșoaia, prin adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de 37,44 euro/mp, la nivelul anului 2009. Deși s-a mai depus, tot în faza de judecată a apelului și o altă completare a raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat, această completare a avut în vedere valori ale terenurilor din anul 2007, aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza prețurilor de tranzacționare, din anii 2007-2008.

Conform art. 26 din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirii, experții trebuiau să se raporteze la prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii raportului de expertiză. Deși instanța de apel a pornit de la niște premise corecte, în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 33/1994, în mod eronat însă, a stabilit valori arbitrare, în dezacord cu cerințele impuse de textul de lege menționat și a reținut, pe baza adresei nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoșoaia, că nu au fost efectuate tranzacții în acea perioada, întrucât s-a ținut seama de un singur contract de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009, în care prețul de tranzacționare a fost de 37,44 eu.ro/mp).

Curtea a reținut că, doar printr-un singur contract de vânzare-cumpărare, nu se poate aprecia sintagma „prețul la care se vând în mod obișnuit imobilele” și a luat în considerare media celor două valori indicate de către experți, prin completările sale rapoartele de expertize efectuate în cauză, care este stabilită aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp. Valoarea pentru suprafața expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro, echivalentul în lei la data plății efective.

Instanța de recurs a statuat ca, fundamentându-și decizia pe concluziile unui raport de expertiză care a avut în vedere o singură tranzacție imobiliară, curtea de apel a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care impun în mod expres obligația instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ - teritorială, și a ales în mod greșit, a face media aritmetică conform completărilor ia expertiză, stabilind în mod eronat valoarea despăgubirilor. Indicațiile deciziei de casare au fost de a se reface expertiza, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994 și de a se administra dovezile necesare pentru respectarea acelorași prevederi legale, prin care să poată fi determinat prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu.

În rejudecare apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 41471/3/2007*, instanța de rejudecare dispunând suplimentarea probatoriului cu înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse contracte de vânzare-cumpărare și cu expertiză tehnică de evaluare, conform deciziei de casare. Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 152 din 17 martie 2015, a admis apelul formulat de pârâtul S.R. prin C. N.A.D.N.R. SA – D. R.D.P.

împotriva sentinței civile nr. 1874 din 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro, în echivalent în iei la data plății și a păstrat celelalte dispoziții ale sentinței . În rejudecare, instanța de apel a dispus suplimentarea probatoriului, iar în cadrul probei cu înscrisuri au fost depuse la dosar contracte de vânzare - cumpărare cu privire la terenuri similare celui expropriat, încheiate în septembrie 2011, iulie 2011, mai 2011, noiembrie 2010, octombrie 2007, mai 2006, aprilie 2011, februarie 2008, decembrie 2007, iulie 2010. Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de evaluare a terenului expropriat, care să calculeze valoarea despăgubirilor Ia data raportului de expertiză, pe baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar, Ulterior încuviințării probei și stabilirii obiectivelor raportului de expertiză, prin decizia Curții Constituționale nr. 12/2015 a fost declarată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, raportat la sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, instanța de contencios constituțional apreciind că aceste dispoziții „aduc atingere exigențelor constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) din Legea fundamentală.

Despăgubirea stabilită prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în cursul procesului, nu este „dreaptă” (nu are un caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului, transferului dreptului de proprietate, soluție de principiu cu valoare constituțională, reținută de Curte prin deciziile nr. 9S4 din 22 noiembrie 2012 și nr. 395 din 1 octombrie 2013”. În raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit cărora de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, instanța de apei a dispus suplimentarea obiectivelor raportului de expertiză judiciară de evaluare a terenului expropriat cu un obiectiv suplimentar, acela de a stabili valoarea despăgubirilor Ia data exproprierii, pe baza prețurilor consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Prin raportul de expertiză întocmii în această fază procesuală, comisia de experți a stabilit valoarea imobilului expropriat la suma de 229,841 euro. Curtea a avut în vedere și dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora, „primind, rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”. Astfel, a constatat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53 din 29 octombrie 2007, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, dispunând exproprierea imobilului expropriat, a stabilit despăgubiri în cuantum de 207.348,44 lei, echivalentul a 61.880,28 euro, mai mic decât cel calculat prin raportul de expertiză întocmit în prezenta fază procesuală.

Totodată, valoarea stabilită prin raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală este mai mare decât cea reținută de instanța de fond (464.000 euro), astfel încât, Curtea a admis apelul formulat de pârâtul S.R. prin C.N.A. D.N.R. SA – D.R.D.P., a schimbat în parte sentința și a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro, în echivalent în lei la data plății, menținând celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N. R. În motivare, a criticat decizia atacată, arătând că instanța a acordat suma de 220.841 euro, deși prin expertiză s-a stabilit suma de 229.841 euro.

A susținut că în mod nelegal instanța a dispus acordarea despăgubirii în cuantum de 220.841 euro, aferentă exproprierii suprafeței de 2.210,01 mp, ca fiind valoarea reală de circulație a imobilelor din aceeași categorie, aflate pe raza localității Mogoșoaia la momentul realizării exproprierii, având în vedere că la întocmirea raportului de expertiză comisia de experți nu a avut in vedere comparabile din anul 2007, care să reflecte valoarea reală de tranzacționare a imobilelor la data efectuării exproprierii. Prețul, rezultat astfel a fost supraevaluat, datorat în special faptului, ca au fost folosite contracte de vânzare - cumpărare încheiate în anul 2008, 2009, 2010 și 2012 (conform anexei de la pag.

7 si 8 din raportul de expertiză). A criticat și faptul că instanța de apel, în dispozitivul deciziei recurate a stabilit faptul că momentul la care se va raporta calculul despăgubirii pentru terenul expropriat, va fi cel ia care s-a efectuat transferul dreptului de proprietate (octombrie 2007) și, cu toate acestea, a stabilit că suma de 220.841 euro este un preț just care reflectă valoarea reală de tranzacționare a imobilelor la data efectuării exproprierii, chiar dacă a fost calculat greșit prin folosirea unor contracte de vânzare - cumpărare încheiate ulterior transferului de proprietate. A solicitat admiterea recursului pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile ari 304 pct. 9 C. proc.

civ., casarea deciziei civile nr. 152/ A din 17 martie 2015 si trimiterea cauzei în vederea rejudecării, la aceeași instanța. Înalta Curte va analiza criticile formulate prin memoriul de recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât critica de nelegalitate vizează modul de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Recursul nu este fondat pentru următoarele considerente: Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. I din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă, și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, contestarea cuantumului despăgubirii acordate pentru expropriere se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum, și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză”. Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea Constituțională (M. Of. nr. 152/03.03.2015), s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se constată că din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, rezultă cele două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la. care trebuie sa răspundă experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma „prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță, instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, în ce privește momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, sens în care a valorificat raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, în care s-a stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în raport de momentul exproprierii, 29 octombrie 2007. Contrar susținerilor recurentului, la stabilirea acestui cuantum al despăgubirii experții nu au avut în vedere toate contractele de vânzare-cumpărare depuse de către părți, conform Tabelului 1 , dosar instanță de apel, ci au comparat (cu aplicarea corecțiilor de rigoare) valoarea proprietății expropriate în raport doar de tranzacțiile încheiate cel mai apropriat de momentul exproprierii, respectiv contractele încheiate în 17 ianuarie 2008, 4 martie 2008 și 9 iulie 2008, așa cum rezultă din descrierea conținută în Tabelul 2 . Astfel, instanța de apel a reținut că transferul dreptului de proprietate a avut loc în 29 octombrie 2007, dată care coincide cu momentul exproprierii, iar la calculul despăgubirii a avut în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în raport de contracte de vânzare-cumpărare încheiate temporal apropriat acestui moment, respectiv în ianuarie, martie și iulie 2008,

sub acest aspect critica recurentului fiind nefondată. Totodată, Curtea de Apel a solicitat reiații cu privire la prețul de tranzacționare a terenurilor în zonă de ia instituțiile abilitate (O. C.P.I. Ilfov, P.C. Mogoșoaia), instituții care nu au evidențiat o altă situație a vânzărilor imobiliare. Pe de altă parte, potrivit regulii exprimate în adagiul „probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui negat”, recurentul-pârât avea sarcina de a proba ceea ce afirmă, respectiv existența unor alte tranzacții efectuate spre finalul anului 2007, dovezi ce nu s-au produs. Procesul civil, în general, este un proces al intereselor private și, ca atare, revine în sarcina celui care face o afirmație să probeze pretențiile sale, conform art. 1169 C. civ.

1865, instanța neputând suplini acesta obligație în virtutea rolului său activ consacrat de dispozițiile, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Prin urmare, sarcina probei revine în aceeași măsură și pârâtului, care are a dovedi că nu putea fi validat raportul de expertiză, întrucât experții nu au ținut cont de tranzacțiile încheiate în această perioadă, sens în care aveau interesul și obligația potrivit art. l 169 C. civ. 1865 să depună astfel de acte juridice. Prin urmare, în absența oricăror probe din care să rezulte că prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel este diferit decât cel stabilit prin raportul de expertiză efectuat în cauză, susținerile privind o evaluare greșită a despăgubirilor acordate sunt neîntemeiate.

Cum evaluarea tăcută prin expertiza însușită de instanță respectă criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, această critică formulată de pârât nu poate fi reținută. Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor, evidențiat prin valorificarea tranzacțiilor imobiliare cele mai apropriate de momentul exproprierii,așa cum a rezultat din materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a pronunțat o hotărâre în acord cu dispozițiile an. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica recurentului, sub acest aspect, nu este fondată. Prin urmare, pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt întrunite condițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.R. SA – D.R.D.P. împotriva deciziei nr. 152/ A din 17 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV- a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.