ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2015

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1820/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)

Asupra cauzei

civile de față, constată următoarele:

La data de 23

noiembrie 2007, reclamantul N.Șt. a chemat în judecată pe

pârâtul M.T.C.T.,

reprezentat de

C.N.A.D.N.R. SA. A contestat Hotărârea nr. 53 din 29 ianuarie 2007 emisă

de Comisia pentru aplicarea Legii

nr. 198/2004 a C.L. Mogoșoaia și procesul-verbal nr.

61/2007 și a

solicitat

admiterea contestației; obligarea la plata despăgubirilor materiale în

sura de aproximativ 884.000 euro, pentru terenul

în suprafață de 2.210,01 mp situat în

jud.

Ilfov, comuna Mogoșoaia, str. Valea Parcului identificat cu nr.

cadastral 909/2, precum și 1 daune morale în sumă

de 5.000 euro.

În motivarea contestației, întemeiată

în drept pe dispozițiile art. 9 din

Legea

nr. 198/2004, art. 41 din Constituție și Legii nr. 33/1994, contestatorul a

arătat că a fost stabilit un cuantumul al

despăgubirii de 28 euro/mp, în condițiile

în care, prețul zonei este de

350-400 euro/mp astfel că a fost prejudiciat,

nefiindu-i

stabilită o dreaptă și prealabilă despăgubire, deoarece terenul a fost

subevaluat.

La data de 7

ianuarie 2008, contestatorul a precizat că terenul este situat în comuna

Mogoșoaia și nu în str. Valea Parcului, cum, din eroare a menționat în petitul

acțiunii, iar la 4 februarie 2008 contestatorul N.Șt. a arătat că

înțelege să se

judece în contradictoriu cu S.R. prin C.N.

A.D.R.

– D.R.D.P.

Reclamantul a

solicitat efectuarea unei expertize, conform art. 25 și 26 din

Legea m\33/î994,

care să stabilească un cuantum ai despăgubirilor ținând seama de „prețurile cu

care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel din zonă,

precum și de

daunele aduse contestatorului, în calitate de proprietar.

Învestit cu

soluționarea cauzei, Tribunalul București, secția a

IV

-a civilă,

prin sentința

nrJ874 din 16 decembrie 2008,

a admis în parte contestația formulată de

N.Șt. în contradictoriu cu intimatul S.R.

prin C.

N.D.N.R. SA; a anulat în parte

Hotărârea

nr. 53 din 29 octombrie 2007 emisă de intimat, în sensul că a

stabilit cuantumul

despăgubirilor cuvenite

contestatorului, la suma de 464.000 euro, echivalentul a

1.699.000 lei. A respins restul pretențiilor

contestatorului, ca neîntemeiate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut, că prin hotărârea

contestată,

intimata C.N.A.D.N.

R. SA a dispus

exproprierea suprafeței de 2210,01 mp teren intravilan,

situat în comuna

Mogoșoaia cu nr. cadastral 909/2, stabilindu-se suma de

207.348,44 lei, echivalentul a 61.880,28 euro, cu titlu de despăgubiri,

în temeiul

Legii nr. 198/2004 și H.G. nr. 681/2007.

Nu s-a făcut

dovada consemnării despăgubirilor pe seama și la dispoziția

contestatorului.

În expertiza

efectuată în cauză, comisia alcătuită conform legii, a stabilit

valoarea de

circulație a terenului la data de 29 octombrie 2007, ia 160 euro/mp, respectiv

354.000 euro,

iar Ia data evaluării, 03 noiembrie 2008, la echivalentul a 21.0 euro/mp,

respectiv 464.000 euro.

Tribunalul a înlăturat criticile aduse

raportului de expertiză de către intimat, deoarece, expertul, desemnat de

intimat, nu a înțeles să-și exprime opinia în cuprinsul raportului de expertiză

efectuat în cauză, formulând

„obiecțiuni”

proprii la lucrarea întocmită de expertul V.M., demers procedural ce nu se află

decât la îndemâna părților din proces și fără a redacta o propunere cu

respectarea criteriilor de evaluare prevăzute de lege.

Astfel, instanța de fond a reținut că

este lipsită de relevanță valoarea

terenului

de fa data cumpărării sale de către contestator și, în mod greșit a fost

stabilită despăgubirea la suma de 61.880,28 euro,

respectiv 28/euro/mp, pentru

cei 2210,01 mp și a avut în vedere

concluziile raportului de expertiză, cu raportare la data efectuării

expertizei.

Cererea

contestatorului privind restul pretențiilor acestuia a fost respinsă,

precum și aceea

pentru suma de 5000 reprezentând daune morale, în sensul că mi

s-a administrat

vreo dovadă, în sensul existenței unui prejudiciu.

Împotriva

sentinței primei instanțe a declarat apel pârâtul S.R.

prin C.N.A.D.

În dezvoltarea

motivelor de apel s-a arătat că instanța de fond, în mod

neîntemeiat a admis acțiunea, prin

încălcarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, stabilind

dreptul ia despăgubiri al contestatorului, prin

omologarea raportului de expertiză, după ce aceasta, în mod nelegal, a

înlăturat

obiecțiunile lor la expertiză. S-a susținut de către apelant

că, din expertiza

însușită de instanță, nu a

rezultat că experții au ținut seama de prețul cu care se

vând în mod

obișnuit terenurile de același tei, în unitatea administrativ-

teritorială, lipsind înscrisurile care să ateste

prețul de vânzare al terenurilor. S-a

arătat că anunțurile din mica

publicitate nu pot constitui prețuri de circulație

reale, prețurile putând fi date doar de înscrisuri certe, prin care s-a

concretizat o

tranzacție, iar

valoarea cu care se vinde un teren în zona respectivă, nu poate fi

dată

de prețul care se solicită, ci de prețul la care se obține.

Prin decizia nr.

829/ A din 28 octombrie 2011, Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă,

a admis apelul declarat de pârâtul

S.R. prin C.

N.A.D.N.R., a schimbat în parte

sentința nr. 1874 din 16 decembrie 2008 a

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în

sensul că a stabilit

valoarea despăgubirilor Ia suma de 125,351,76 euro, echivalent în lei la data

plății efective, la cursul B.N.R. A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a reținut că, în apel, Ia

termenul din 18

decembrie 2009, s-a încuviințat la cererea apelantul ui-pârât,

proba cu

expertiză tehnică de specialitate, având ca obiectiv evaluarea terenului

expropriat la data exproprierii și,

respectiv, Ia data efectuări raportului de expertiză.

A fost depus raportul de expertiză

întocmit de către comisia de experți,

care

a cuprins și punctul de vedere separat al expertului M.V., iar

contestatorul Șt.N. a formulat obiecțiuni, care

au fost respinse prin

încheierea de

ședință din 03 septembrie 2010, cu motivarea că s-a răspuns la cel de-al doilea

obiectiv stabilit, anume evaluarea prejudiciului suferit de contestator, ca

urmare

a exproprierii unei suprafețe de teren.

A mai reținut

instanța de apel că, Ia termenul din 15 octombrie 2010, s-a pus în

discuție

completarea raportului de expertiză, deoarece comisia de experți nu a răspuns

la primul obiectiv, respectiv stabilirea valorii imobilului în funcție de

„prețurile cu

care se vând în mod obișnuit imobilele” de același fel în unitatea

administrativ-teritorială, conform art. 9 din Legea nr. 198/2004 coroborat cu

art.

26 din Legea nr.

33/1994.

S-a depus și completarea raportului de

expertiză din cuprinsul căreia rezultă că în perioada 2009-2010 a fost

efectuată o singură tranzacție, prin

contractul

de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 268 din 13 mai 2009, menționată

în

evidențele Primăriei Mogoșoaia; prin adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010,

valoarea terenului expropriat era de 37,44

euro/mp, la nivelul anului 2009.

S-a mai depus în

apel și o altă completare a raportului de expertiză, cu

privire la

valoarea terenului expropriat la data exproprierii, respectiv anul 2007

aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită

pe baza prețurilor de tranzacționare, din anii 2007-2008.

Curtea de apel a

considerat că nu au fost respectate de către instanța de

fond, dispozițiile art. 26 din Legea

nr. 33/1994, sub aspectul stabilirii

cuantumului

despăgubirilor acordate, instanța de control judiciar apreciind că nu

au

fost avute în vedere „prețurile la care se vând în mod obișnuit imobilele similare”.

S-a reținut că

expertiza efectuată în primă instanță nu a folosit metoda

comparației directe, raportat la

prețurile de tranzacționare ale unor imobile

similare

din aceeași rază teritorială cu imobilul supus exproprierii, ci metoda

bonității.

Cu toate că au fost efectuate două

completări la raportul de expertiză, ambele au avut în vedere prețurile de

tranzacționare ale unor terenuri similare din anii 2007, 2008, 2009.

În conformitate

cu prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 este necesar să se

stabilească valoarea despăgubirilor la data efectuării completării

raportului de

expertiză, în funcție de prețurile tranzacționare din anii 2010-2011

instanța de apel

a reținut pe baza adresei nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria

Mogoșoaia, că nu

au fost efectuate tranzacții în acea perioadă, astfel că s-a ținut seama de un

singur contract de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009 în care prețul

de tranzacționare a fost de 37,44

euro/mp).

Instanța de apel

a constatat că, pe baza doar a unui singur contract de

vânzare-cumpărare, nu este echitabil a

se stabili și aprecia sintagma „prețul la

care

se vând în mod obișnuit imobilele”, deoarece, un preț de tranzacționare nu

este edificator și a apreciat că, la stabilirea

cuantumului despăgubirilor trebuie să

aibă

în vedere și prețurile de tranzacționare ale terenurilor similare, din anii

2007-2008

(76 euro/mp).

Curtea de apel a

luat în considerare media celor două valori indicate de

către experți,

prin completările la rapoartele de expertize efectuate în cauză, care

este stabilită

aritmetic la valoarea de 56,76 euro/mp, iar această valoare pentru

suprafața

expropriată de 2210,01 mp a fost stabilită la suma totală de 125.351,76

euro, echivalentul în lei la data

plății efective.

Împotriva deciziei

nr. 829/ A din 28 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a IV-a

civilă, au declarat recurs reclamantul N.Șt., invocând

nelegalitatea acesteia în temeiul art.

304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

, precum și

pârâtul S.R. prin C.N.A.

D.N.R. SA –

D.R.D.P., în

temeiul ari 304 pct. 9 din același cod.

Prin decizia

civilă nr. 149 din 22 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație

și Justiție, secția

l civilă,

a admis recursurile, a casat decizia atacată și a trimis

cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

Instanța de

casare a găsit întemeiate recursurile declarate sub aspectul criticilor

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

raportat la

nerespectarea de către instanța de apel a prevederilor art. 26 din Legea

nr. 33/1994,

potrivit cărora la stabilirea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și

instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii

raportului de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după

caz,

altor

persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia.

Instanța de

recurs a reținut că, în apel, raportul de expertiză a fost efectuat

la nivelul

anului 2009, iar ulterior acestuia, s-a depus și completarea raportului

de expertiză, din cuprinsul căruia

rezultă că, în perioada 2009-2010, a fost

efectuată

o singură tranzacție, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat

sub

nr. 268 din 13 mai 2009, menționată în evidențele Primăriei Mogoșoaia, prin

adresa nr. 15319 din 30 noiembrie 2010. Valoarea terenului expropriat era de

37,44

euro/mp, la nivelul anului 2009. Deși

s-a mai depus, tot în faza de judecată a

apelului și o altă completare a

raportului de expertiză, cu privire la valoarea terenului expropriat, această

completare a avut în vedere valori ale terenurilor

din anul 2007, aceasta fiind de 76 euro/mp, stabilită pe baza

prețurilor de

tranzacționare, din anii 2007-2008.

Conform art. 26

din Legea nr. 33/1994, pentru stabilirea despăgubirii,

experții trebuiau să se raporteze la

prețul cu care se vând, în mod obișnuit,

imobilele

de același fel în unitatea administrativ-teritorială la data întocmirii

raportului

de expertiză.

Deși instanța de

apel a pornit de la niște premise corecte, în acord cu

prevederile art.

26 din Legea nr. 33/1994, în mod eronat însă, a stabilit valori arbitrare, în

dezacord cu cerințele impuse de textul de lege menționat și a reținut,

pe baza adresei

nr. 15319 din 30 noiembrie 2010 emisă de Primăria Mogoșoaia, că nu au fost

efectuate tranzacții în acea perioada,

întrucât s-a ținut seama de un singur

contract

de vânzare-cumpărare (nr. 268/2009, în care prețul de tranzacționare a

fost de 37,44

eu.ro/mp).

Curtea

a reținut că, doar printr-un singur contract de

vânzare-cumpărare, nu se poate

aprecia sintagma „prețul la care se vând în mod

obișnuit imobilele” și a luat în

considerare media celor două valori indicate de

către experți, prin completările sale

rapoartele de expertize efectuate în cauză, care

este stabilită aritmetic la

valoarea de 56,76 euro/mp. Valoarea pentru suprafața expropriată de 2210,01 mp

a fost stabilită la suma totală de 125.351,76 euro,

echivalentul în lei la data plății

efective.

Instanța de

recurs a statuat ca, fundamentându-și decizia pe concluziile unui raport de

expertiză care a avut în vedere o singură tranzacție imobiliară, curtea de apel

a încălcat prevederile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, care

impun în mod expres obligația

instanței de a ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele

de același fel în unitatea administrativ -

teritorială,

și a ales în mod greșit, a face media aritmetică conform completărilor

ia expertiză, stabilind în mod eronat valoarea

despăgubirilor.

Indicațiile deciziei de casare au fost

de a se reface expertiza, cu respectarea dispozițiilor art. 26 din Legea nr.

33/1994 și de a se administra dovezile necesare pentru respectarea acelorași

prevederi legale, prin care să

poată fi

determinat prețui cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același

fel

în unitatea administrativ-teritorială în care se află terenul în litigiu.

În rejudecare

apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă,

sub nr. 41471/3/2007*, instanța de rejudecare dispunând

suplimentarea probatoriului cu

înscrisuri, în cadrul căreia au fost depuse

contracte

de vânzare-cumpărare și cu expertiză tehnică de evaluare, conform

deciziei

de casare.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 152 din 17 martie 2015,

a admis apelul

formulat de pârâtul S.R. prin C.

N.A.D.N.R.

SA – D.

R.D.P. împotriva sentinței civile

nr. 1874 din 16 decembrie 2008,

pronunțată

de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, pe care a schimbat-o în parte, a

stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro,

în echivalent în iei la data plății și a păstrat celelalte dispoziții ale

sentinței

.

În

rejudecare,

instanța de apel a dispus suplimentarea probatoriului, iar în

cadrul probei cu înscrisuri au fost

depuse la dosar contracte de vânzare -

cumpărare

cu privire la terenuri similare celui expropriat, încheiate în septembrie

2011, iulie 2011, mai 2011, noiembrie 2010,

octombrie 2007, mai 2006, aprilie

2011, februarie 2008, decembrie 2007,

iulie 2010. Curtea a dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare de

evaluare a terenului expropriat, care să calculeze valoarea despăgubirilor Ia

data raportului de expertiză, pe baza

prețurilor

consemnate în contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar,

Ulterior încuviințării probei și

stabilirii obiectivelor raportului de

expertiză,

prin decizia Curții Constituționale nr. 12/2015 a fost declarată

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 26 alin.

(2) din Legea nr. 33/1994, raportat

la

sintagma „la data întocmirii raportului de expertiză”, instanța de contencios

constituțional

apreciind că aceste dispoziții „aduc atingere exigențelor

constituționale cuprinse în art. 44 alin. (3) din

Legea fundamentală. Despăgubirea

stabilită

prin raportare la momentul întocmirii raportului de expertiză, adică în

cursul procesului, nu este „dreaptă” (nu are un

caracter just) deoarece cuantumul ei nu este contemporan momentului,

transferului dreptului de proprietate, soluție

de principiu cu valoare

constituțională, reținută de Curte prin deciziile nr.

9S4 din 22 noiembrie 2012 și nr. 395 din 1 octombrie 2013”.

În raport de

dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României, potrivit

cărora de la data publicării,

deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai

pentru viitor, instanța de apei a dispus suplimentarea obiectivelor raportului

de expertiză judiciară de evaluare a

terenului

expropriat cu un obiectiv suplimentar, acela de a stabili valoarea despăgubirilor

Ia data exproprierii, pe baza prețurilor consemnate în contractele

de

vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Prin raportul de

expertiză întocmii în această fază procesuală, comisia de

experți a

stabilit valoarea imobilului expropriat la suma de 229,841 euro.

Curtea a avut în vedere și

dispozițiile art. 27 din Legea nr. 33/1994,

potrivit

cărora, „primind, rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și

cu pretențiile formulate de părți și va hotărî.

Despăgubirea acordată de către

instanță nu va putea fi mai mică decât

cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat”.

Astfel, a

constatat că prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 53 din

29 octombrie

2007, Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004, dispunând exproprierea

imobilului

expropriat, a stabilit despăgubiri în cuantum de 207.348,44 lei,

echivalentul a 61.880,28 euro, mai mic

decât cel calculat prin raportul de

expertiză

întocmit în prezenta fază procesuală. Totodată, valoarea stabilită prin

raportul de expertiză întocmit în această fază

procesuală este mai mare decât cea

reținută

de instanța de fond (464.000 euro), astfel încât, Curtea a admis apelul

formulat de pârâtul S.R. prin C.N.A.

D.N.R.

SA – D.R.D.P., a schimbat în parte sentința și a stabilit valoarea

despăgubirilor cuvenite contestatorului la suma 220.841 euro, în echivalent în

lei la data plății, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva

deciziei pronunțate de instanța de apel a formulat recurs pârâtul S.R. prin C.N.A.D.N.

R.

În motivare, a

criticat decizia atacată, arătând că instanța a acordat suma

de 220.841 euro,

deși prin expertiză s-a stabilit suma de 229.841 euro. A susținut

că în mod nelegal instanța a dispus

acordarea despăgubirii în cuantum de

220.841

euro, aferentă exproprierii suprafeței de 2.210,01 mp, ca fiind valoarea reală

de circulație a imobilelor din aceeași categorie, aflate pe raza localității

Mogoșoaia la momentul realizării exproprierii,

având în vedere că la întocmirea

raportului

de expertiză comisia de experți nu a avut in vedere comparabile din

anul 2007, care să reflecte valoarea reală de

tranzacționare a imobilelor la data

efectuării exproprierii. Prețul,

rezultat astfel a fost supraevaluat, datorat în

special faptului, ca au fost folosite contracte de vânzare - cumpărare

încheiate în

anul 2008, 2009, 2010 și

2012 (conform anexei de la pag. 7 si 8 din raportul de

expertiză).

A criticat și

faptul că instanța de apel, în dispozitivul deciziei recurate a

stabilit faptul

că momentul la care se va raporta calculul despăgubirii pentru

terenul

expropriat, va fi cel ia care s-a efectuat transferul dreptului de proprietate

(octombrie 2007)

și, cu toate acestea, a stabilit că suma de 220.841 euro este un

preț just care reflectă valoarea reală

de tranzacționare a imobilelor la data efectuării exproprierii, chiar dacă a

fost calculat greșit prin folosirea unor

contracte

de vânzare - cumpărare încheiate ulterior transferului de proprietate.

A solicitat

admiterea recursului pentru motivul de recurs prevăzut de dispozițiile ari 304

pct. 9 C. proc. civ., casarea deciziei civile nr. 152/

A din 17 martie

2015 si trimiterea cauzei în vederea rejudecării, la aceeași instanța.

Înalta Curte va analiza criticile

formulate prin memoriul de recurs în

raport

de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât critica de

nelegalitate vizează modul de interpretare și

aplicare a dispozițiilor art. 26 din

Legea nr. 33/1994.

Recursul nu este

fondat pentru următoarele considerente:

Stabilirea

valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element

necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile

în accepțiunea

legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44

din Constituție).

Reținându-se

caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere

și în scopul

asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate

privată,

dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea

nr. 33/1994, prin art.

I

din acest act normativ legiuitorul statuând că

„exproprierea de

imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de

utilitate publică, după o dreaptă, și

prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”.

Potrivit

dispozițiilor art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, contestarea cuantumului

despăgubirii acordate pentru expropriere se soluționează potrivit

dispozițiilor

art. 21 – art. 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză

de utilitate

publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.

Art. 26 alin. (2) din Legea nr.

33/1994 prevede că la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum,

și instanța vor ține seama de

prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială,

la data întocmirii raportului de expertiză”.

Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie

2015 pronunțată de Curtea

Constituțională (M.

Of. nr. 152/03.03.2015), s-a

admis excepția de neconstituționalitate a

prevederilor art. 9 teza a doua din

Legea

nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de

autostrăzi

și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr.

184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la

sintagma la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de

utilitate publică.

Se constată că

din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel

cum au fost

interpretate prin decizia Curții Constituționale, rezultă cele două

aspecte esențiale

ce interesează obiectivele la. care trebuie sa răspundă experții desemnați de

către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum

rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și momentul de

referință al

determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma „prețul

cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel

în unitatea

administrativ-teritorială”

definește prețul de piață, anume prețul cel

mai probabil, la o anumită dată, la

care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce

acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci

când sunt întrunite toate condițiile

unei

vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în

cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre

aceștia

nu este supus unor constrângeri exagerate.

În speță,

instanța de apel a făcut aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din

Legea nr.

33/1994, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia Curții

Constituționale,

în ce privește momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, sens

în care a

valorificat raportul de expertiză întocmit în această fază procesuală, în

care s-a

stabilit valoarea despăgubirilor cuvenite contestatorului în raport de

momentul exproprierii, 29 octombrie

2007.

Contrar susținerilor recurentului, la

stabilirea acestui cuantum al

despăgubirii

experții nu au avut în vedere toate contractele de vânzare-cumpărare

depuse

de către părți, conform Tabelului 1

,

dosar

instanță

de apel, ci au comparat (cu

aplicarea corecțiilor de rigoare) valoarea proprietății

expropriate în raport doar de tranzacțiile

încheiate cel mai apropriat de momentul

exproprierii, respectiv

contractele încheiate în 17 ianuarie 2008, 4 martie 2008 și

9 iulie 2008, așa cum rezultă din descrierea

conținută în Tabelul 2

.

Astfel, instanța de apel a reținut că

transferul dreptului de proprietate a avut loc în 29 octombrie 2007, dată care

coincide cu momentul exproprierii, iar la calculul despăgubirii a avut în

vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în raport de contracte de

vânzare-cumpărare încheiate temporal

apropriat

acestui moment, respectiv în ianuarie, martie și iulie 2008, sub acest

aspect

critica recurentului fiind nefondată.

Totodată, Curtea de Apel a solicitat

reiații cu privire la prețul de tranzacționare a terenurilor în zonă de ia

instituțiile abilitate (O.

C.P.I. Ilfov, P.C.

Mogoșoaia), instituții

care nu au evidențiat o altă situație a

vânzărilor imobiliare. Pe de altă parte,

potrivit

regulii exprimate în adagiul „probatio incumbit ei qui dicit, non ei qui

negat”,

recurentul-pârât avea sarcina de a proba ceea ce afirmă, respectiv

existența unor alte tranzacții efectuate spre

finalul anului 2007, dovezi ce nu s-au

produs.

Procesul civil,

în general, este un proces al intereselor private și, ca atare,

revine în sarcina

celui care face o afirmație să probeze pretențiile sale, conform art. 1169 C.

civ. 1865, instanța neputând suplini acesta obligație în virtutea

rolului său

activ consacrat de dispozițiile, art. 129 alin. (5) C. proc. civ. Prin

urmare, sarcina

probei revine în aceeași măsură și pârâtului, care are a dovedi că

nu putea fi

validat raportul de expertiză, întrucât experții nu au ținut cont de

tranzacțiile încheiate în această perioadă, sens în care aveau interesul și

obligația

potrivit art. l 169 C. civ. 1865 să depună astfel de acte juridice.

Prin urmare, în

absența oricăror probe din care să rezulte că prețul cu care

se vând, în mod obișnuit, imobilele de

același fel este diferit decât cel stabilit

prin

raportul de expertiză efectuat în cauză, susținerile privind o evaluare greșită

a despăgubirilor acordate sunt neîntemeiate.

Cum evaluarea

tăcută prin expertiza însușită de instanță respectă criteriul legal prevăzut de

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 pentru determinarea

cuantumului

despăgubirilor cuvenite reclamantului, această critică formulată de

pârât nu poate fi reținută.

Pe cale de

consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul

terenurilor, evidențiat prin

valorificarea tranzacțiilor imobiliare cele mai

apropriate de momentul exproprierii,așa cum a rezultat din materialul

probator

administrat în cauză, instanța de apel a pronunțat o hotărâre

în acord cu dispozițiile an. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru

care critica recurentului, sub acest aspect, nu este fondată.

Prin urmare,

pentru considerentele expuse, reținând că nu sunt întrunite

condițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat,

conform art. 312 alin. (1) C. proc.

civ.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul S.R. prin

C.N.A.D.N.R. SA –

D.R.D.P. împotriva

deciziei nr. 152/ A din 17 martie

2015

a Curții de Apel București, secția a

IV-

a

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2015.