ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1267/2015

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 23 noiembrie 2007 sub nr. 41472/3/2007, reclamantul N.Ș. a chemat în judecată pe pârâții M.T.C.T., reprezentat prin CN A.D.N.R. SA și Consiliul local Mogoșoaia județul Ilfov și a solicitat să se anuleze Hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 29 octombrie 2007 și procesul - verbal din 14 septembrie 2007 emise de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 a Consiliului Local Mogoșoaia, urmând ca pârâții să fie obligați la plata de despăgubiri materiale în sumă de 272.000 euro și daune morale în valoare de 5.000 euro. La data de 7 ianuarie 2008 reclamantul a formulat cerere precizatoare a acțiunii inițiale, arătând că terenul deținut în proprietate are suprafața de 2.210,01 mp și este situat în județul Ilfov, comuna Mogoșoaia, identificat prin număr cadastral.

La termenul de judecată din 18 februarie 2008, reclamantul a precizat cadrul procesual, arătând că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA. În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, art. 41 din Constituție, Legea nr. 33/1994.

Prin sentința civilă nr. 1887 din 7 noiembrie 2011 Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis, în parte, acțiunea, astfel cum a fost precizată, a anulat Hotărârea nr. 54 din 29 octombrie 2007 și procesul verbal din 14 septembrie 2007 emise de Comisia de aplicare a Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliul Local Mogoșoaia și a obligat pârâtul la plata sumei de 109.000 euro, echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri materiale, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate, a respins capătul de cerere privind daunele morale, ca neîntemeiat, a obligat pârâtul la plata sumei de 3.550 lei cheltuieli de judecată parțiale.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că valoarea despăgubirii stabilite prin cele două acte contestate - 19.055,12 euro (28 euro/mp) pentru suprafața de teren expropriată de 680,54 mp ce a reprezentat proprietatea reclamantului - nu constituie o justă despăgubire în accepțiunea art. 44 din Constituție, precum și față de practica judiciară în materie ori jurisprudența C.E.D.O., în condițiile în care despăgubirea acordată trebuie să reflecte valoarea terenului de la momentul exproprierii, în speță 29 octombrie 2007, dată la care reclamantul a pierdut dreptul de proprietate referitor la suprafața de teren de 680,54 mp.

Or, în raportul de expertiză întocmit de comisia de experți, valoarea terenului la momentul exproprierii efective este estimată la 160 euro/mp, ceea ce reprezintă suma de 109.000 euro, rezultând din raport că acest teren este situat într-o zonă mixtă în plină dezvoltare și în care se află atât hale industriale, cât și proprietăți unifamiliale reprezentate de case sau vile.

Referitor la prejudiciul cauzat prin efectul exproprierii, stabilit prin expertiza tehnică la suma de 11.447 euro, instanța a considerat că nu se justifică acordarea acestei sume, întrucât restul de teren rămas neexpropriat de 4.319,46 mp va dobândi un spor de valoare în urma realizării lucrărilor de „fluidizare trafic pe DN1 km + 100 +KM 17+ 100 și centura rutieră în zona de Nord a Municipiului București - obiect 7 - Completarea Centurii rutiere a Municipiului București prin construcția sectorului cuprins între DN 7 și DN 1A”, așa încât nu se poate vorbi de existența unui prejudiciu real pentru reclamant. Împotriva sentinței civile nr. 18878/2011 au declarat apeluri pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.

SA - D.R.D.P și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București. Prin Decizia civilă nr. 318 din 2 octombrie 2012 Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de pârâți. Pentru a pronunța această decizie, instanța a arătat că, ținând seama de caracterul devolutiv al apelului, a dispus din oficiu administrarea unei probe cu expertiză de evaluare și a obținut relații referitoare la contracte de vânzare-cumpărare încheiate pentru terenuri similare. Proba cu expertiză nu a putut fi însă administrată, întrucât nu s-a plătit onorariul experților dispus de către Curte în sarcina apelantului CN A.D.N.R. SA. Prin Decizia nr. 2166 din 12 aprilie 2013 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Ministerul Public Parchetul de pe lângă Curtea de apel București, a casat Decizia civilă nr. 318/A/2012 și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Pentru a pronunța această decizie, Înalta Curte a constatat că sunt fondate susținerile privind aplicarea sancțiunii decăderii fără ca partea să fi fost înștiințată, în prealabil, despre obligația stabilită în sarcina sa, în temeiul art. 171 1 C. proc. civ. În conformitate cu dispozițiile art. 17 alin. (2) din O.G. nr. 2/2000 privind organizarea activității de expertiză tehnică judiciară și extrajudiciară, aprobată prin Legea nr. 156/2002, „La termenul la care a avut loc numirea expertului, organul cu atribuții jurisdicționale care a dispus efectuarea expertizei înștiințează partea despre suma ce trebuie avansată pentru expertiza dispusă în contul biroului local pentru expertize tehnice judiciare și îi pune în vedere să plătească această sumă în termen de 5 zile de la înștiințare.” În cauză, proba cu expertiză a fost dispusă din oficiu, iar la termenul la care a avut loc numirea expertului, respectiv la termenul din 4 septembrie 2012, apelantul - pârât CN A.D.N.R.

SA a lipsit, ca, de altfel, la toate termenele fixate în cursul judecății apelurilor, inclusiv la cel la care s-a aplicat decăderea din dreptul la administrarea probei, fără ca instanța să-i comunice în scris obligația stabilită în sarcina sa. Aplicarea sancțiunii decăderii de către instanța de apel, fără înștiințarea în prealabil a părții despre obligația ce i-a fost pusă în sarcină, i-a produs părții o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor de procedură dispuse începând cu termenul de judecată la care s-a dispus decăderea, inclusiv a deciziei pronunțate în cauză, în baza art. 105 alin. (2) și 106 C. proc. civ. Art. 17 alin. (2) din O.G.

nr. 2/2000 are un caracter imperativ, prevăzând în sarcina instanței obligația de înștiințare a părții despre sarcina plății onorariului de expert, ca atare, nulitatea decurgând din neîndeplinirea de către instanță a acestei obligații poate fi invocată inclusiv de către procuror, prin intermediul căii de atac. În rejudecarea apelului, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 41472/3/2007*. Prin Decizia nr. 33/A din 21 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, s-au admis apelurile formulate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de pârâtul Statul Român, prin CN A.D.R. SA - D.R.D.P., a fost schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul că a fost obligat pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R.

SA la plata sumei de 70.776 euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând contravaloarea suprafeței de teren expropriate, păstrându-se celelalte dispoziții ale sentinței. În motivarea soluției sale, Curtea a reținut următoarele considerente: Terenul în litigiu în suprafață de 680,54 mp, situat în com. Mogoșoaia, jud. Ilfov, ce a făcut obiectul exproprierii conform Legii nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, este proprietatea reclamantului N.Ș., conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5799/2004. Prin Hotărârea nr. 54 din 29 octombrie 2007 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul Consiliului Local Mogoșoaia, jud. Ilfov, a stabilit cuantumul despăgubirii pentru exproprierea acestui teren, în conformitate cu dispozițiile art. 7 și 9 din Legea nr. 198/2004, la suma de 19.095 euro (28 euro/mp).

Prin contestația formulată, intimatul-reclamant a contestat această hotărâre sub aspectul cuantumului despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 mp și a solicitat și acordarea unei sume de lei reprezentând prejudiciul suferit prin expropriere, prejudiciu dat de faptul că suprafața mare de teren expropriată diminuează valoarea suprafeței de teren ce i-a rămas în proprietate și de faptul că terenul rămas nu mai este un tot unitar, precum și la plata daunelor morale. Prin sentința apelată Tribunalul București, secția a III-a civilă, a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 mp ca fiind de 109.000 euro (160 euro/mp) ce reprezintă valoarea de piață a terenului la data exproprierii.

Prin aceeași sentință, tribunalul a respins solicitarea reclamantului de acordare a prejudiciului cauzat prin efectul exproprierii, stabilit prin expertiză la suma de 11.447 euro, pe motiv că restul de teren rămas neexpropriat va dobândi un spor de valoare, precum și solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale. Având în vedere că reclamantul N.Ș. nu a formulat apel împotriva sentinței de fond, soluția de respingere a pretențiilor pentru aceste două componente ale prejudiciului produs ca urmare a exproprierii a intrat sub puterea lucrului judecat, prin neapelare.

Criticile formulate de apelantul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul București, potrivit cărora sentința apelată nu respectă criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994 deoarece stabilirea cuantumului despăgubirii pentru expropriere trebuia să se facă prin raportare la prețurile cu care se vând în mod obișnuit imobilele situate în aceeași rază teritorială cu cel expropriat, iar nu prin raportare la oferte de vânzare inserate în anunțuri publicitare, sunt întemeiate. Astfel, Curtea a constatat că în mod greșit instanța de fond a omologat un raport de expertiză care nu a avut în vedere ca metodă de evaluare criteriul legal prevăzut de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, deoarece experții care compun comisia de expertiză au utilizat o metodă greșită, raportându-se la ofertele de piață preluate de pe internet, metodă care nu respectă prevederile art. 26 și 27 din Legea nr. 33/1994.

În faza de rejudecare, i nstanța de apel a dispus efectuarea unui raport de expertiză de evaluare, având ca obiective stabilirea valorii terenului expropriat la data exproprierii și la momentul efectuării expertizei. La solicitarea instanței, prin adresa din 11 februarie 2014 O.C.P.I., B.C.P. Ilfov a comunicat la dosar contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect terenuri similare cu cel în litigiu - filele 87-123 și 127-163 din dosarul de apel rejudecare, vol. I. La data de 8 iulie 2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză efectuat de comisia de expertiză compusă din experții B.A., C.A.A. și P.T., iar la data de 24 noiembrie 2014 a fost depus la dosar răspunsul la obiecțiuni.

Raportul de expertiză a stabilit următoarele: 1. valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat, la data efectuării expertizei (1 iulie 2014) este de 27.222 euro (la o valoare de 40 euro/mp); 2. valoarea despăgubirii pentru terenul expropriat la data exproprierii (octombrie 2007) este de 70.776 euro (la o valoare de 104 euro/mp); Curtea a constatat că exproprierea terenului în litigiu a fost dispusă în baza Legii nr. 198/2004 (în prezent abrogată prin art. 35 lit. c) din Legea nr. 255/2010), însă prevederile art. 9 din Legea nr. 198/2004 continuă să își producă efectele în cauza dedusă judecății, constituind de altfel temeiul juridic al cererii de chemare în judecată. În sistemul reglementat prin Legea nr. 198/2004, procedura de expropriere parcurge în mod obligatoriu doar o etapă administrativă, la sfârșitul căreia expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirilor către titularul dreptului de proprietate.

Transferul imobilului expropriat din proprietatea intimatului-reclamant în proprietatea expropriatorului a operat de drept la data consemnării despăgubirii pentru expropriere (conform comunicării de la fila 8 din dosarul de fond). În consecință, Curtea s-a raportat pentru calculul despăgubirii pentru exproprierea terenului în litigiu, în raport de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 și de criticile din apelurile cu soluționarea cărora a fost investită, la momentul transferului dreptului de proprietate, așa cum a arătat de altfel și intimatul-reclamant în concluziile scrise, care a arătat că transferul dreptului de proprietate a operat la data exproprierii.

În consecință, Curtea a stabilit valoarea despăgubirii pentru exproprierea terenului în suprafață de 680,54 mp la suma de 70.776 euro, valoare care respectă dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, precum și pe cele ale art. 27 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 la care fac trimitere dispozițiile cu caracter special ale Legii nr. 198/2004, în sensul că d espăgubirea acordată de către instanță nu este mai mică decât cea oferită de expropriator. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de pârâtul Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, care a invocat pronunțarea deciziei recurate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.), formulând următoarele critici: Recurentul susține că la întocmirea raportului de expertiză prin care s-a stabilit cu titlu de despăgubiri suma 70.776 euro, comisia de experți nu a avut in vedere comparabile (contracte de vânzare - cumpărare încheiate in anul 2007) care sa reflecte valoarea reală de tranzacționare a imobilelor la data efectuării exproprierii, rezultând astfel un preț supraevaluat, datorat in special faptului, că au fost folosite contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anii 2008, 2009, 2010 si 2012. Deși în dispozitivul deciziei recurate, instanța a stabilit faptul ca momentul la care se va raporta calculul despăgubirii pentru terenul expropriat, va fi cel la care s-a efectuat transferul dreptului de proprietate (octombrie 2007), Curtea a stabilit că suma de 70.776 euro este un preț just care reflectă valoarea reală de tranzacționare a imobilelor la data efectuării exproprierii.

Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: Criticile formulate prin cererea de recurs sunt fondate, în măsura în care sunt de natură a susține necesitatea completării în apel a probatoriilor, pentru lămurirea pe deplin a împrejurărilor legate de determinarea cuantumului despăgubirilor cuvenite reclamantului, ca persoană expropriată, în baza Legii nr. 33/1994. Stabilirea valorii de circulație a imobilului supus exproprierii constituie unicul element necesar în scopul determinării unei despăgubiri juste și echitabile în accepțiunea legii generale în materie, dar și a normelor constituționale (art. 44 din Constituție).

Reținându-se caracterul excepțional al cedării proprietății prin expropriere și în scopul asigurării unei protecții depline și adecvate a dreptului de proprietate privată, dispoziția menționată din legea fundamentală a fost preluată ca atare în Legea nr. 33/1994, prin art. 1 din acest act normativ legiuitorul statuând că „exproprierea de imobile, în tot sau în parte, se poate face numai pentru cauză de utilitate publică, după o dreaptă și prealabilă despăgubire, prin hotărâre judecătorească”. Art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevede că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză (…)”.

Prin decizia nr. 12 din 15 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea Constituțională și publicată în M. Of. nr. 152 din 3 martie 2015, s-a admis excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 teza a doua din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcție de autostrăzi și drumuri naționale, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 184/2008 pentru modificarea și completarea Legii nr. 198/2004, raportate la sintagma la data întocmirii raportului de expertiză, cuprinsă în dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Se constată că din dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, rezultă cele două aspecte esențiale ce interesează obiectivele la care trebuie să răspundă experții desemnați de către instanța de judecată, respectiv prețul de piață al imobilelor, astfel cum rezultă din tranzacții încheiate în perioada relevantă și, eventual, din oferte de tranzacționare, iar în al doilea rând, momentul de referință al determinării cuantumului despăgubirilor, care este cel al exproprierii.

Sintagma „ prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială” definește prețul de piață, anume prețul cel mai probabil, la o anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui bun, după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială, atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul propriu, presupunând că nici unul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri exagerate. În speță, instanța de apel a dispus aplicarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia Curții Constituționale, în ce privește momentul stabilirii cuantumului despăgubirii, însă a avut în vedere contracte de vânzare cumpărare încheiate ulterior acestui moment, sub acest aspect critica recurentului fiind fondată.

Astfel, deși instanța de apel a reținut că transferul dreptului de proprietate a avut loc în anul 2007, dată care coincide cu momentul exproprierii, la calculul despăgubirii a avut în vedere valoarea stabilită prin raportul de expertiză, în raport de contracte de vânzare-cumpărare încheiate ulterior acestui moment, respectiv 2008 - 2012 (anexe raport de expertiză, filele 188-189, dosar apel). Totodată, deși a solicitat relații cu privire la prețul de tranzacționare a terenurilor în zonă de la O.C.P.I., B.C.P.

Ilfov, contractele de vânzare-cumpărare comunicate instanței și atașate la dosar (filele 87-123 și 127-163 din dosarul de apel rejudecare, vol. I) vizează tranzacții încheiate în anul 2013. Pe cale de consecință, stabilind cuantumul despăgubirii în funcție de prețul terenurilor la un moment ulterior cel al exproprierii, instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală decurgând din interpretarea greșită a art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, motiv pentru care critica recurentului, sub acest aspect, este fondată. Pentru stabilirea valorii despăgubirii, cu respectarea dispozițiilor legale menționate și a deciziei Curții Constituționale nr. 12/2015, se constată că se impune refacerea expertizei, probă incompatibilă cu structura recursului, potrivit dispozițiilor art. 305 C. proc.

civ. Prin urmare, constatând că instanța de apel a pronunțat o hotărâre cu nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește stabilirea despăgubirilor cuvenite reclamantului, în baza art. 312 alin. (1)-(3) cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa decizia recurată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași curte de apel, în vederea refacerii probatoriului sub toate aspectele care au condus la încălcarea dispozițiilor legale menționate.

Astfel, urmează ca instanța de apel să dispună efectuarea expertizei, de către comisia de experți constituită în condițiile art. 25 din aceeași lege, urmând ca experții să stabilească despăgubirile cuvenite reclamantului în raport de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data exproprierii, respectiv octombrie 2007, preț rezultat din contracte de vânzare cumpărare autentice, încheiate cât mai aproape de acest moment.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta CN A.D.R. SA - D.R.D.P., în numele Statului Român împotriva Deciziei nr. 33/A din 21 ianuarie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceiași curte de apel. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2015.