ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1791/2011

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin hotărârea nr. 30 din 25

februarie 2008, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 din cadrul C.N.A.D.N.R.

SA, a dispus exproprierea terenului în suprafață de 438,50 mp din București, sector

1, proprietatea lui I.V. și I.A., pentru suma de 43.850 Euro (100 Euro/mp) sumă

în legătură cu care s-a prevăzut consemnarea, în contul persoanelor expropriate

în termen de 15 zile de la emiterea acestei hotărâri.

Exproprierea s-a

dispus în vederea realizării lucrării „Fluidizare trafic pe DN1 – Km.8+100 –

Km.17+100 și centura rutieră în zona de nord a municipiului București –

Obiectiv 5A – reabilitare și extindere la patru benzi a centurii rutiere a

municipiului București, între DN1A și DN1”.

La 9 mai 2008,

persoanele expropriate au sesizat instanța, solicitând anularea în parte a

hotărârii mai sus arătate, în ceea ce privește cuantumul despăgubirii precum și

anularea în totalitate a anexei la această hotărâre, respectiv a procesului

verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008.

Reclamanții au

solicitat obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în valoare totală de

153.475 Euro, echivalentul în lei la cursul BNR de la data plății, în termen de

30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești.

Investit în primă instanță,

Tribunalul București, secția a V-a civilă, prin sentința nr. 1350 din 23

noiembrie 2009, a admis în parte contestația și anulând procesul verbal de

stabilire a despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008 și, în parte, art. 2 din

Hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008 a stabilit cuantumul despăgubirilor, la suma de 87.349 Euro, echivalentul în lei, la cursul BNR de la data consemnării

sumei.

A respins restul

pretențiilor, ca neîntemeiate.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a reținut în esență că oferta de despăgubire, cuprinsă

în hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008, este nejustificat de scăzută

(16.052,22 lei) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât la

momentul consemnării despăgubirilor (408.178 lei) cât și la momentul efectuării

expertizei, când prețurile au suferit o scădere semnificativă din cauza crizei

imobiliare, pe fondul crizei economice generale (367.880 lei).

Or, se arată,

potrivit art. 26 din Legea nr. 33/1994, în cazul exproprierii, despăgubirea „se

compune” din valoarea reală a imobilului la data întocmirii raportului de

expertiză și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane

îndreptățite.

Tot astfel, conchide

instanța fondului, nu s-a făcut dovada consemnării anterioare a despăgubirii

inițiale, stabilită prin hotărârea atacată.

Soluția a fost

menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie, care, prin decizia nr. 271 din 26 aprilie 2004, a respins, ca nefondate, apelurile reclamanților și pârâtului, reținând în esență că

dispozițiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, au fost corect aplicate

de instanța fondului, cuantumul despăgubirii fiind cel de la data întocmirii

raportului de expertiză, în legătură cu care niciuna din părți nu a înțeles să

formuleze obiecțiuni, astfel că valoarea stabilită – de 87.349 Euro – pentru

suprafața expropriată, este corectă în raport cu norma de lege indicată.

În cauză, au declarat

recurs în termen legal, atât C.N.A.D.N.R. SA, ca reprezentantă a Statului

Român, cât și reclamanții I.V. și I.A.

În recursul său,

întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta C.N.A.D.N.R. SA,

critică hotărârile pronunțate în cauză sub aspectul încălcării dispozițiilor

art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, pe considerentul că despăgubirile au

fost stabilite la valoarea de ofertare a unor imobile similare, și nu la cea de

tranzacționare.

Astfel, conchide

recurenta, chiar dacă la stabilirea valorii finale,

s-a făcut o corecție a prețului de ofertare

prin scăderea unui procent reprezentând marja de negociere, valoarea astfel

obținută este mult superioară celei reale.

În recursul lor,

întemeiat de asemenea pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

reclamanții reiterează criticile din apel arătând că în mod greșit „valoarea

reală” a imobilului a fost stabilită ca fiind cea de la data efectuării

expertizei în condițiile în care bunul expropriat ieșise deja de aproximativ un

an, din patrimoniul lor iar alin. (1) al art. 26 din Legea nr. 33/1994 dispune

că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul

cauzat proprietarului ori altor persoane îndreptățite.

Recursurile se

privesc ca fondate, urmând a fi admise, în limitele și pentru considerentele ce

succed.

Prin Legea nr. 198/2004

s-a stabilit cadrul juridic pentru luarea unor măsuri de pregătire a executării

lucrărilor de construcții de autostrăzi și drumuri naționale.

Articolul 9 al

sus-citatului act normativ prevede că acțiunea formulată de expropriat se

soluționează potrivit art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, în ceea ce privește

stabilirea despăgubirilor.

Ca atare, criteriile în raport de

care se stabilește cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994,

care, în art. 26 alin. (1) și (2) prevede că despăgubirea se compune din

valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor

persoane îndreptățite iar la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții,

precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit

imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială, la data

întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului

sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile

prezentate de aceștia.

Sintagma „prețul cu

care se vând în mod obișnuit imobilele” definește prețul de piață și anume cel

de tranzacționare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată

apropiată celei la care s-a efectuat expertiza de evaluare.

Ca atare, așa cum

constant s-a statuat în practica instanțelor judecătorești, în stabilirea

cuantumului despăgubirii, trebuie avut în vedere prețul cel mai probabil, la o

anumită dată, la care ar trebui să se vândă dreptul de proprietate asupra unui

bun după ce acesta a fost expus, într-o măsură rezonabilă, pe o piață concurențială,

atunci când sunt întrunite toate condițiile unei vânzări oneste și în care

cumpărătorul și vânzătorul acționează prudent, în cunoștință de cauză, în interesul

propriu, presupunând că niciunul dintre aceștia nu este supus unor constrângeri

exagerate.

Or, stabilirea

acestui preț de piață, presupune administrarea unor probatorii pertinente, una

din cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speță,

contrar prevederilor art. 26 din lege, în calculul privind valoarea despăgubirii

cuvenite reclamanților, a avut în vedere, doar prețurile indicate în diverse

oferte imobiliare (f.143,147-168 – dosar nr. 17275/3/2008 al Tribunalului

București, secția a V-a civilă) oferte ce nu pot fi asimilate prețului de

circulație, respectiv celui de piață.

În consecință, cu

prilejul rejudecării, urmează a se dispune efectuarea unui nou raport de

expertiză care, stabilind valoarea de circulație a imobilului supus

exproprierii să se raporteze la prețuri de tranzacționare pentru terenuri

aparținând aceleiași categorii de folosință, consemnate în contracte autentice

de vânzare-cumpărare.

Tot astfel, în acord

cu dispozițiile art. 26 alin. final al Legii nr. 33/1994, la stabilirea valorii

imobilului, experții, trebuie să țină seama (întrucât, în speță, ne aflăm în

situația unei exproprieri parțiale) și de sporul de valoare dobândit de partea

din teren rămasă neexpropriată, ca urmare a lucrărilor efectuate (dezvoltarea

infrastructurii, prin extinderea șoselei de centură) situație în care vor putea

propune instanței o eventuală reducere a daunelor.

Totodată, urmează a

se verifica, față de susținerile constante ale pârâtei pe parcursul derulării

litigiului și cele ale experților (a se vedea f.146 – dosar fond) și

împrejurarea consemnării sumei de bani stabilită ca despăgubire, prin hotărârea

atacată, pe numele persoanelor expropriate.

Așa fiind, în

considerarea celor ce preced, recursurile urmează a se admite, cu consecința

casării deciziei atacate și a trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de reclamanții I.V., I.A. și de pârâta C.N.A.D.N.R. SA împotriva

deciziei nr. 271 din 26 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru cauze cu minori și de familie, pe care o casează și trimite

cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelurilor.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 01 martie 2011.