ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3212/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința nr. 1151 din 16 octombrie 2009 Tribunalul București, secția a V-a civilă,

a admis în parte contestația precizată formulată de reclamanta M.M. și a obligat

Primăria Municipiului București dispoziția de acordare de despăgubiri pentru imobilul

teren în suprafață de 475 m.p. situat în București, strada B., fostă stradă A. și

a respins cererea de despăgubiri pentru construcția demolată și ca prematură cererea

de obligare la plata lipsei de folosință a imobilului.

În considerentele sentinței s-a reținut

că notificarea depusă de reclamantă în termenul legal nu a fost soluționată.

Imobilul construcție și teren aferent de

475 m.p. a aparținut defuncților G.I. și G.M., bunicii reclamantei din

partea tatălui. Calitatea de persoană îndreptățită

a reclamantei a fost dovedită cu certificatele de moștenitor din 26 martie 1969

și din 25 februarie 2000. Imobilul a fost expropriat de la bunicul reclamantei,

I.G. în baza Decretului nr. 55/1981 conform deciziei nr. 409 din 16 martie 1982,

iar în prezent este ocupat de un bloc de locuințe, alei de acces și zonă verde,

reclamanta fiind îndreptățită la acordarea despăgubirilor conform art. 16 al Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Reclamanta are dreptul doar la acordarea

despăgubirilor pentru teren întrucât pentru construcția, demolată în prezent, au

fost acordate despăgubiri la momentul exproprierii.

Capătul de cerere privind lipsa de folosință

a fost respins ca prematur cu motivarea că acest drept se poate realiza numai după

ce i se recunoaște reclamantei calitatea de proprietar.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamanta

și pârâta.

În

motivarea apelului reclamanta a susținut că este îndreptățită

și la acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată, precizând că suma de

17.205 RON primită ca despăgubiri în anul 1983 reprezintă doar o parte a valorii

construcției. Pentru stabilirea valorii de piață a construcției la data notificării

și pentru a se scădea valoarea despăgubirilor primite trebuia efectuată o expertiză.

De asemenea, trebuia admis și capătul de cerere privind plata lipsei de folosință

întrucât reclamantei i s-a creat un prejudiciu prin tergiversarea soluționării notificării.

Pârâta a susținut în motivarea apelului

că instanța nu avea abilitatea de a soluționa fondul notificării, ci doar să oblige

unitatea deținătoare la emiterea dispoziției; reclamanta nu a dovedit calitatea

de moștenitoare după G.I.; au fost aplicate greșit dispozițiile art. 16 al Titlului

VII din Legea nr. 247/2005.

Curtea de Apel București, secția a IV-a

civilă, prin decizia nr. 497 A din 8 septembrie 2010 a respins apelurile.

Referitor la apelul reclamantei s-a reținut

că reclamanta, conform art. 1169 C. civ., trebuia să probeze că valoarea despăgubirilor

primite pentru construcție este mai mică decât valoarea reală a construcției la

data notificării după ce s-a scăzut valoarea actualizată a despăgubirilor acordate,

iar capătul de cerere privind lipsa de folosință este prematur atât timp cât nu

a fost emisă decizia de restituire care probează dreptul de proprietate asupra terenului.

În

ce privește apelul pârâtei s-a reținut că potrivit dispozițiilor

din decizia în interesul Legii nr. 20/2007 instanțele pot soluționa fondul notificărilor

în situația în care exista refuzul nejustificat din partea unității deținătoare.

De asemenea, calitatea de moștenitoare a

reclamantei a fost dovedită

cu certificatul de moștenitor nr. AA/1969, iar dispozițiile art. 16 al Titlului

VII din Legea nr. 247/2005 nu au fost încălcate întrucât pârâta a fost obligată

să emită decizia privind propunerea de acordare a despăgubirilor și să înainteze

dosarul Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor.

Împotriva deciziei instanței de apel a

declarat recurs reclamanta susținând că prin respingerea apelului său au fost încălcate

dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și principiul celerității soluționării

notificărilor. De asemenea, conform dispozițiilor art. 11 alin. (4) din Legea nr.

10/2001 are dreptul și la acordarea despăgubirilor pentru construcția demolată,

iar valoarea reală a acesteia nu se putea stabili decât în urma unei expertize de

specialitate.

Reclamanta nu a indicat temeiul juridic

al recursului, însă analiza criticilor formulate face posibilă încadrarea lor în

pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.

Recursul este fondat pentru considerentele

care succed.

Analizând lucrările dosarului s-a constatat

că la data preluării imobilului de către stat au fost acordate despăgubiri doar

pentru construcție, în sumă de 17.205 RON conform adresei SC T.A. SA  depusă la

dosarului de fond.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(6) și (7) din Legea nr. 10/2001 valoarea măsurilor reparatorii pentru construcția

demolată se calculează prin scăderea valorii actualizate a sumei primite cu titlu

de despăgubiri cu ocazia preluării imobilului din valoarea de piață a construcției

de la data soluționării notificării stabilită potrivit standardelor internaționale

și de evaluare.

Raportat la prevederile menționate decizia

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii impunându-se casarea parțială a

acesteia în sensul admiterii apelului formulat de reclamantă și trimiterii spre

rejudecare.

În

vederea stabilirii cuantumului măsurilor reparatorii ce se

cuvin reclamantei pentru construcția demolată este necesar a se efectua o expertiză

de specialitate care să indice valoarea de piață a construcției; din care să se

deducă valoarea actualizată a sumei de 17.205 RON.

În

rejudecare instanța va ține seama de toate aspectele semnalate

în prezentele considerente și va avea în vedere, drept apărări, celelalte critici

inserate în motivarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta

M.M. împotriva deciziei nr. 497 A din 08 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Modifică în parte decizia atacată în sensul

admiterii apelului reclamantei împotriva sentinței nr. 1181 din 16 octombrie 2009

a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care o desființează în parte cu

privire la cererea de despăgubiri pentru imobilul construcție și trimite cauza spre

rejudecare pe acest aspect.

Păstrează restul dispozițiilor sentinței

și deciziei.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

aprilie 2011.