ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4003/2020

Ședința publică din data de 29 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2018, pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016/a1.2.1, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a Consiliului Județean Prahova și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap, a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 3515 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.2.

La data de 11 martie 2019, contestatorul A. a formulat cerere de recuzare împotriva doamnei judecător B., susținând că aceasta a participat la judecarea și soluționarea cauzei înregistrate pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016/a1.1, pronunțând decizia nr. 2636/02.08.2018.

Prin încheierea din 18 martie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016.2.1, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de A., ca neîntemeiată.

Împotriva încheierii din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A..

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că niciun judecător nu are voie să judece de mai multe ori aceeași cauză, cu privire la aceeași problemă de drept.

De asemenea, recurentul a expus nemulțumiri legate de împrejurarea că, în cauzele ce s-au aflat pe rolul instanțelor, nu i-a fost asigurată asistența de către un "consilier juridic medical" desemnat de intimate.

Intimatele Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulți a Consiliului Județean Prahova și Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap nu au depus întâmpinare în dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de încheierea recurată și de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu caracter prealabil, Înalta Curte reține că, deși reclamantul nu a încadrat criticile din recurs într-unul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., acestea se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menționat, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Prin încheierea recurată, instanța de fond a reținut, în esență, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 41 alin. (1) și art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., judecătorul recuzat nefăcând parte din completul care a pronunțat decizia nr. 3515 din 7 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2016.2., atacată prin contestația în anulare și că nu există alte elemente care să pună în discuție imparțialitatea judecătorului.

Recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la aceste considerente, ci doar a susținut, într-o motivare sumară, imposibilitatea judecătorului de a judeca aceeași cauză de mai multe ori și de a se pronunța în repetate rânduri cu privire la aceeași problemă de drept.

Înalta Curte constată a fi nefondate aceste critici, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, judecătorul recuzat (B.) nu a făcut parte din completul care a pronunțat decizia ce face obiectul contestației în anulare, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 41 alin. (1) C. proc. civ.

În ceea ce privește împrejurarea că judecătorul recuzat a făcut parte din completul care a soluționat dosarul nr. x/2016.1, prin decizia nr. 2636 din 02.08.2018, Înalta Curte reține că prin această decizie a fost soluționată o altă contestație în anulare, formulată de același contestator, dar împotriva unei alte hotărâri, respectiv împotriva deciziei nr. 2387 din 06.06.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2016.

Prin urmare, participarea judecătorului recuzat la soluționarea unei alte căi extraordinare de atac, declarate de contestator împotriva altei hotărâri decât cea analizată în prezenta cauză, nu este de natură a pune în discuție imparțialitatea judecătorului și nu se încadrează în cazul de incompatibilitate reglementat de art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., în condițiile în care motivele de admisibilitate ale contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, îndeplinirea acestora fiind analizată în fiecare dosar, de la caz la caz.

Referitor la susținerile recurentului, privitoare la neasigurarea de către intimate a asistenței de specialitate în fața instanțelor de judecată, Înalta Curte constată că aceste argumente sunt străine de obiectul recursului, care vizează legalitatea încheierii prin care a fost soluționată cererea de recuzare, neavând vreo legătură nici cu motivul formulării cererii de recuzare și nici cu considerentele pentru care această cerere a fost respinsă.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 18 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iulie 2020.