ÎCCJ, Decizia nr. 11/2022

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Decizia nr. 1390 din 04 martie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 4003 din 29 iulie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.2.1., ca inadmisibilă.

În motivare, s-a reținut că prin hotărârea atacată de revizuent, Decizia civilă nr. 4003 din 29.07.2019, care formează obiect al cererii de revizuire, a fost respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din data de 18 martie 2019, prin care Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de recuzare, ca neîntemeiată, fără a se proceda la o reapreciere a probelor și a situației de fapt reținută la fond.

Ca urmare, instanța a apreciat cererea de revizuire ca inadmisibilă, întrucât hotărârea a cărei revizuire se solicită nu îndeplinește cerința de a evoca fondul.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat recurs, prin care a solicitat să i se facă o judecată dreaptă și să se țină cont de faptul că nu i s-a atribuit de către instanță un consilier medical.

II. Considerentele Înaltei Curți

Analizând excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit prevederilor art. 513 din C. proc. civ.:

"(5) Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită. (6) Dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. În cazul în care revizuirea a fost soluționată de una dintre secțiile Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul este de competența Completului de 5 judecători.".

În speță, cererea de revizuire nu a fost întemeiată în drept, iar la termenul de judecată din 4 martie 2021, instanța a solicitat revizuentului prezent personal să indice temeiul de drept al cererii de revizuire formulate, sens în care revizuentul A. a precizat că a solicitat instanței de judecată să numească un consilier juridic medical, dat fiindcă nu are studii medicale.

Ca urmare, instanța a verificat îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de revizuire în raport de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. și a pronunțat o hotărâre definitivă, în condițiile art. 513 alin. (5) din C. proc. civ., întrucât și decizia a cărei revizuire s-a solicitat este o hotărâre definitivă, pronunțată într-un alt recurs.

Având în vedere dispozițiile legale citate mai sus, se constată că decizia pronunțată în cauză în soluționarea revizuirii nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre definitivă, astfel că recursul declarat de recurentul A. este inadmisibil.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluție inadmisibilă.

Normele procedurale privind sesizarea organelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituția României.

Prin urmare, hotărârea împotriva căreia s-a formulat calea de atac este definitivă și nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, sens în care, față de considerentele mai sus expuse, Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva Deciziei nr. 1390 din 4 martie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2022.

GGC - ED