Decizia nr. 2412/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 1147 a Tribunalului Prahova

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Prahova din cadrul Consiliului Județean Prahova, a solicitat anularea certificatului de încadrare in grad de handicap nr. x/22.11.2018.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 1147 pronunțată în data de 31 mai 2018, Tribunalul Prahova a admis, în parte, cererea de chemare în judecată având ca obiect "refuz acordare drepturi protecție socială (persoane cu handicap, protecția copilului)" formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Prahova - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte Cu Handicap Prahova, a anulat Certificatul de încadrare în grad de handicap nr. x/16.11.2017 emis de pârâta Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Prahova și a obligat pârâta la reevaluarea reclamantului, pentru intervalul de timp de la ultimul certificat de handicap emis anterior Certificatului de încadrare nr. x/16.11.2017 și până în prezent.

Cererea de recurs. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Consiliul Județean Prahova - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea sentinței civile nr. 1147/31.05.2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017 și pe fond respingerea acțiunii reclamantului. În motivarea recursului, pârâtul a arătat că, în fapt, prin sentința civilă nr. 1147/31.05.2018 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2017, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamantul A. și a dispus obligarea instituției pârâte la reevaluarea reclamantului pentru intervalul de timp de la ultimul certificat de handicap emis anterior Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. x/16.11.2017 și până în prezent.

Hotărârea instanței de recurs. Prin decizia nr. 3172 din data de 4 octombrie 2018, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității, invocată din oficiu și, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., a constatat nulitatea recursului declarat de pârâtul Consiliul Județean Prahova - Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap Prahova, împotriva sentinței nr. 1147 din data de 31 mai 2018 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu reclamantul A., întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Cererea de recurs. Împotriva deciziei nr. 3172 din data de 4 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În cuprinsul cererii de recurs reclamantul își exprimă nemulțumirea cu privire la decizia nr. 3172/04.10.2018 și solicită să i se recunoască dreptul la pensia de handicap de la emiterea certificatului nr. x/16.10.2017 și până în prezent.

Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității, invocată din oficiu, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte o va admite și pe cale de consecință va respinge, ca inadmisibilă cererea de recurs. Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Temeiul de drept al soluției. Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat de recurentul-reclamant va fi respins ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,