ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4721/2024

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub numărul de dosar x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, în temeiul art. 1, 7, 8, 10, 11 alin. (1) lit. a) și b), 12, 13, 17, 18 din Legea nr. 554/2004 a raportat la art. 192, 193, 194, 195, 196, 197, 199, 200, 211-237, 244, 249, 254, 389, 397 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 517 alin. (1) lit. d) și art. 517 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019, în considerarea vătămării dreptului și interesului său legitim, continuarea activității în muncă și a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare, conform dispozițiilor legale ale art. 517 alin. (2) din O.U.G. nr. 57/2019 în referire la art. 517 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 57/2019 și Deciziei CCR nr. 112/2021, în activitatea și funcția publică de execuție de consilier juridic.

Prin sentința nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Prahova, a formulat recurs reclamanta A. pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 101 din 30 ianuarie 2024, Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de către recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea cererii, s-a susținut, în esență, că decizia a cărei revizuire se solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1105/02.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Revizuenta a arătat că în dosarul nr. x/2023 a solicitat continuarea activității în muncă și a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare, acțiune respinsă prin sentința nr. 513 din data de 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Prahova, hotărâre ce a rămas defintivă prin Decizia nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Pe de altă parte, o cererea de chemare în judecată similară formulată de revizuenta din prezenta și înregistrată sub dosar nr. x/2018 a fost admisă în parte prin sentința civilă nr. 134/07.02.2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, în sensul anulării dispoziției nr. 1251/06.11.2018 și obligării pârâtei Direcția Generală și de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova să prelungească raportul de serviciu al reclamantei pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 07.11.2018, să plătească reclamantei contravaloarea salariilor ce i s-ar fi cuvenit acesteia, precum și toate celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data de 07.11.2018 până la data reintegrării în funcție. Sentința civilă nr. 134/07.02.2019 a rămas definitivă prin Decizia nr. 1105/02.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Revizuenta a învederat că în ambele dosare este vorba de cererea aceleiași reclamante către același angajator de menținere a aceluiași raport de muncă, în aceeași funcție și la același loc de muncă în 2018, respectiv în 2022, în funcția de consilier juridic. Prin urmare, a considerat că statuările din dosarul nr. x/2018 se impun cu autoritate de lucru judecat în dosarul nr. x/2023.

A susținut că, din moment ce există hotărâri definitive potrivnice care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, se impune admiterea cererii de revizuire, cu consecința anulării Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Intimata Direcția Generală și de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire și, în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia, ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma prevederilor legale incidente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Revizuenta a solicitat anularea Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal pronunțate în dosarul nr. x/2023, susținând că este o hotărâre potrivnică Deciziei nr. 1105/02.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Înalta Curte reține că prin sentința civilă nr. 134/07.02.2019, rămasă definitivă prin Decizia Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal nr. 1105/02.10.2019, Tribunalul Prahova a dispus anularea Dispoziției nr. 1251/06.11.2018 emise de pârâta Direcția Generală și de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și obligarea pârâtei la prelungirea raportului de serviciu al reclamantei A. pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 07.11.2018 și la plata către reclamantă a contravalorii salariilor ce i s-ar fi cuvenit acesteia, precum și a celorlalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat de la data de 07.11.2018 până la data reintegrării în funcție.

Prin decizia contestată în prezenta cauză s-a menținut sentința Tribunalului Prahova de respingere ca neîntemeiată a acțiunii reclamantei, prin care s-a solicitat anularea Dispozițiilor cu nr. 4442/05.12.2022 și nr. 4443/05.12.2022, precum și obligarea intimatei DGASPC-Prahova la prelungirea raportului de muncă pe o perioadă de maxim 3 ani de zile cu începere de la data de 07.12.2022, cu posibilitatea prelungirii anuale a raportului de muncă și plata contravalorii drepturilor de care ar fi beneficiat de la data de 07.12.2022 până la data reintegrării în funcție.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Rațiunea reglementării acestui motiv de revizuire constă în necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat, atunci când instanțele au pronunțat soluții contrare în litigii care s-au derulat între aceleași părți, pentru același obiect și aceeași cauză juridică.

În ceea ce privește obiectul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018 și nr. y/2023, Înalta Curte reține că, în primul dosar, reclamanta A. a solicitat anularea Dispoziției nr. 1251/06.11.2018 emise de pârâta Direcția Generală și de Asistență Socială și Protecția Copilului Prahova și reintegrarea în funcția de consilier juridic începând cu data de 07.11.2018 până la împlinirea vârstei de 65 de ani, vârsta standard de pensionare conform Deciziei general obligatorii nr. 387/2018 a Curții Constituționale, precum și plata salariilor și drepturilor aferente funcției publice de consilier juridic de la data de 07.11.2018 la zi, în timp ce, prin cererea de chemare în judecată formulată în al doilea litigiu, reclamanta A. a solicitat anularea Dispozițiilor cu nr. 4442/05.12.2022 și nr. 4443/05.12.2022 și continuarea activității în muncă și a raportului de muncă, peste vârsta standard de pensionare după împlinirea vârstei de 65 de ani, în activitatea si funcția publică de execuție de consilier juridic.

Prin urmare, nu există identitate de cauză și obiect în cele două litigii, în condițiile în care acțiunile vizează decizii distincte ale autorității pârâte emise prin raportare solicitările revizuentei de reintegrare în funcție după îndeplinirea vârstei standard de pensionare 60 de ani și 11 luni și stagiul minim de cotizare de 15 ani, în primul dosar și, respectiv, solicitarea de reintegrare în funcție după îndeplinirea vârstei de 65 de ani.

Așadar, se observă că nu ne aflăm în ipotezele prevăzute de dispozițiile legale menționate privind identitatea de cauză și obiect, aceste hotărâri soluționând situații juridice diferite.

În concluzie, susținerea revizuentei cu privire la existența autorității de lucru judecat, la care face referire art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este nefondată.

III. Soluția instanței de revizuire și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 513 raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 101 din 30 ianuarie 2024 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 23 octombrie 2024.