ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2023

Ședința publică din data de 28 februarie 2023

Asupra căii de atac formulate, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 30 decembrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. x/2020, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova, a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. x din 22.10.2020.

Prin sentința civilă nr. 1326 din 21 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de A..

S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul.

Prin decizia civilă nr. 2836 din data de 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca nefondat apelul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 1326 din data de 21.04.2021, pronunțate de Tribunalul Prahova, secția I civilă.

La data de 23.03.2022 A. a formulat recurs împotriva deciziei civilă nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, în dosarul nr. x/2021.

Recurentul invocă, în esență, că decizia de pensionare nr. x din 22.10.2020 a fost emisă cu încălcarea legii și, implicit, a drepturilor sale.

Se arată că suma totală pentru care a achitat taxele prevăzute de lege nu a fost valorificată în mod corect cu ocazia emiterii deciziei de pensionare, între valoarea drepturilor de pensie stabilite și veniturile încasate din muncă existând o diferență semnificativă.

Susține recurentul astfel că, la stabilirea drepturilor de pensie, nu a fost avută în vedere suma de 252.221,330 RON, pentru care s-au reținut taxele legale datorate.

Totodată, se menționează că, fiind omise anumite perioade de contributivitate, a rezultat o diferență de peste 8 ani, ce nu a fost avută în vedere la stabilirea drepturilor de pensie.

La data de 9 mai 2022 intimata Casa Județeană de Pensii Prahova a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Înalta Curte, analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimată prin întâmpinare, urmează să respingă recursul ca inadmisibil, pentru considerentele următoare:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este cel al legalității căilor de atac, statuat de prevederile art. 457 C. proc. civ. și care presupune că părțile nu pot exercita, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât căile de atac prevăzute de lege.

Astfel, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Principiul enunțat este consacrat și la nivel constituțional, fiind înscris în art. 129 din Constituție, care prevede dreptul părților și al procurorului de a folosi căile de atac, însă numai în condițiile legii.

Înalta Curte constată că obiectul litigiului este reprezentat de contestația împotriva deciziei de pensionare nr. x din 22.10.2020, astfel că decizia nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, atacată de parte pe calea recursului, este o hotărâre dată în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ. "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...). De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Textul de lege sus-citat are în vedere litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei în care a fost pronunțată hotărârea instanței de apel.

În același sens sunt și dispozițiile art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, potrivit cărora "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel (…) sunt definitive".

De asemenea, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs, precum și cele neatacate cu recurs", iar în conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol "hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării".

Prin urmare, având în vedere dispozițiile legale evocate, decizia civilă nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, ce face obiectul cauzei, are caracter definitiv de la data pronunțării, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de A. împotriva deciziei civile nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 2836 din 24 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 februarie 2023.