ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1135/2023

Ședința publică din data de 10 mai 2023

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 07.12.2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acesteia la recalcularea pensiei sale, luând în considerare un stagiu de cotizare de 20 de ani, conform deciziei nr. 11/25.05.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii (în continuare, "decizia nr. 11/2015") și la emiterea unei decizii în acest sens, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 391/16.02.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis acțiunea și a obligat pârâta să emită reclamantului o nouă decizie, cu luarea în calcul a stagiului de cotizare de 20 ani, raportat la grupa I de muncă, potrivit Legii nr. 3/1977, în conformitate cu O.U.G. nr. 4/2005 și cu decizia nr. 11/2015, precum și la plata diferențelor dintre pensia cuvenită și pensia încasată.

Împotriva acestei sentințe, pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova a declarat apel, admis prin decizia nr. 2382/26.09.2022 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, sentința apelată fiind modificată, iar contestația respinsă, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea acesteia, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. și, în temeiul art. 497 din același cod, trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Analizând, cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 și 482 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și, astfel, nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., în art. 457.

Înalta Curte va înlătura susținerile recurentului, privind formularea unei acțiuni de drept comun privind o obligație de a face, care i-ar deschide calea de atac a recursului, dat fiind că, atât motivarea acțiunii introductive, cât și temeiul juridic indicat expres de reclamant, reflectă că a învestit Tribunalul Prahova, secția I civilă cu un conflict de asigurări sociale.

Subsecvent, va reține că cererea introductivă este circumscrisă dispozițiilor art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, iar potrivit art. 155 din aceeași lege, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Acest regim al căilor de atac este prevăzut și de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în (...) conflictele de muncă și de asigurări sociale (...)".

Dispoziții legale denotă că legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului pentru hotărârile pronunțate în materia conflictelor de asigurări sociale, care, potrivit textelor de lege evocate anterior, pot fi atacate numai cu apel.

În acest cadru, Înalta Curte constată că decizia nr. 2382/26.09.2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, recurată în cauză, este o hotărâre definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., coroborat cu art. 155 alin. (2) din Legea nr. 263/2010, fiind exclusă din sfera controlului de legalitate în recurs.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală este de natură să încalce principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca inadmisibil, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 2382/26.09.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 mai 2023.