ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1439/2021

Ședința publică din data de 9 iunie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă la 19.09.2019, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Prahova, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să emită o decizie de revizuire a drepturilor sale de pensie, pentru limită de vârstă, începând cu 01.082016 până la zi, pentru un stagiu complet de cotizare, să actualizeze, cu indicele de inflație, suma datorată ca urmare a revizuirii drepturilor de pensie și să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente debitului, de la data scadenței și până la data achitării acestuia.

Prin sentința civilă nr. 3009/26.11.2019, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 960/06.07.2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Împotriva acestei din urmă decizii, apelantul a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin decizia civilă nr. 2247/17.12.2020, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca inadmisibilă revizuirea.

La 02.02.2021 împotriva acestei din urmă hotărâri, revizuentul A. a declarat recurs.

În motivare, a arătat că instanțele de fond și de revizuire au pronunțat hotărârile cu încălcarea regulilor de procedură. În acest sens, a arătat că acestea nu au soluționat cu prioritate înscrisurile depuse de intimată, dintre care unele nici nu fuseseră semnate de reprezentantul intimatei și nici comunicate. A mai susținut că interpretarea dată deciziei nr. 4/2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a realizat cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, hotărârile pronunțate cuprinzând considerente contradictorii celor din decizie și Anexei nr. 9 din H.G. nr. 340/2011. În acest sens, după evocarea deciziei, a afirmat că intimata, în mod greșit, a luat în calcul un stagiu complet de cotizare de 31 ani și 10 luni în loc de 30 ani și 5 luni, conform Anexei nr. 3 din Legea nr. 19/2000.

La 28.04.2021, intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, susținând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 488 C. proc. civ.

Astăzi, în ședință publică, constatând că prin întâmpinare au fost invocate, în fapt, motive ce vizează nulitatea căii de atac, Înalta Curte a invocat din oficiu excepția inadmisibilității recursului, asupra căreia, în temeiul art. 248 alin. (1) rap. la art. 494 C. proc. civ., reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. în art. 457.

Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a fost învestită cu soluționarea unei cereri de revizuire a deciziei civile nr. 960/06.07.2020, pronunțată într-un litigiu în materia asigurărilor sociale.

Articolul 483 alin. (2) C. proc. civ. prevede că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Potrivit art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, împotriva hotărârilor prin care au fost soluționate pe fond cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive."

Raportat la aceste dispoziții legale, decizia civilă nr. 960/06.07.2020 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă este definitivă, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "Hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

De aceea, nici decizia civilă nr. 2247/17.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în revizuire, nu este susceptibilă de exercițiul căii de atac a recursului, fiind la rândul ei definitivă.

Singura ipoteză în care calea de atac a recursului este recunoscută de lege, atunci când pe calea revizuirii este atacată o hotărâre definitivă, este, potrivit art. 513 alin. (6) C. proc. civ., cea în care revizuirea a fost fundamentată în drept pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în speță, revizuirea nu a fost însă întemeiată pe acest text de lege, ci pe art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În aceste condiții, sunt pe deplin incidente considerentele expuse anterior, care demonstrează inadmisibilitatea demersului judiciar de față.

Cum recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui o încălcare a principiului legalității căilor de atac reglementat de art. 457 C. proc. civ., Înalta Curte, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, va respinge recursul ca inadmisibil, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 2247/17.12.2020, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 iunie 2021.