ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1673/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă sub nr. x/2021, A., în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova, a formulat contestație împotriva deciziei de pensionare nr. 358309/23.08.2021, solicitând ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige intimata la recalcularea drepturilor de pensie.

Prin sentința civilă nr. 1937/20.09.2022, Tribunalul Prahova, secția I civilă a respins ca neîntemeiată acțiunea.

Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia nr. 248/08.02.2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, A. a declarat contestație în anulare, fundamentată pe art. 503 alin. (2) C. proc. civ., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția I civilă sub nr. x/2023.

La 13.06.2023, numitul B., în calitate de fiu al contestatorului, a informat instanța despre decesul lui A., survenit la 30.05.2023.

Prin încheierea din 25.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă a consemnat faptul că B., C. și D., în calitate de moștenitori ai contestorului A., și-au însușit contestația în anulare; totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei pentru lipsa nejustificată a părților.

Împotriva acestei încheieri, B., C. și D. au declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru continuarea judecății.

În motivare, recurenții au invocat nelegalitatea încheierii și imposibilitatea de a se prezenta în fața curții de apel, context în care solicită admiterea recursului și repunere cauzei pe rol.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, reținând următoarele:

Preliminar, Înalta Curte constată că recursul nu a fost întemeiat în drept, dar, față de dezvoltarea criticilor din memoriul de recurs, se poate aprecia că acesta este fundamentat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât chestiunea de drept supusă analizei vizează luarea greșită a măsurii suspendării judecării cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit căruia "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Prin edictarea acestor dispoziții, legiuitorul a stabilit împrejurarea că, în lipsa exprimării neechivoce a intenției de soluționare a cauzei chiar și în lipsa părților litigante, se prezumă că părțile s-au desistat, iar suspendarea soluționării judecării cauzei în aceste condiții nu apare ca o opțiune posibilă, ci ca o obligație legală, fiind instituită printr-o măsură imperativă.

Rațiunea normei enunțate rezidă în respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și dreptului la apărare al părților, care guvernează procesul civil și care împiedică instanța de judecată să procedeze la judecata cauzei în absența părților, în condițiile în care niciuna nu a cerut soluționarea în lipsă.

Justificarea invocată de recurenți în recurs, referitoare la imposibilitatea de prezentare în fața curții de apel, nu prezintă relevanță, având în vedere că în conformitate cu art. 10 C. proc. civ. părțile trebuie să își susțină pretențiile și apărările în mod activ și să contribuie la desfășurarea eficientă a procesului, în vedere finalizării acestuia; această normă consacră principiile disponibilității și contradictorialității, impunând părților să acționeze cu bună-credință și să respecte procedurile judiciare, astfel încât lipsa nejustificată de prezentare să nu împiedice desfășurarea corespunzătoare a procesului.

Așadar, Înalta Curte constată că, în lipsa unei solicitări de judecare în absență și a prezenței părților la strigarea cauzei, curtea de apel în mod legal a luat măsura suspendării judecării acesteia. Aceasta deoarece odată întrunite condițiile impuse de art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., instanța este obligată să dispună suspendarea fără a mai efectua vreun alt act de procedură.

Astfel, în considerarea celor ce preced, constatând că încheierea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține că în cauză nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții B., C. și D. împotriva încheierii din 25.01.2024, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Prahova.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.