ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea

formulată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui a solicitat, în

contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., suspendarea executării Notei de constatare

a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 16 martie 2012,

încheiată la data de 15 martie 2012 și implicit a corecțiilor financiare

dispuse privind contractul de finanțare din 26 martie 2009 cu titlul

„Reabilitare și modernizare drum județean DJ 244 B Crețeștii de Sus - Murgeni

km 0+000 - km 55+780" beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială -

Județul Vaslui, până la pronunțarea instanței de fond.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 martie 2012 pârâtul a

încheiat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

privind contractul de finanțare din 26 martie 2009 cu titlul „Reabilitare și

modernizare drum județean DJ 244 B Crețeștii de Sus - Murgeni km 0+000 - km

55+780” beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui,

înregistrată la Consiliul județean Vaslui din 22 martie 2012; că împotriva

acestui act administrativ s-a formulat contestație administrativă conform art. 46,

art. 47 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011; că Unității Administrativ

Teritoriale - Județul Vaslui i s-a aplicat prin nota de constatare sus

menționată o corecție financiară în cuantum de 5.148.696,15 lei, conform pct. 1

subpunctul 1 decembrie din anexa la O.U.G. nr. 66/2011, reprezentând 10% din

valoarea aferentă contractului de lucrări din 03 februarie 2010, întrucât organul

constatator a apreciat faptul că Unitatea Administrativ Teritorială - Județul

Vaslui nu a respectat principiile transparenței prin încălcarea obligațiilor de

publicitate în materia achizițiilor publice.

Raportat

la situația de fapt prezentată, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ și anume

existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care,

astfel, poate fi prevenită.

Prin Sentința

nr. 177/2012 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Iași a respins cererea de

suspendare a executării, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

- județul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale

și Turismului București.

Pentru a

pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Reclamanta

a asimilat în cauză noțiunii de „caz bine justificat” conduita autorității

pârâte la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, constând în:

pretinsa „încălcare a legii”, modul eronat de interpretare al prevederilor

legale interne în vigoare la data derulării licitației (alin. (3) al art. 75

din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a

contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune

de servicii), precum și a legislației constând în recomandările/observațiile

din rapoartele de audit ale Comisiei Europene.

Instanța

a apreciat că analiza acestor încălcări/interpretări ale actelor normative

interne și comunitare incidente cauzei se constituie ca atribut exclusiv al

instanței ce va analiza fondul litigiului, și care nu poate fi abordată în

procedura urgentă a suspendării actului administrativ, în cadrul căreia curtea

este mărginită a aprecia doar asupra aparenței vădite de nelegalitate a

actului.

Ori,

astfel de încălcări nu au fost evocate de reclamantă, în condițiile în care

organul administrativ s-a aflat în marja sa de apreciere asupra măsurilor

legale a căror adoptare intra în sfera sa de competență, acestea bucurându-se

de prezumția de legalitate în condițiile legii, prezumție ce va putea fi

eventual răsturnată, doar după ce părțile vor administra toate probele necesare

în fața instanței învestite cu analiza în fond a acestor acte administrative.

S-a

reținut în considerentele hotărârii atacate că, nefiind întrunită prima

condiție cumulativă de admisibilitate a cererii de suspendare de față, este

inutilă și analiza condiției pagubei iminente, astfel cum a fost motivată de

reclamantă.

Împotriva

acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială

- județul Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În

motivarea recursului declarat se arată că sunt îndeplinite cumulativ cele două

condiții prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, și anume cazul bine justificat (argumente numeroase care rezultă

din cererea, formulată și actele existente la dosar) și paguba iminentă (argumentată

și dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei), astfel că instanța de

judecată a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, pur și simplu

neargumentată în drept, în sensul că în opinia sa toate motivele reclamantei nu

pot fi abordate în procedura urgentă a suspendării actului administrativ.

Arată

recurenta-reclamantă că, în aceste condiții, practic ar rezulta că instanța

investită cu o cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ, bazându-se pe prezumția de legalitate a

unui act administrativ, nu ar fi niciodată în măsură să dispună suspendarea

unui act administrativ.

Mai

arată recurenta că este criticabilă sentința și cu privire la faptul că

instanța era obligată să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două

condiții: caz bine justificat și paguba iminentă și că cea de-a doua condiție

nu numai că nu a făcut obiectul judecății, dar practic instanța a dedus

neîndeplinirea ei ca o consecință a neîndeplinirii celei dintâi condiții.

Se mai

arată că, în fapt, instanța nu a analizat prima condiție, „caz bine justificat

”

, motivând că actul

administrativ contestat se bucură de prezumția de legalitate, prezumție pe care

a contestat-o.

Solicită

recurenta să se dispună, pentru toate argumentele invocate, admiterea

recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și restituirea

cheltuielilor de judecată (implicit restituirea cauțiunii în cuantum de 100.000

lei, achitată cu Ordin de plată din 15 mai 2012 la C.E.C. și a recipisei emisă

de C.E.C. la data de 16 mai 2012, reprezentând cauțiune de 100.000 lei la

dispoziția Curții de Apel lași, în Dosar nr. 449/45/2012).

Examinând

cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui a învestit instanța, în

temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a Notei de

constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 16 martie

2012, încheiată la data de 15 martie 2012, prin care s-a stabilit că reclamanta

a săvârșit o serie de nereguli în cadrul proiectului „Reabilitare și

modernizare drum județean DJ 244B, Crețeștii de Sus - Murgeni km. 0+000 - km. 55+780”, astfel că s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile, în

sumă de 5.148.696,15 lei.

Potrivit

considerentelor expuse rezumativ mai sus, prima instanță a reținut că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru

suspendarea unui act administrativ, respectiv că nu este întrunită prima

condiție cumulativă de admisibilitate a cererii de suspendare de față, fiind

inutilă și analiza condiției pagubei iminente, astfel cum a fost motivată de

reclamantă, motiv pentru care s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de

suspendare a executării formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui,

în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Înalta

Curte arată că din probele cauzei rezultă îndeplinirea condițiilor legale

pentru suspendarea actului administrativ.

Suspendarea

este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ.

Suspendarea

judiciară, așa cum este consacrată în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004,

poate fi dispusă de instanța învestită dacă sunt îndeplinite cumulativ mai

multe condiții, între acestea cazul bine justificat și producerea unei pagube

iminente.

Noțiunea

de act administrativ este definită legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t)

din Legea nr. 554/2004 și reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt

și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Ca și în

cazul ordonanței președințiale, reglementată în procedura civilă de drept

comun, în cadrul cererii de suspendare, instanța învestită nu cercetează fondul

dreptului, dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, se analizează acele

elemente care creează o îndoială serioasă în privința legalității actului

administrativ.

În

speță, s-a invocat aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 asupra unor

situații care erau născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.

Această

apărare se poate constitui într-o îndoială serioasă privind legalitatea notei

de constatare.

Astfel,

toate fazele procedurii de achiziție publică s-au derulat înainte de intrarea

în vigoare a acestui act normativ.

Constituția

României prevede în art. 15 alin. (2) că legea dispune numai pentru viitor, cu

excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ceea ce se manifestă

sub forma neretroactivității legii civile, principiu consacrat și de art. 1 C.

civ. (vechi).

În

raport de prevederile Constituției și ale art. 1 C. civ., legea nouă se aplică

numai situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia.

Din

cuprinsul notei de constatare rezultă că verificarea s-a efectuat în baza

O.U.G. nr. 66/2011, în timp ce procedura s-a desfășurat anterior, când era în

vigoare O.G. nr. 79/2003. În acest sens trebuie precizat că anunțul de

participare a fost lansat la data de 14 octombrie 2009, raportul final al

procedurii fiind întocmit la data de 12 februarie 2010, deci înainte de

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 66/2011.

Aceste

circumstanțe factuale sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra

actului administrativ, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat.

Paguba

iminentă este prejudiciul material și previzibil sau, după caz, perturbarea

previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice.

Instanța

de fond a apreciat că, nefiind întrunită condiția cazului bine justificat, este

inutilă analiza condiției pagubei iminente.

Înalta

Curte apreciază însă ca fiind îndeplinită și această condiție, întrucât în

cauză nota de constatare constituie, conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011,

titlu de creanță care din momentul scadenței, respectiv al curgerii celor 30 de

zile pentru achitarea debitului, este purtătoare de dobânzi.

Mai

mult, este evident faptul că suma de 5.148.696,15 lei, calculată drept corecție

financiară, este însemnată, motiv pentru care în cazul punerii în executare a

titlului de creanță prin mijloace specifice procedurii de executare ar putea

crea grave perturbări în funcționarea instituției, mai ales în situația în care

bugetul județului a fost deja adoptat, fiind numeroase proiecte de investiții

în derulare, iar resursele financiare în scădere.

Potrivit

pct. 12 din Nota de constatare, sumele neeligibile rezultate ca urmare a

corecției financiare au fost incluse în cererile de plată/de rambursare ale

beneficiarului, iar conform pct. 15 din aceeași notă, s-a stabilit că în baza art.

42 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, scadența obligației bugetare este în

termen de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță.

În

aceste condiții, este evident că executarea titlului de creanță la data

scadenței este de natură a afecta continuarea lucrării contractate, dar

consecințele se pot extinde și asupra altor obligații pe care le are de plată

autoritatea reclamantă, ceea ce poate conduce la perturbarea activității

acesteia, motiv pentru care este îndeplinită și cerința privind paguba

iminentă.

În

cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul

litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului

menționat, constată că prin Sentința nr. 356/2012 din 5 noiembrie 2012, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul

nr. 531/45/2012, s-a admis cererea de anulare a Deciziei nr. 71 din 8 mai 2012

și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare

din 16 martie 2012, încheiate de pârât și s-a dispus exonerarea reclamantei de

la plata corecției financiare stabilită în sarcina sa prin nota de constatare

și a fost obligat pârâtul la restituirea sumelor reținute în contul acestei

corecții.

Soluția

pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ

conferă consistență concluziei că în cauză este îndeplinită condiția cazului

bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004,

pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art.

14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării

actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare.

În

aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța investită cu soluționarea

acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa

nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată

prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Înalta

Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în

ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art.

14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a

cauzei.

Ca

urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței

de fond și consecința admiterii acțiunii este suspendarea, prin efectul art. 15

alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ, până la soluționarea

irevocabilă a cauzei.

Având în

vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ. și art.

15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis și va fi modificată

sentința atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de

reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui împotriva

Sentinței nr. 177 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios

administrativ și fiscal.

Modifică în tot

sentința atacată și, în consecință, admite cererea formulată de reclamanta

Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui.

Dispune suspendarea

executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor

financiare nr. 119 din 26 martie 2009, până la soluționarea irevocabilă a

acțiunii în anularea acesteia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.