ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 404/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.T., suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 16 martie 2012, încheiată la data de 15 martie 2012 și implicit a corecțiilor financiare dispuse privind contractul de finanțare din 26 martie 2009 cu titlul „Reabilitare și modernizare drum județean DJ 244 B Crețeștii de Sus - Murgeni km 0+000 - km 55+780" beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui, până la pronunțarea instanței de fond.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 15 martie 2012 pârâtul a încheiat Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare privind contractul de finanțare din 26 martie 2009 cu titlul „Reabilitare și modernizare drum județean DJ 244 B Crețeștii de Sus - Murgeni km 0+000 - km 55+780” beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui, înregistrată la Consiliul județean Vaslui din 22 martie 2012; că împotriva acestui act administrativ s-a formulat contestație administrativă conform art. 46, art. 47 și următoarele din O.U.G. nr. 66/2011; că Unității Administrativ Teritoriale - Județul Vaslui i s-a aplicat prin nota de constatare sus menționată o corecție financiară în cuantum de 5.148.696,15 lei, conform pct. 1 subpunctul 1 decembrie din anexa la O.U.G.

nr. 66/2011, reprezentând 10% din valoarea aferentă contractului de lucrări din 03 februarie 2010, întrucât organul constatator a apreciat faptul că Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui nu a respectat principiile transparenței prin încălcarea obligațiilor de publicitate în materia achizițiilor publice. Raportat la situația de fapt prezentată, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, pentru suspendarea executării unui act administrativ și anume existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită. Prin Sentința nr. 177/2012 din 28 mai 2012, Curtea de Apel Iași a respins cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - județul Vaslui în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a asimilat în cauză noțiunii de „caz bine justificat” conduita autorității pârâte la momentul emiterii actului administrativ în litigiu, constând în: pretinsa „încălcare a legii”, modul eronat de interpretare al prevederilor legale interne în vigoare la data derulării licitației (alin. (3) al art. 75 din O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii), precum și a legislației constând în recomandările/observațiile din rapoartele de audit ale Comisiei Europene.

Instanța a apreciat că analiza acestor încălcări/interpretări ale actelor normative interne și comunitare incidente cauzei se constituie ca atribut exclusiv al instanței ce va analiza fondul litigiului, și care nu poate fi abordată în procedura urgentă a suspendării actului administrativ, în cadrul căreia curtea este mărginită a aprecia doar asupra aparenței vădite de nelegalitate a actului. Ori, astfel de încălcări nu au fost evocate de reclamantă, în condițiile în care organul administrativ s-a aflat în marja sa de apreciere asupra măsurilor legale a căror adoptare intra în sfera sa de competență, acestea bucurându-se de prezumția de legalitate în condițiile legii, prezumție ce va putea fi eventual răsturnată, doar după ce părțile vor administra toate probele necesare în fața instanței învestite cu analiza în fond a acestor acte administrative.

S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că, nefiind întrunită prima condiție cumulativă de admisibilitate a cererii de suspendare de față, este inutilă și analiza condiției pagubei iminente, astfel cum a fost motivată de reclamantă. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - județul Vaslui, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului declarat se arată că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, și anume cazul bine justificat (argumente numeroase care rezultă din cererea, formulată și actele existente la dosar) și paguba iminentă (argumentată și dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei), astfel că instanța de judecată a pronunțat o decizie nelegală și netemeinică, pur și simplu neargumentată în drept, în sensul că în opinia sa toate motivele reclamantei nu pot fi abordate în procedura urgentă a suspendării actului administrativ. Arată recurenta-reclamantă că, în aceste condiții, practic ar rezulta că instanța investită cu o cerere de suspendare în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, bazându-se pe prezumția de legalitate a unui act administrativ, nu ar fi niciodată în măsură să dispună suspendarea unui act administrativ.

Mai arată recurenta că este criticabilă sentința și cu privire la faptul că instanța era obligată să verifice îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: caz bine justificat și paguba iminentă și că cea de-a doua condiție nu numai că nu a făcut obiectul judecății, dar practic instanța a dedus neîndeplinirea ei ca o consecință a neîndeplinirii celei dintâi condiții. Se mai arată că, în fapt, instanța nu a analizat prima condiție, „caz bine justificat ” , motivând că actul administrativ contestat se bucură de prezumția de legalitate, prezumție pe care a contestat-o. Solicită recurenta să se dispună, pentru toate argumentele invocate, admiterea recursului formulat, modificarea în tot a hotărârii atacate și restituirea cheltuielilor de judecată (implicit restituirea cauțiunii în cuantum de 100.000 lei, achitată cu Ordin de plată din 15 mai 2012 la C.E.C.

și a recipisei emisă de C.E.C. la data de 16 mai 2012, reprezentând cauțiune de 100.000 lei la dispoziția Curții de Apel lași, în Dosar nr. 449/45/2012). Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui a învestit instanța, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu cerere de suspendare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 16 martie 2012, încheiată la data de 15 martie 2012, prin care s-a stabilit că reclamanta a săvârșit o serie de nereguli în cadrul proiectului „Reabilitare și modernizare drum județean DJ 244B, Crețeștii de Sus - Murgeni km.

0+000 - km. 55+780”, astfel că s-a aplicat o corecție financiară de 10% din valoarea cheltuielilor eligibile, în sumă de 5.148.696,15 lei. Potrivit considerentelor expuse rezumativ mai sus, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea unui act administrativ, respectiv că nu este întrunită prima condiție cumulativă de admisibilitate a cererii de suspendare de față, fiind inutilă și analiza condiției pagubei iminente, astfel cum a fost motivată de reclamantă, motiv pentru care s-a dispus respingerea ca nefondată a cererii de suspendare a executării formulate de Unitatea Administrativ Teritorială Vaslui, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului.

Înalta Curte arată că din probele cauzei rezultă îndeplinirea condițiilor legale pentru suspendarea actului administrativ. Suspendarea este o operațiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ. Suspendarea judiciară, așa cum este consacrată în cuprinsul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, poate fi dispusă de instanța învestită dacă sunt îndeplinite cumulativ mai multe condiții, între acestea cazul bine justificat și producerea unei pagube iminente. Noțiunea de act administrativ este definită legal în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 și reprezintă acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Ca și în cazul ordonanței președințiale, reglementată în procedura civilă de drept comun, în cadrul cererii de suspendare, instanța învestită nu cercetează fondul dreptului, dar, pentru ca soluția să nu fie arbitrară, se analizează acele elemente care creează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. În speță, s-a invocat aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 66/2011 asupra unor situații care erau născute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ. Această apărare se poate constitui într-o îndoială serioasă privind legalitatea notei de constatare. Astfel, toate fazele procedurii de achiziție publică s-au derulat înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.

Constituția României prevede în art. 15 alin. (2) că legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile, ceea ce se manifestă sub forma neretroactivității legii civile, principiu consacrat și de art. 1 C. civ. (vechi). În raport de prevederile Constituției și ale art. 1 C. civ., legea nouă se aplică numai situațiilor juridice născute după intrarea în vigoare a acesteia. Din cuprinsul notei de constatare rezultă că verificarea s-a efectuat în baza O.U.G. nr. 66/2011, în timp ce procedura s-a desfășurat anterior, când era în vigoare O.G. nr. 79/2003. În acest sens trebuie precizat că anunțul de participare a fost lansat la data de 14 octombrie 2009, raportul final al procedurii fiind întocmit la data de 12 februarie 2010, deci înainte de intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 66/2011. Aceste circumstanțe factuale sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra actului administrativ, fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat. Paguba iminentă este prejudiciul material și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice. Instanța de fond a apreciat că, nefiind întrunită condiția cazului bine justificat, este inutilă analiza condiției pagubei iminente. Înalta Curte apreciază însă ca fiind îndeplinită și această condiție, întrucât în cauză nota de constatare constituie, conform art. 21 alin. (20) din O.U.G. nr. 66/2011, titlu de creanță care din momentul scadenței, respectiv al curgerii celor 30 de zile pentru achitarea debitului, este purtătoare de dobânzi.

Mai mult, este evident faptul că suma de 5.148.696,15 lei, calculată drept corecție financiară, este însemnată, motiv pentru care în cazul punerii în executare a titlului de creanță prin mijloace specifice procedurii de executare ar putea crea grave perturbări în funcționarea instituției, mai ales în situația în care bugetul județului a fost deja adoptat, fiind numeroase proiecte de investiții în derulare, iar resursele financiare în scădere. Potrivit pct. 12 din Nota de constatare, sumele neeligibile rezultate ca urmare a corecției financiare au fost incluse în cererile de plată/de rambursare ale beneficiarului, iar conform pct. 15 din aceeași notă, s-a stabilit că în baza art. 42 alin. (1) din O.U.G.

nr. 66/2011, scadența obligației bugetare este în termen de 30 de zile de la data comunicării titlului de creanță. În aceste condiții, este evident că executarea titlului de creanță la data scadenței este de natură a afecta continuarea lucrării contractate, dar consecințele se pot extinde și asupra altor obligații pe care le are de plată autoritatea reclamantă, ceea ce poate conduce la perturbarea activității acesteia, motiv pentru care este îndeplinită și cerința privind paguba iminentă.

În cauză, instanța de control judiciar, învestită cu recursul declarat în cadrul litigiului având ca obiect cererea de suspendare a executării actului menționat, constată că prin Sentința nr. 356/2012 din 5 noiembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. 531/45/2012, s-a admis cererea de anulare a Deciziei nr. 71 din 8 mai 2012 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare din 16 martie 2012, încheiate de pârât și s-a dispus exonerarea reclamantei de la plata corecției financiare stabilită în sarcina sa prin nota de constatare și a fost obligat pârâtul la restituirea sumelor reținute în contul acestei corecții.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actului administrativ conferă consistență concluziei că în cauză este îndeplinită condiția cazului bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, a măsurii provizorii a suspendării executării actului a cărui nelegalitate a fost constatată pe calea acțiunii în anulare. În aceste circumstanțe, soluția adoptată de instanța investită cu soluționarea acțiunii în anulare creează, cel puțin cu caracter provizoriu, premisa nelegalității actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumția de legalitate atașată actelor administrative.

Înalta Curte precizează că, potrivit art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării dispusă în condițiile art. 14 se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei. Ca urmare, legalitatea actului administrativ este infirmată prin soluția instanței de fond și consecința admiterii acțiunii este suspendarea, prin efectul art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, a actului administrativ, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Având în vedere considerentele prezentei decizii, în baza art. 312 C. proc. civ. și art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, recursul va fi admis și va fi modificată sentința atacată, în sensul admiterii cererii de suspendare formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui împotriva Sentinței nr. 177 din 28 mai 2012 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și, în consecință, admite cererea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Vaslui. Dispune suspendarea executării Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. 119 din 26 martie 2009, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în anularea acesteia. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 ianuarie 2013.