ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4501/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 30 decembrie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziilor nr. 3628 din 10 decembrie 2015 și nr. 2358 din 24 septembrie 2015 emise de pârâtă.

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința nr. 1442 din 27 aprilie 2016, Curtea de Apel București a admis acțiunea și a anulat Decizia nr. 2358 din 24 septembrie 2015 și Decizia nr. 3628 din 10 decembrie 2015 emise de ASF.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în condițiile art. 483 C. proc. civ., pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și rejudecarea litigiului

În motivarea căii de atac exercitate recurenta pârâtă a susținut următoarele:

În cuprinsul considerentelor sentinței recurate, se arată în mod eronat faptul că "textul de la art. 21 din Legea nr. 55/1995 reglementează posibilitatea tranzacționării pe piață a acțiunilor dobândite în cadrul procesului de privatizare în masă ... este relevant faptul că articolul invocat nu a stabilit imperativitatea tranzacționării acțiunilor, ci doar posibilitatea".

Or, în speță, Societatea B. S.A. Giurgiu a fost înregistrată în evidențele CNVM în baza dispozițiilor Legii nr. 55/1995 privind accelerarea procesului de privatizare, precum și a dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Instrucțiunile CNVM nr. 13/1996 privind evidența valorilor mobiliare, a emitenților și a altor persoane juridice autorizate de C.N.V.M.

În conformitate cu aceste dispoziții "Acțiunile dobândite prin schimb sau prin vânzare în cadrul procesului de privatizare în masă, reglementat de prezenta lege, pot fi tranzacționale pe piețe ale valorilor mobiliare, organizate potrivit legii și aflate sub supravegherea și controlul CNVM, fiind exceptate de la aplicarea prevederilor art. 26 din Legea nr. 52/1994".

Astfel, în opinia recurentei, este cu totul străină de natura cauzei argumentația instanței de fond referitor la inaplicabilitatea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 55/1995, în condițiile în care aceste dispoziții legale trebuie interpretate corelativ cu celelalte prevederi incidente, respectiv cele ale Instrucțiunii CNVM nr. 13/1996, de unde rezultă în mod evident faptul că societatea al cărei administrator unic este reclamantul, sancționat prin decizia ASF, a emis acțiuni care au fost admise la tranzacționare pe piața RASDAQ, iar interpretarea instanței de fond este vădit eronată deoarece admiterea la tranzacționare implică în mod obligatoriu tranzacționarea efectivă a acțiunilor respective. Alternativa tranzacționării acțiunilor nu poate fi decât retragerea de la tranzacționare pe piața respectivă pe care acțiunile au fost admise. Deci, afirmațiile instanței de fond nu pot fi reținute în cauză având în vedere faptul că retragerea acțiunilor emise de Societatea B. S.A. Giurgiu de la tranzacționare și radierea acestora din evidențele ASF au intervenit abia la data de 15 octombrie 2015, data emiterii Deciziilor nr. 2628 și 2631. Faptul că au existat sau nu tranzacții cu acțiunile emise de Societatea B. S.A. Giurgiu nu constituie un temei legal relevant în cauză, întrucât eventualele tranzacții se realizează în funcție de interesul investitorilor pentru respectivul emitent, neexistând o condiție referitoare la numărul de tranzacții care să condiționeze calificarea societății emitente ca atare.

În concluzie, contrar susținerilor instanței de fond din cuprinsul considerentelor sentinței recurate, Societatea B. S.A. Giurgiu, societatea al cărei administrator unic este reclamantul este o societate pe acțiuni, fapt necontestat de către aceasta, societate înființată în baza Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare, care are obligația de a respecta și reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic, obligație care subzistă până la radierea valorilor mobiliare din evidențele CNVM/ASF.

Având în vedere faptul că, Societatea B. S.A. Giurgiu figura ca societate ale cărei acțiuni sunt admise la tranzacționare, iar societatea a fost tranzacționabilă până la data de 15 octombrie 2015 (data emiterii Deciziilor nr. 2628 și 2631), nefiind retrasă de la tranzacționare, obligațiile imperative instituite prin Legea nr. 151/2014 îi sunt incidente.

Se precizează că suspendarea de la trazacționare a valorilor mobiliare ale societății nu echivalează cu radierea valorilor mobiliare de la Oficiul de Evidență a Valorilor Mobiliare din cadrul CNVM/ASF.

Susținerea reclamantului, preluată de către instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate, privind inaplicabilitatea, în cazul Societatea B. S.A. Giurgiu, a prevederilor art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 este vădit neîntemeiată deoarece obligația prevăzută de textul legal invocat vizează acțiunile societăților admise la tranzacționare pe această piață, iar nu numai cele care se tranzacționau efectiv la data intrării în vigoare a respectivului act normativ.

Societatea B. S.A. Giurgiu a fost admisă la tranzacționare pe piața de capital, având astfel obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic, obligație care subzistă până la radierea valorilor mobiliare din evidența CNVM/ASF.

Prin urmare, societatea Societatea B. S.A. Giurgiu, ca emitent de valori mobiliare, are obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic, obligație care subzistă până la data retragerii de la tranzacționare a acestor acțiuni și radierea valorilor mobiliare din evidența CNVM/ASF, moment survenit prin emiterea Deciziilor ASF nr. 2628 din 15 octombrie 2015 și nr. 2631 din 15 octombrie 2015.

Raportat la temeiul legal al sancționării dispuse prin decizia contestată, rezultă așadar că argumentele prezentate nu sunt de natură a exonera reclamantul de răspundere contravențională, ci evidențiază o lipsă de diligență în îndeplinirea obligațiilor prevăzute în mod expres în legislația pieței de capital.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, contravențiile care se circumscriu art. 2 alin. (1), se pedepsesc cu amendă de la 5000 RON la 100.000 RON. Aplicarea sancțiunii trebuie să respecte circumstanțele personale și reale ale săvârșirii faptei și ale conduitei făptuitorului, astfel cum dispune art. 275 alin. (1) din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Reclamantului i s-a aplicat sancțiunea în cuantumul minim prevăzut de lege, cu luarea în considerare a circumstanțelor personale și reale ale săvârșirii faptei și ale conduitei făptuitorului.

1.4. Apărarea intimatei-reclamante

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă C. a solicitat respingerea recursului, apreciind că hotărârea instanței de fond prin care s-a apreciat că reclamanta nu s-a aflat în stare de incompatibilitate și prin urmare a fost invalidat raportul de evaluare prin care s-a constatat existența acestei situații juridice, este legală și temeinică.

1.5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 22 martie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

2.1. Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma motivelor invocate de recurenta - pârâtă și a apărărilor formulate de intimata - reclamantă prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Criticile recurentei relative la incidența motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., în sensul că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de natura cauzei, sunt nefondate.

Argumentația instanței de fond este în strictă legătură cu susținerile și apărările formulate de părțile împrocesuate în cauză. Pretenția de nelegalitate a considerentelor acesteia vizează în fapt dezacordul recurentei în legătură cu valențele interpretative date de judecătorul fondului art. 21 din Legea nr. 55/1995 pentru accelerarea procesului de privatizare, contrar celor susținute de pârâtă prin întâmpinare.

Or, aceste aspecte se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, critici care vor face obiectul analizei instanței de control judiciar în cele ce urmează.

Nici criticile de nelegalitate referitoare la interpretarea și aplicarea eronată a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond nu sunt întemeiate.

În esență se impune a se lămuri dacă, reclamantul intimat, în calitate de administrator unic al Societății B. S.A. Giurgiu, era obligat să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.), în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2014, conform art. 2 alin. (1) din acest normativ.

Dispozițiile normei anterior menționate atunci când identifică subiecții obligației reglementate se referă la consiliile de administrație și directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate.

Dată fiind claritatea textului legal, o interpretare gramaticală a acestuia, asemenea celei realizate de instanța de fond, duce la concluzia că sunt avute în vedere de legiuitor organele de conducere al societăților care au tranzacționat și tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 151/2014, în vederea exprimării voinței societare în legătură cu efectuarea demersurilor legale necesare în sensul admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Or, așa cum în mod just a reținut instanța de fond, instituția recurentă nu făcut dovada că Societatea B. S.A. Giurgiu a tranzacționat la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție acțiunile sale pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate, pentru ca în situația încetării de drept a activității acestor piețe reglementată de art. 9 din Legea nr. 151/2014, să se realizeze strămutarea activităților de negociere ale acțiunilor proprii pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Împrejurarea că, Societatea B. S.A. Giurgiu a făcut obiectul privatizării în masă, iar în temeiul art. 21 din Legea nr. 55/1995 acțiunile dobândite în cadrul acestui proces pot fi tranzacționate pe piețe ale valorilor imobiliare, organizate potrivit legii și aflate sub supravegherea și controlul C.N.V.M., nu o plasează în ipoteza normei art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014, pentru că așa cum s-a menționat anterior titularii obligației prevăzute de acest text sunt organele de conducere ale societăților care au tranzacționat la data intrării în vigoare a actului normativ în discuție acțiunile lor pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate și nu cele care au avut această posibilitate legală.

Prin urmare, în mod nelegal a fost sancționat reclamantul intimat, în calitate de administrator unic al Societății B. S.A. Giurgiu, pentru neîndeplinirea obligației prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 în termenul legal de 120 zile, prin Decizia nr. 2358 din 24 septembrie 2015, astfel că hotărârea instanței de fond care o anulează este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse de fapt și de drept expuse, soluția adoptată de judecătorul fondului este legală, astfel că, pentru menținerea ei, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul exercitat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva Sentinței nr. 1442 din 27 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 decembrie 2018.

Procesat de GGC - MM