ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2293/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 27 aprilie 2016, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, a solicitat, în principal, anularea în tot a Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016, cu consecința exonerării reclamantei de la plata amenzii contravenționale, iar în subsidiar, a solicitat anularea parțială a Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016, cu consecința reducerii amenzii contravenționale, cu obligarea pârâtului CNA la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentului litigiu.

Prin Sentința nr. 2638 din data de 19 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului; s-a dispus anularea Deciziei CNA nr. 224 din 5 aprilie 2016; s-a dispus exonerarea reclamantei de la plata amenzii contravenționale; a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 20 de RON, cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva Sentinței nr. 2638 din data de 19 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Consiliul Național al Audiovizualului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii de recurs, în esență, pârâta CNA a arătat următoarele:

Anularea deciziei de sancționare este rezultatul unei aplicări greșite a dispozițiilor din domeniul audiovizual și nu este justificată legal în condițiile în care instanța de fond a concluzionat că "faptele pretins săvârșite nu există", bazându-se pe simple percepții și aprecieri personale.

Cu privire la "constatarea" potrivit căreia "în comparație cu transcriptul emisiunii și cu înregistrarea emisiunii, pasajele reținute de CNA în motivarea încălcării art. 34 alin. (1) din Codul audiovizualului sunt citate trunchiat, scoase din contextul în care au fost spuse și din desfășurarea naturală a emisiunii, astfel încât creează o imagine distorsionată a dialogului purtat de către cei doi invitați", aceste aspecte nu sunt de natură să demonstreze că fapta reținută în sarcina intimatei-reclamante nu există.

În mod greșit instanța de fond apreciază că "imaginea distorsionată a dialogului" ar demonstra respectarea dispozițiilor art. 34 alin. (1) de către intimata-reclamantă, întrucât, așa cum este menționat în actul sancționator, "afirmațiile jignitoare", redate spre exemplificare, au fost cele de natură să încalce dispoziția legală, redarea pasajelor relevante din desfășurarea și conținutul programului monitorizat, în cadrul actului de sancționare, neavând pretenția de a reda integral "contextul", ci de a proba existența faptei, pentru motivarea în fapt și în drept a votului Consiliului.

Referitor la faptul că domnul B. ar fi făcut afirmații ce nu au putut fi percepute ca fiind injurioase nici de moderator și nici de publicul telespectator, întrucât nu ar fi fost coerente, se arată că din raportul de monitorizare ce a stat la baza deciziei contestate, reiese fără tăgadă intenția acestuia de a o jigni pe doamna deputat C., cităm: "Nu, apropo de femei, că vorbeam mai devreme. Cât, cât este ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre’ să plătească un om?"/"Am să vă dau bani dacă sunteți atât de drăguță cu mine?", în contextul în care s-a făcut trimitere la afirmațiile domnului D. potrivit cărora românii din diaspora lucrează pe circa 1.500 de euro, iar "de banii ăștia copiii se fac golani acasă și nevastă-sa curvă", așadar referirea avea evidente conotații jignitoare la adresa femeilor și a interlocutoarei în mod special.

Mai mult, dovada modului în care publicul a perceput discuția este redată în concluziile raportului de monitorizare și în conținutul reclamației ce a stat la baza întocmirii raportului de monitorizare, depuse la dosarul cauzei: "B. își bate joc de d-na deputat C., o întreabă; Cât e ora la cabinetul ei parlamentar?, nu așa e la curve?"- și se scuză ca așa ar fi zis D. Măruță bineînțeles că nu intervine în calitate de moderator, îi dă voie să o numească practic; curvă". Mă simt discriminată ca și femeie, ca și om cu studii că B. își bate joc de o femeie. Atât!"

Arată recurentul să se aibă în vedere că afirmațiile considerate de Consiliu jignitoare (pagina 2 din actul contestat, antepenultimul paragraf) cu privire la doamna C. (cu care invitatul B. dialoga) au fost clare, explicite, coerente și evidente, și că doamna respectivă a fost cea care a încercat să atenueze mesajul jignitor absolut nejustificat și gratuit adresat de dl. B., rugându-l să nu ducă lucrurile în derizoriu, fără să existe însă vreo reacție din partea moderatorului emisiunii, așa cum în mod corect a reținut Consiliul prin decizia contestată.

Susținerile instanței de fond potrivit cărora referirile domnul B. cu privire la "inactivitatea parlamentarilor și la contestarea nevoii de a avea o lege anti-fumat induc percepția unor figuri de stil ori judecăți de valoare la adresa parlamentarilor în general, iar nu pe cea a unei ofense la adresa doamnei deputat" nu reflectă în mod real discuțiile din studio, fiind necesară o separare între afirmațiile cu caracter general făcute la adresa parlamentarilor - aspect pe care de altfel Consiliul nici nu l-a avut în vedere în decizia contestată, și afirmațiile făcute la adresa doamnei deputat C. care au vizat-o personal și care, foarte important de subliniat, nu au vizat activitatea domniei sale în calitate de deputat-inițiator al legii, ci au degenerat în afirmații peiorative, jignitoare, cu referire la aspecte legate de moralitatea acesteia.

Nemulțumirea domnului B. cu privire la prioritățile legislative ori la problemele pe care domnia sa le consideră mai importante pentru societate nu constituie un argument de natură să justifice comentariile jignitoare făcute la adresa inițiatoarei proiectului legislativ.

Se arată de recurentă că, într-o emisiune audiovizuală, tonul sau atitudinea vorbitorului, utilizarea unor sensuri peiorative, pot da un caracter jignitor, violent sau agresiv unui discurs, fără să fie necesar și obligatoriu rostirea unui cuvânt care să constituie el însuși o injurie.

Cu privire la genul emisiunii, în mod greșit instanța de fond a reținut că aceasta ar fi una "de dezbateri" iar nu una "pur informativă", însă un astfel de aspect apare ca lipsit de relevanță în condițiile în care norma audiovizuală nu stabilește vreo excepție ori derogare în funcție de "tipul emisiunii" și, asemeni calității invitatului (în speță "artist" - cum reține instanța de fond), nu constituie o cauză exoneratoare de răspundere.

Pornind de la această premisă eronată, instanța de fond reține că «invitații prezenți în platou nu dețin un limbaj adecvat temelor abordate, aceștia folosind limbajul propriu pentru a-și face cunoscută opinia»; or, emisiunea «La Măruță» are un format în care sunt prezente persoane din toate categoriile sociale, cu pregătiri profesionale diverse și cu formație intelectuală diferită și abordează o diversitate de tematici, nepunându-se problema ca o persoană invitată în această emisiune nu ar putea să-și adapteze limbajul la tematica abordată. O astfel de problemă ar fi putut fi invocată dacă emisiunea ar fi avut un specific tehnic, literar ori economic, în care să fie invitate atât persoane cu pregătire de specialitate, cât și persoane din alte domenii pentru a-și exprima opinia.

În mod greșit instanța de fond folosește și sintagma "obligația de intervenție a moderatorului unei emisiuni de televiziune în direct" la emiterea actelor normative din domeniul audiovizual, legiuitorul nu a făcut o distincție între obligațiile moderatorului unei emisiuni în direct și obligațiile moderatorului unei emisiuni înregistrate. Nu s-a făcut o astfel de distincție întrucât cele mai multe programe audiovizuale sunt difuzate în direct, existând puține programe înregistrate și ulterior difuzate, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru că, indiferent de modalitatea de transmitere a unui program, indiferent de genul programului ori de ora de difuzare, anumite obligații, precum cele referitoare la demnitatea umană (ca în prezenta cauză), sunt obligatoriu de respectat, de la această regulă neexistând excepții ori distincții în legislația audiovizuală.

Afirmația instanței de fond potrivit căreia ar trebuie luată în considerare "calitatea de artist a domnului B." nu poate constitui un argument în susținerea nelegalității deciziei contestate, întrucât intervențiile domnului B. au avut în vedere tema abordată, respectiv Legea anti-fumat, context în care a jignit-o pe doamna deputat care a inițiat proiectul de act normativ, iar nu un act artistic, admisibil în marja de toleranță acceptată de Curtea Europeană ca putând fi șocant ori exagerat, în anumite împrejurări.

Chiar și judecățile de valoare, invocate de judecătorul fondului în sentința pronunțată, atunci când nu sunt fundamentate pe o bază factuală poate apărea ca fiind excesive, situându-se în afara ariei de protecție conferite de articolul 10 al Convenție (cauza Dalban c. României), astfel cum a reținut CNA în decizia contestată.

Libertatea de exprimare este un drept fundamental al individului, cu o aplicație specifică în domeniul mass media, ocrotit ca atare de Curtea Europeană de la Strasbourg, din a cărei jurisprudență constantă reiese importanța deosebită a libertății presei în orice societate democratică. Această libertate nu este însă una absolută, ea implicând unele restricții generate de necesitatea protecției altor valori fundamentale, cum ar fi dreptul la reputație, demnitatea și onoarea persoanei, ocrotit de art. 34 alin. (1) din Decizia nr. 220/2011, în prezenta cauză. Având în vedere că nu poate fi ignorat rolul extrem de important pe care îl joacă presa în formarea opiniei publice, este necesar să se aibă în vedere că această postură lasă deschisă calea unor potențiale și vătămătoare abuzuri, situație în care intervenția statului devine necesară.

De asemenea, CEDO a stabilit că "dacă libertatea de opinie nu poate fi limitată. exprimarea opiniei poate forma obiectul unei limitări, fie și pentru respectarea drepturilor aparținând altor subiecte de drept".

Sub aspectul individualizării sancțiunii aplicate, solicită să se constate că în mod corect Consiliul a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 20.000 de RON, cu respectarea dispozițiilor art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului care prevăd:

"Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an."

Precizează recurentul că radiodifuzorul a încălcat în mod repetat prevederile legale referitoare la protecția demnității umane în domeniul audiovizual, fiind sancționat, în ultimul an, după cum urmează: Decizia nr. 52 din 14 ianuarie 2016 - amendă de 50.000 RON; Decizia nr. 493 din 6 octombrie 2015 - somație publică.

Intimata a formulat întâmpinare la cererea de recurs și a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea acesteia ca nefondată.

II. Considerentele și soluția instanței de recurs

Analizând prioritar excepția nulității recursului, în conformitate cu prevederile art. 486 C. proc. civ., Înalta Curte o va respinge constatând încadrarea motivelor de recurs în prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că este fondată pentru următoarele considerente:

În fapt¸ prin Decizia nr. 224 din 5 aprilie 2016, reclamanta a fost sancționată cu amendă de 20.000 RON pentru încălcarea prevederilor articolelor 34 alin. (1) și 40 alin. (3) din Decizia nr. 220/2011 privind Codul de reglementare a conținutului audiovizual, cu modificările și completările ulterioare (Codul audiovizualului).

Potrivit dispozițiilor invocate:

- art. 34 alin. (1): Orice persoană are dreptul la propria imagine;

- art. 40 alin. (3): Moderatorii, prezentatorii și realizatorii programelor au obligația să nu folosească și să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios sau să instige la violență.

În sarcina reclamantei s-a reținut faptul că, în data de 17 martie 2016, postul de televiziune A., ce-i aparține, a difuzat o ediție a emisiunii "E." cu încălcarea prevederilor legale invocate. Astfel, în cadrul acestei ediții, în care a fost abordat un subiect referitor la intrarea în vigoare a Legii anti-fumat, unul dintre invitați a făcut afirmații jignitoare la adresa inițiatoarei legii, d-na C., prezentă în studio, de natură a-i prejudicia dreptul la imagine.

În raport de acest conținut, membrii Consiliului au constatat că, în contextul discuțiilor despre legea privind interzicerea fumatului în spații publice, în timpul emisiunii, unii dintre invitați au folosit un limbaj jignitor la adresa inițiatoarei acestei legi, de natură a-i prejudicia imaginea și demnitatea, fără ca moderatorul să intervină pentru a stopa folosirea unui astfel de limbaj, fapt ce contravine prevederilor invocate.

Astfel, membrii Consiliului au constatat că în cadrul acestei ediții, B. a făcut unele afirmații jignitoare la adresa d-nei deputat C., inițiatoarea legii anti-fumat, acesta făcând insinuări vulgare:

"Nu, apropo de femei, că vorbeam mai devreme. Cât, cât este ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre' să plătească un om? Vorbim de femei că... și acum citez, dintr-un ministru care vorbea despre cum au grijă curvele... Am să vă dau bani dacă sunteți atât de drăguță cu mine?" În aceste condiții, consiliul a constatat că limbajul folosit de invitatul emisiunii a fost unul jignitor și excesiv, de natură să depășească limitele libertății de exprimare și să lezeze demnitatea umană și imaginea persoanei la adresa căreia a fost folosit.

În ceea ce privește prima faptă și prejudicierea imaginii persoanei

Înalta Curtea constată că în timpul emisiunii monitorizate în cauză, invitatul B. a folosit un limbaj jignitor atunci când s-a exprimat:

"Nu, apropo de gemei, că vorbea, mai devreme. Cât, cât era ora la dumneavoastră la cabinetul parlamentar? Cât tre’ să plătească un om? Vorbim de femei ca ... și acum citez dintr-un ministru care vorbea despre cum au grijă curvele de copiii lor, care devin golani. Am să vă dau bani dacă sunteți atât de drăguță cu mine".

Nu se poate aprecia că aceste afirmații au fost scoase din context, aceste cuvinte și modul în care au fost folosite nu au nicio justificare, legată de subiectul discutat sau de persoana căreia i se adresa, acest mesaj este degradant, lezează demnitatea umană și imaginea persoanei la adresa căreia a fost folosit. Nu are conotația unei figuri de stil sau judecăți de valoare ci se încadrează la nivelul unei categorii de dialog suburban, injurios, ofensator.

Nu poate fi reținută apărarea reclamantei în sensul că afirmația "Am să vă dau bani dacă sunteți atât de drăguță cu mine" era un răspuns la replica doamnei deputat care spunea că dl. B. este o persoană plăcută și i-a ascultat melodiile - deoarece nu are nicio legătură cu această replică amabilă a dnei senator ci o continuare a limbajului trivial folosit vorbind despre "curve", "cât trebuie să plătească un om", "cât e ora la dumneavoastră la cabinet".

Afirmațiile invitatului B. privind necesitatea adoptării legii fumatului precum și despre activitatea parlamentarilor sunt la limita decenței și a dialogului constructiv, civilizat și nu pot determina vreo îndepărtare de la constatarea și necesitatea protejării dreptului la imagine a dnei deputat și a ceea ce reprezintă ca femeie.

Cu privire la reacțiile moderatorului emisiunii

Susținerile instanței de fond nu sunt corecte și Înalta Curte nu le poate reține, în sensul că moderatorul emisiunii și publicul spectator nu ar fi putut să perceapă afirmațiile inițiatorului, în contextul dialogului purtat de cei doi invitați, că nici dna deputat nu a avut reacție.

Contestarea nevoii de a avea o lege antifumat putea duce la dezbateri aprinse însă moderatorul emisiunii avea obligația conform art. 40 alin. (3) din Codul audiovizualului să nu permită invitaților să folosească un limbaj injurios și să instige la violență.

Faptul că dl. B. a fost incoerent în afirmațiile sale sau că fiind artist acesta nu avea o pregătire tehnică privind modalitatea de inițiere a unei legi, nu îl scutește pe acest invitat de a fi civilizat și de a-și exprima opiniile într-un mod decent, iar moderatorul emisiunii nu este absolvit de obligația de a interveni și a limita, corecta atitudinea și limbajul licențios, indiferent de profilul emisiunii. Într-adevăr, modul cum se exprimă invitatul în direct nu poate fi anticipat dar moderatorul are obligația de a interveni ori de câte ori este nevoie pentru a nu se percepe de către publicul telespectator aducerea unei ofense sau permiterea folosirii unui limbaj fără readucerea discursului la un nivel decent.

Există o replică a dnei deputat - "... o zonă pe care dv. o duceți în derizoriu... nu, nu" - însă la modul alambicat și agresiv de exprimare al invitatului dar mai ales fără reacția moderatorului emisiunii, această reacție a fost acoperită de tumultul de epitete și judecăți de valoare" exprimate în emisiune (vi s-a spus vreodată că este cretinoid scrisă", "aveți senzația că sunt dispus să-mi faceți dumneavoastră agenda subiectelor". Toate acestea dau impresia că invitatul nu era ușor de stăpânit, fiind ca atitudine chiar conducătorul deasupra moderatorului emisiunii.

Moderatorul emisiunii, dl. F. avea obligația legală de a adopta o conduită de respectare a dispozițiilor legale ce reglementează comunicarea audiovizuală, să aibă autoritatea de a nu permite un limbaj injurios de natură a prejudicia imaginea persoanei în cauză, să țină cont de exercitarea dreptului la liberă exprimare dar cu respectarea drepturilor celorlalte persoane, mai ales atunci când subiectele sunt sensibile, iar opiniile contradictorii.

Libertatea de exprimare, ca principiu fundamental al statului de drept presupune respectarea normelor de drept interne și internaționale cu garantarea dreptului de a se manifesta potrivit propriilor alegeri în raport cu ceilalți oameni dar cu condiția ca membrii societății să nu fie lezați.

Art. 10 din CEDO protejează nu numai substanța ideilor exprimate dar și modul în care acestea sunt exprimate, însă dacă libertatea de opinie nu poate fi limitată, exprimarea poate forma obiectul unei limitări în vederea respectării drepturilor membrilor colectivității.

Referitor la sancțiunea aplicată reclamantei

Potrivit art. 90 alin. (4) din Legea audiovizualului:

"Individualizarea sancțiunii în cazul săvârșirii uneia dintre contravențiile prevăzute în prezenta lege se face ținându-se seama de gravitatea faptei, de efectele acesteia, precum și de sancțiunile primite anterior, pe o perioadă de cel mult un an".

Cum reclamanta a primit amenzi în ultimul an în cuantum de 165.000 RON, precum și o somație publică, ținând seama și de celelalte criterii și de continuitatea încălcării prevederilor legale, se apreciază că sancțiunea amenzii de 20.000 RON este legală și proporțională față de criteriile legale aplicabile.

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Față de cele arătate mai sus, se va respinge excepția nulității recursului. Se va admite recursul, va fi casată sentința recurată și se va respinge acțiunea reclamantei ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, ca nefondată.

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Consiliul Național al Audiovizualului împotriva Sentinței civile nr. 2638 din 19 septembrie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta A. SRL, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 mai 2019.

GGC - LM