ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7487/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7487/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Procedura în fața primei

instanțe

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Târgu-Mureș la data de 18 noiembrie 2011, reclamantul P.A.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A.N.I., anularea Raportului de evaluare

nr. R1. din 7 noiembrie 2011 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii s-a

arătat că nici Legea nr. 96/2006 și nici Legea nr. 161/2003 pe care pârâta își întemeiază

constatările nu interzic și nu sancționează angajarea de către deputat a rudelor

sale în biroul parlamentar.

Reclamantul a arătat,

în al doilea rând, că nu este funcționar public, nefiind astfel în raport de muncă

sau de serviciu cu nicio unitate sau instituție publică. Potrivit prevederilor

art. 69 din Constituție, în exercitarea mandatului, deputații și senatorii sunt

în serviciul poporului, care însă nu poate fi asimilat cu nicio autoritate sau instituție

publică și raportul alegător - deputat nu poate fi asimilat raportului de serviciu,

specific funcționarului public.

În al treilea rând, a

precizat reclamantul, în scopul exercitării mandatului în circumscripțiile electorale,

deputații și senatorii primesc lunar o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaților

printre altele și pentru angajarea personalului birourilor parlamentare. Modul de

utilizare și justificare a sumei forfetare se stabilește prin hotărârile birourilor

permanente reunite ale celor două Camere, iar acestea nu prevăd nicio interdicție

în privința angajărilor de personal.

De asemenea, angajările

în discuție nu denotă un comportament care ar contraveni principiilor imparțialității

și atitudinii neutre, așa cum se arată în raportul contestat.

În final, reclamantul

a susținut că pârâta în mod greșit a reținut că există indicii pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 253

1

C. pen.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâta A.N.I. a solicitat respingerea contestației reclamantului.

În motivarea întâmpinării

s-a arătat că apărarea reclamantului este irelevantă din perspectiva dispozițiilor

Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea

demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și

sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, întrucât conflictul

de interese prevăzut de art. 70 din Legea nr. 161/2003, nu se referă la „îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu cu loialitate maxima față de deputatul cu care se lucrează

și respectarea confidențialității datelor și informațiilor care sunt luate la cunoștința

datorita atribuțiilor de serviciu”, cum în mod neîntemeiat susține acesta. Întrucât

actele dosarului atestă că reclamantul a încheiat Contractul civil nr. C1. din

15 decembrie 2008, între acesta și fiica sa și, în același timp, a avizat angajarea

acesteia în cadrul Biroului parlamentar - Colegiul uninominal nr. X1., Harghita,

în baza Contractului de muncă nr. C2. din 20 aprilie 2009, nu se poate reține că

raportul de evaluare ce a statuat asupra cazului de conflict de interese, raportat

la prevederile textului sus arătat, ar fi emis cu aplicarea excesivă sau nelegală

a prevederilor legii.

Ulterior introducerii

cererii de chemare în judecată, reclamantul și-a completat argumentația privind

motivele de nulitate ale actului atacat, susținând că A.N.I. era obligată să-i permită

reclamantului P.A. să își exercite dreptul de apărare cu privire la indiciile temeinice,

identificate în săvârșirea infracțiunii privind conflictul de interese.

S-a mai arătat că inspectorul

de integritate, printr-o procedură care nu a respectat dreptul la apărare, a analizat

și decis existența indiciilor temeinice săvârșirii unei infracțiuni, subrogându-se

în atribuțiile specifice Parchetului.

Totodată, au fost aduse

argumente în sprijinul ideii potrivit căreia funcția de demnitar, în care se încadrează

și cea de deputat, nu poate fi asimilată calității de funcționar public, Legea

nr. 161/2003 delimitând cu claritate cele două categorii de funcții.

S-a mai arătat că în cauză

nu poate fi vorba despre un conflict real de interese, imparțialitatea și integritatea

reclamantului nefiind în mod întemeiat și dovedit contestate.

La rândul său, pârâta

A.N.I. a răspuns în scris argumentelor relamantului.

Hotărârea instanței de

fond.

Prin sentința nr. 114/R

din 22 iunie 2012, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de P.A. în contradictoriu

cu A.N.I., a anulat Raportul de evaluare nr. R1. din 7 noiembrie 2011 întocmit de

pârâta A.N.I. și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de

4,5 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța de fond a reținut situația de fapt, reținută în cuprinsul Raportului

de evaluare și necontestată de către reclamant, potrivit căreia fiica reclamantului,

d-na P.K., a fost angajată în funcția de șef cabinet S.S.D. la Biroul parlamentar

al deputatului P.A. în perioada 2008 și până în prezent.

Contractul civil nr.

C1. din 15 decembrie 2008 a fost încheiat între reclamant, în calitate de deputat

și fiica acestuia, în temeiul prevederilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96

din 21 aprilie 2006, iar fiica reclamantului a dobândit funcția de șef cabinet S.S.D.,

în perioada 15 decembrie 2008 și până la sfârșitul mandatului. De asemenea, reclamantul

a avizat favorabil contractul individual de muncă nr. C2. din 20 aprilie 2009, încheiat

între Camera Deputaților și P.K., iar aceasta a ocupat funcția de șef de cabinet

în cadrul Biroului parlamentar al deputatului P.A., în perioada 01 mai 2009 - sfârșit

de mandat.

Cu privire la aspectele

procedurale ale cauzei, Curtea a reținut că au fost respectate dispozițiile legale

privind informarea reclamantului în legătură cu declanșarea procedurii de evaluare

a respectării regimului juridic al conflictelor de interese.

În legătură cu fondul

cauzei, prima instanță a analizat dacă, în raport cu situația de fapt reținută,

reclamantul se află sau nu în conflict de interese, respectiv dacă prevederile

art. 70 și 71 din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003 sunt sau nu incidente în cauză.

Astfel, în vederea stabilirii

incidenței în cauză a acestor dispoziții legale, Curtea a examinat calitatea de

parlamentar, respectiv de deputat a reclamantului, reținând că instituirea regimului

conflictului de interese în exercitarea funcțiilor și demnităților publice reprezintă

o restrângere a exercițiului unor drepturi și libertăți prevăzute de Constituție.

În acest sens, sunt incidente

în cauză prevederile art. 53 din Constituție, potrivit cărora restrângerea exercițiului

unor drepturi sau a unor libertăți este posibilă numai prin lege și numai dacă se

impune pentru anumite situații expres prevăzute de textul constituțional.

Instanța de fond a constatat

că Legea nr. 161/2003 nu conține nicio dispoziție privitoare la conflictul de interese

în situația deputaților și senatorilor, în lege fiind prevăzute secțiuni speciale

referitoare la conflictul de interese în exercitarea funcției de membru al Guvernului

și a altor funcții publice de autoritate din administrația publică centrală și locală

(cap. 2 secțiunea a II-a), la conflictul de interese privind aleșii locali (cap.

2 secțiunea a 3-a) și la conflictul de interese privind funcționarii publici (cap.

2 secțiunea a 4-a).

În consecință, în lipsa

unor dispoziții legale care să prevadă situațiile în care deputații și senatorii

sunt în conflict de interese, aplicarea conflictului de interese nu se poate face

numai în baza principiilor generale prevăzute în art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003.

Extinderea de către pârâtă

a dispozițiilor art. 70 și 71 din Legea nr. 161/2003 la alte categorii de demnitari

decât cele la care legea se referă în mod expres, reprezintă, a reținut judecătorul

fondului, o formă de manifestare a excesului de putere al pârâtei, care se impune

a fi sancționată prin anularea Raportului de evaluare supus controlului de legalitate

în prezenta cauză.

Pe de altă parte, Curtea

a reținut că mandatul parlamentar este guvernat de prevederile Constituției României

și de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, iar aceste

dispoziții legale nu conțin nicio interdicție cu privire la persoanele ce pot fi

angajate la biroul parlamentar din teritoriu, legiuitorul lăsând la latitudinea

fiecărui parlamentar alegerea persoanelor care să-și desfășoare activitatea în fiecare

birou parlamentar.

Totodată, legea care guvernează

Statutul deputaților și senatorilor (Legea nr. 96/2006) nu prevede nici situațiile

de conflict de interese în care s-ar putea afla un parlamentar.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva acestei sentințe,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pârâta A.N.I. a declarat recurs,

invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de atac,

autoritatea pârâtă susține că reclamantul a încălcat prevederile art. 70 și

art. 71 din Legea nr. 161/2003 prin propunerea de angajare a fiicei sale, precum

și prin avizarea contractului de muncă al acesteia în cadrul Biroului său parlamentar,

existând în mod evident un interes personal din partea deputatului.

Criticând soluția instanței

de fond, recurenta precizează că dispozițiile Legii nr. 161/2003 referitoare la

incompatibilități și conflicte de interese se aplică tuturor categoriilor de persoane

care exercită o demnitate publică sau o funcție publică - inclusiv deputaților și

senatorilor, care sunt obligate să manifeste o atitudine neutră, imparțială și obiectivă

față de interesele lor de orice natură, acestor persoane fiindu-le interzis să abuzeze

în orice fel de pozițiile pe care le dețin și să obțină anumite beneficii pentru

ei, rudele lor sau alte persoane, în considerarea funcției lor.

Explicând noțiunea de

conflict de interese și invocând principiul supremației interesului public, recurenta-pârâtă

solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea contestației

formulate împotriva Raportului de evaluare nr. R1. din 07 noiembrie 2011 emis de

A.N.I., ca neîntemeiată.

În cuprinsul concluziilor

scrise depuse la dosarul cauzei, recurenta reia istoricul cauzei și redă dispozițiile

legale incidente, răspunzând, totodată, argumentelor formulate prin întâmpinare

și invocând, în susținerea poziției sale, jurisprudența relevantă în materie.

Apărările formulate de

intimatul-reclamant

În fața instanței de recurs,

intimatul-reclamant P.A. a formulat întâmpinare, susținând, în esență, că dispozițiile

Legii nr. 161/2003 nu sunt aplicabile membrilor Parlamentului. Invocând Decizia

nr. 81 din 24 februarie 2013 a Curții Constituționale, intimatul susține că statutul

constituțional și legal al membrilor Parlamentului este diferit de statutul funcționarilor

publici.

Intimatul-reclamant apreciază

ca fiind nefondate criticile aduse sentinței pronunțate în cauză, întrucât, pe de

o parte, potrivit Legii nr. 161/2003, conflictul de interese este reglementat doar

pentru persoanele care ocupă funcțiile și demnitățile publice prevăzute la art.

72 și art. 79 - între care nu se află și calitatea de deputat, iar pe de altă parte,

celelalte două condiții ale textului art. 70 din Lege, realizarea unui folos material

și influențarea îndeplinirii cu obiectivitate a atribuțiilor, nu sunt întrunite.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate de recurentă și a dispozițiilor art. 304

1

din C.

proc. civ., față de materialul probator și dispozițiile legale incidente, Înalta

Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare.

În cauză, instanța de

contencios administrativ a fost sesizată potrivit art. 22 alin. (1) din Legea

nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice

și pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea

și funcționarea A.N.I., având competența de a se pronunța asupra legalității raportului

de evaluare a conflictului de interese de natură administrativă întocmit la data

de 7 noiembrie 2011.

Înalta Curte constată

că, prin Raportul de evaluare nr. R1. din 07 noiembrie 2011, A.N.I. a concluzionat,

ca urmare a evaluării elementelor privind conflictul de interese, că reclamantul,

deputat în Parlamentul României, nu a respectat prevederile legale privind conflictul

de interese întrucât a propus angajarea fiicei sale și a avizat contractul de muncă

al acesteia, prin care a fost angajată în cadrul Biroului Parlamentar - Colegiul

uninominal nr. X1. Harghita, încălcând astfel prevederile art. 70 și 71 din Legea

nr. 161/2003.

Conform art. 38 din

Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și senatorilor, „(1) În scopul exercitării

mandatului în circumscripțiile electorale, deputații și senatorii primesc lunar

o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaților și, respectiv, al Senatului, echivalentă

cu o indemnizație și jumătate brută a deputatului, respectiv a senatorului.

(5) Chiria aferentă spațiilor,

cheltuielile de întreținere, drepturile bănești ale persoanelor angajate la birourile

parlamentare ale deputaților și senatorilor și alte cheltuieli aferente exercitării

mandatului se asigură din sumele forfetare alocate deputaților și senatorilor.

(6) Angajarea personalului

birourilor parlamentare ale deputaților și senatorilor se face prin încheierea unui

contract de muncă pe durată determinată sau a unui contract civil. În cazul angajării

pe baza unui contract de muncă pe durată determinată, încadrarea salariaților se

face prin ordin al secretarului general al Camerei Deputaților sau al Senatului,

după caz, la propunerea deputaților sau a senatorilor în cauză, iar în cazul contractului

civil, acesta se încheie între deputații sau senatorii în cauză și persoana fizică”.

În aplicarea acestor dispoziții

legale, Camera Deputaților, reprezentată prin Secretarul general, în calitate de

angajator, a încheiat contractul individual de muncă pe perioadă determinată 1 mai

2009 până la sfârșitul mandatului deputatului, pentru funcția de șef de cabinet,

în cadrul Biroului parlamentar al deputatului P.A., cu angajatul P.K., fiica reclamantului.

Având în vedere dispozițiile

art. 38 alin. (6) sus-menționate, se reține că angajarea s-a realizat la propunerea

deputatului, iar contractul de muncă este avizat de către deputat și de funcționarii

din cadrul Direcției Resurse Umane, de Salarizare și Serviciului Juridic.

Deși conflictul de interese

nu este prevăzut expres în Constituție, care nu se referă la această situație, reglementându-se

doar incompatibilitățile, dispozițiile din legi și regulamente referitoare la problema

în discuție trebuie să respecte cadrul constituțional care configurează regimul

juridic al mandatului parlamentar, inclusiv sub aspectul îndatoririlor, incompatibilităților

și interdicțiilor în cazul deputaților și senatorilor.

Actele normative relevante

pentru reglementarea în cazul parlamentarilor a conflictului de interese pentru

aspectele administrative sunt, pe lângă Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003,

Legea nr. 96/2006 și regulamentele celor două Camere ale Parlamentului.

Conflictul de interese

este definit de art. 70 din Legea nr. 161/2003 ca fiind situația în care persoana

ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de

natură patrimonială care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor

care îi revin potrivit Constituției și a altor acte normative.

Aceeași definiție a fost

preluată în dispozițiile art. 174 alin. (3) din Regulamentul Senatului, în Secțiunea

a 2-a - Conflictul de interese, constatarea incompatibilităților și alte interdicții,

cu mențiunea că noțiunea de conflict de interese nu este reglementată expres de

Legea nr. 96/2006 în forma în vigoare la data emiterii raportului de evaluare contestat.

O definiție a conflictului

de interese pentru funcționarii publici este inclusă în art. 13 din Recomandarea

10/2000 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, care prevede că „Conflictul

de interese apare atunci când funcționarul public are un interes personal care influențează

sau pare că influențează îndeplinirea atribuțiilor sale oficiale cu imparțialitate

și obiectivitate. Interesele private ale funcționarului public pot include un beneficiu

pentru sine sau pentru familia sa, pentru rudele sale apropiate, pentru prieteni,

pentru persoane sau apropiații cu care funcționarul public a avut relații politice

sau de afaceri. Interesul personal se poate referi și la orice datorii pe care funcționarul

public le are față de persoanele enumerate mai sus”.

Deși statutul constituțional

și legal al deputaților și senatorilor este diferit de statutul funcționarilor publici,

existând particularități cu privire la exercitarea anumitor drepturi, acest statut

nu poate justifica diferența de tratament juridic în raport cu celelalte categorii

de persoane care exercită o demnitate publică sau o funcție publică, pentru a se

reține că parlamentarilor nu le sunt aplicabile prevederile art. 70 din Legea

nr. 161/2003 care stabilesc că persoana ce exercită o demnitate publică se află

în conflict când are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența

îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit legii.

Înalta Curte reține că

noțiunea de „interes personal patrimonial” are o interpretare largă în această materie,

neputând fi reținut sensul comun al termenului de „personal”- „propriu”, referitor

exclusiv la persoana celui vizat.

Noțiunea de „personal”

este opusă celei de „public”, conflictul fiind între un interes privat și cel public.

Curtea constată că, prin

propunerea pe care, potrivit legii, deputatul o face în vederea angajării unei anumite

persoane la biroul parlamentar, acesta are o contribuție esențială la procesul decizional

privind selecția și recrutarea personalului. Concret, la efectuarea propunerii de

angajare a rudei de gradul I în cadrul biroului parlamentar, este posibilă manifestarea

unei imparțialități în procesul de selectare a personalului, intrând în conflict

interesul de natură privată ca ruda de gradul I să obțină venituri din salariul

cuvenit pentru munca respectivă, respectiv interesul public ca, în cadrul biroului

parlamentar, finanțat din bugetul Camerei Deputaților, să fie angajată o persoană

cu cea mai bună pregătire profesională.

Este de necontestat că

ruda demnitarului poate avea în fapt o pregătire profesională corespunzătoare celor

mai exigente cerințe, însă demnitarul nu poate lua decizia respectivă chiar dacă

apreciază că este pe deplin obiectiv, deoarece are obligația de a nu participa la

decizia în care interesul personal este de natură să afecteze obiectivitatea, ar

putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor legale.

Prevenirea conflictului

între interesele personale și cele publice, în apărarea principiilor enunțate de

legiuitor: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului

public, constituie un imperativ esențial într-o societate democratică, legiuitorul

reținând în expunerea de motive a Legii nr. 161/2003 faptul că „unui dintre cele

mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie

să stea la baza exercitării oricăror demnități publice și funcții publice, este

asigurată prin titlul IV privind conflictul de interese și regimul incompatibilităților”.

„Prevederile Titlului IV se înscriu, totodată, pe linia documentelor internaționale

în materie și se regăsesc în unele legislații europene”.

Totodată, instanța de

control judiciar are în vedere considerentele deciziei nr. 81 din 27 februarie 2013,

publicată în M. Of. nr. 136 din 14 martie 2013, prin care Curtea Constituțională

a soluționat obiecția de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea pentru

modificarea și completarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaților și al

senatorilor.

Astfel, Curtea Constituțională

a reținut că, în vederea asigurării integrității în exercitarea demnităților și

funcțiilor publice, toate persoanele menționate la art. 1 alin. (1) din Legea

nr. 176/2010 se află în aceeași situație juridică, circumscrisă încă din titlul

reglementării, prin sintagma „funcții și demnități publice”, în considerarea căreia

le revin obligații specifice. A mai constatat instanța constituțională, de asemenea,

că situația deputaților și a senatorilor - prevăzută la pct. 3 al art. 1 alin.

(1) din Legea nr. 176/2010 - este aceeași cu a celorlalte categorii de demnitari

și funcționari publici cărora li se aplică actul normativ.

În raport de cele menționate,

Curtea constată că instanța de fond a interpretat în mod eronat prevederile

art. 70 din Legea nr. 161/2003 și a statuat în mod greșit că aceste dispoziții nu

sunt aplicabile deputaților și senatorilor, neputând fi primită pe cale de consecință

concluzia inexistenței conflictului de interese în privința angajării personalului

birourilor parlamentare, întemeiată pe cele stabilite prin Hotărârea din 18 octombrie

2011 a Comisiei permanente a Camerei Deputaților și Senatului privind Statutul deputaților

și senatorilor.

Înalta Curte reține, de

asemenea, că sunt îndeplinite în cauză și celelalte condiții prevăzute în definiția

cuprinsă în art. 70 din Legea nr. 161/2003, interesul personal putând fi reprezentat

și de un beneficiu patrimonial pe care o rudă sau o persoană apropiată îl obține

ca urmare a deciziei luate de persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție

publică, de natură a influența exercitarea cu obiectivitate a atribuțiilor.

Susținerile reclamantului

referitoare la încălcarea, de către A.N.I., a dispozițiilor art. 15 alin. (2) din

Constituția României privind neretroactivitatea legilor, nu pot fi primite, în condițiile

în care s

ituația

ju

ridică

generatoare a stării de

incomp

atibilitate, în cauză,

este reglementată de

normele

de drept s

ubstanțial

cuprinse în art. 70 și 71

din

Legea nr. 161/2003, în vigoare și în

pe

rioada avută în vedere

de inspectorul de integritate (anul 2008 - 7 noiembrie 2011), numai activitatea

procedurală de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților efectuîndu-se,

de către A.N.I., conform prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 și

evident cu respectarea principiului tempus regit actum, atât pe durata exercitării

funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Prin urmare, față de toate

considerentele expuse, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C.

proc. civ. este fondat, fiind nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond

prin care a anulat Raportul de evaluare nr. R1. din 07 noiembrie 2011 emis de A.N.I.,

cu interpretarea greșită a situației de fapt, precum și a dispozițiilor legale incidente

în cauză.

Înalta Curte reține, în

fine, că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 din C. proc. civ. a fost

doar indicat și nu dezvoltat de către recurentă, astfel că, în lipsa unor critici

subsumate acestui motiv, soluția instanței de fond nu poate fi supusă controlului

de legalitate al instanței de recurs.

Pentru considerentele

expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza I din C. proc. civ. și

art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și aprobările ulterioare, va admite

recursul recurentei, va modifica sentința recurată și, rejudecând cauza, va respinge

acțiunea, actul administrativ atacat - Raportul de evaluare nr. R1. din 07

noiembrie 2011 emis de A.N.I., fiind legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de A.N.I. împotriva sentinței nr. 114/R din 22 iunie 2012 a Curții de Apel Târgu-Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată în sensul că respinge

contestația formulată de reclamantul P.A. împotriva Raportului de evaluare nr. R1.

din 07 noiembrie 2011 emis de A.N.I., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 noiembrie

2013.