ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2015

Decizia nr. 2495/2015 Prin acțiunea înregistrată la instanță la data de 24 noiembrie 2011 reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta A.N.I., a solicitat anularea în totalitate a Raportului de evaluare din 7 noiembrie 2011 emis de A.N.I. - Inspecția de Integritate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamanta a susținut că nici Legea nr. 161/2003 sau Legea nr. 188/1999 republicată și nici Legea nr. 96/2006 nu interzice și nu sancționează angajarea în cadrul Cabinetului Parlamentar a rudelor titularului. Din analiza textului de lege și anume Titlul IV, Capitolul II - Conflicte de interese a Legii nr. 161/2003 rezultă expres că legiuitorul a reglementat conflictul de interese numai în cazul următoarelor funcții: membrii Guvernului, funcții publice de autoritate din administrația publică centrală și locală, iar la secțiunea a 2-a, aleșii locali, iar secțiunea a 3-a, funcționari publici, secțiunea a 4-a.

Se poate observa că această reglementare nu vizează deputații și senatorii, dispoziții privind aceste persoane se găsesc numai la Capitolul III denumit Incompatibilități. Pe de altă parte, deputatul nu este funcționar public, nefiind astfel în raport de muncă sau de serviciu cu nici o unitate sau instituție publică. Potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, angajarea de personal cu contract individual de muncă la birourile parlamentare teritoriale ale deputaților și ale senatorilor încadrarea se face prin Ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al Senatului, deputatului îi revine doar dreptul de a propune personalul care urmează să fie angajat.

Potrivit Regulamentului de organizare și funcționare a Secretariatului General al Camerei Deputaților asigurarea condițiilor organizatorice materiale și asistența de specialitate pentru pregătirea și desfășurarea activității parlamentare la sediul acesteia și în circumscripțiile electorale este sarcina Secretarului General, căruia îi revine responsabilitatea de a încheia în condițiile legale contractele de muncă ale personalului din circumscripțiile electorale. Acesta nu a refuzat propunerea reclamantei referitoare la angajarea numitei C. pentru motivul că nu există nici o interdicție de a angaja rudele. Prin întâmpinare, pârâta A.N.I. a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată. Prin cererea formulată de reclamantă la data de 27 februarie 2012 s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prev. art. 1 alin. (3), art. 6 lit. c), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2), art. 13 - 19 și art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010.

În motivarea excepției s-a arătat că prevederile Legii nr. 176/2010 contravin prevederilor art. 75 alin. (1), (4), (5), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 44, art. 23 alin. (1), art. 26, art. 1 alin. (4), art. 116 alin. (2) și art. 126 alin. (1) din Constituție. Prin punctul de vedere formulat de pârâtă s-a invocat excepția inadmisibilității cererii de sesizare, față de prev. art. 29 alin. (1) din Legea nr. 247/1992, deoarece temeiul ce a stat la baza evaluării conflictului de interese este Legea nr. 161/2003, iar pe fond s-a arătat că este nefondată excepția de neconstituționalitate. Prin precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din 20 ianuarie 2014, reclamanta a solicitat și anularea Răspunsului din 9 ianuarie 2012 emis de A.N.I.

la plângerea prealabilă formulată. Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 15/CA/2014 - P.I. din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale; s-a admis cererea de sesizare formulată de reclamanta A. și în consecință, s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010. S-a admis contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta A.N.I. și s-a anulat Raportul de evaluare din 7 noiembrie 2011 cu privire la constatarea conflictului de interese de natură administrativă și Răspunsul din 19 ianuarie 2012 la plângerea prealabilă, emise de pârâtă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele: Invocarea neconstituționalității prev. art. 1 alin. (3), alin. (6) lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010 are legătură cu soluționarea prezentei cauze, situație în care în baza art. 29 a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate cu privire la aceste texte legale, iar cu privire la neconstituționalitatea prev. art. 13 - 19 din aceeași lege, întrucât instanța a constatat că nu depinde soluționarea cauzei de soluționarea acestei excepții, nu s-a sesizat Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate cu privire la aceste prevederi legale.

Cu privire la temeinicia excepției de neconstituționalitate cu privire la care a fost sesizată Curtea Constituțională, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată. Pe fondul cererii, prima instanță a reținut că între reclamantă și Camera deputaților nu există un raport de serviciu, ca urmare reținerea de către pârâta A.N.I. că reclamanta deține o funcție publică este eronată. Totodată, o altă condiție pentru a fi în prezența unui conflict de interese este aceea ca persoana care exercită o demnitate publică sau o funcție publică să aibă un interes personal patrimonial care ar putea să-i influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor. În speță, nu s-a făcut în nici un fel dovada că prin angajarea fiicei reclamantei la biroul său parlamentar, aceasta ar putea fi influențată în îndeplinirea mandatului său de deputat, nici modul în care putea fi influențată.

Mai mult, de la încheierea contractului individual de muncă pentru fiica reclamantei, la data de 1 februarie 2009 și până la întocmirea raportului de evaluare la data de 7 noiembrie 2011, au trecut aproape 2 ani, situație în care se putea face dovada că reclamanta nu și-a îndeplinit cu obiectivitate mandatul datorită interesului său personal nepatrimonial constând în angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar. Ori, pârâta nu a arătat în ce fel a fost influențată activitatea reclamantei în acea perioadă, dar nici cum putea fi influențată în viitor. Curtea a constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții, situație în care instanța a apreciat că, în mod greșit, s-a reținut incidența prev. art. 70 din Legea nr. 161/2003 de către pârâtă.

Recursul Împotriva Sentinței nr. 15/CA/2014 - P.I. din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A.N.I., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că hotărârea atacată este rezultatul încălcării prevederilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 25 din Legea nr. 176/2010. În motivarea recursului, recurenta a arătat că, în ceea ce privește pct. 3 al Raportului evaluare din 7 noiembrie 2011, susține în continuare excepția inadmisibilității acțiunii privind sesizarea organului de urmărire penală. Raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese este un act de sesizare în sensul dat de dispozițiile art. 221 și art. 223 C. proc.

pen. și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ. În ceea ce privește conflictul de interese de natură administrativă, recurenta a precizat că în Titlul IV din Legea nr. 161/2003 este reglementat conflictul de interese și regimul compatibilităților ce pot interveni în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice. Dispozițiile Legii nr. 161/2003 privitoare la conflictul de interese și regimul incompatibilităților se aplică Președintelui României, deputaților și senatorilor, consilierilor prezidențiali și consilierilor de stat din Administrația prezidențială, primului ministru, miniștrilor, miniștrilor delegați, secretarilor de stat, subsecretarilor de stat (și funcțiile asimilate acestora prevăzute în actele normative privind organizarea și funcționarea acestor autorități) prefecților, subprefecților, magistraților, aleșilor locali, funcționarilor publici.

Legea nr. 161/2003 definește în art. 70 noțiunea de conflict de interese, prin aceasta înțelegându-se situația care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit instituției și altor acte normative. Totodată, prin adoptarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, publicată în M. Of.

nr. 279 din 21 aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, s-a creat un cadru normativ privitor la prevenirea conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice, prin reglementarea procedurii de verificare a actelor administrative și, în general, a actelor juridice emise sau încheiate de către aceste categorii de persoane în exercitarea funcției, cu încălcarea obligației de abținere, se produce un folos material pentru sine, pentru soțul acesteia sau pentru o rudă de gradul I. De asemenea, a considera că în cadrul noțiunii de interes sunt cuprinse și drepturile înseamnă, de fapt, a crea o confuzie între instituția incompatibilităților și cea a conflictului de interese.

Considerentele Înaltei Curți Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare. Circumstanțele litigiului relevă situația de fapt, reținută în Raportul de evaluare și necontestată în materialitatea ei de niciuna dintre părți, în sensul că reclamanta, în calitate de deputat, a propus angajarea și a avizat contractul individual de muncă a fiicei sale C. în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorală nr. 5 Bihor. În raport cu situațiile constatate, prin Raportul de evaluare s-a reținut că reclamanta nu a respectat regimul conflictelor de interese în raport cu prevederile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003.

Conform art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada faptelor constatate prin Raportul de evaluare: "Art. 70 - Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Art. 71 - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public." Aceste dispoziții se interpretează și se aplică coroborat cu întregul cadru instituit prin prevederile Legii nr. 161/2003, iar, din conținutul Titlului IV - "Conflictul de interese și regimul incompatibilităților în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice" al acestei legi, rezultă că regimul incompatibilităților și conflictului de interese se aplică tuturor titularilor de funcții publice, în care se includ atât funcțiile publice administrative, cât și funcțiile de demnitate publică: Președintele României, deputații și senatorii, consilierii prezidențiali și consilierii de stat din Administrația prezidențială, primul ministru, miniștrii, miniștrii delegați, secretarii și subsecretarii de stat, inclusiv funcțiilor asimilate acestora, prefecții și subprefecții, magistrații, aleșii locali, funcționarii publici.

Această interpretare este confirmată și de considerentele Deciziei nr. 81/2013 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că situația senatorilor și deputaților este aceeași cu a celorlalte categorii de demnitari și funcționari publici cărora li se aplică actul normativ, ceea ce confirmă aplicabilitatea aceluiași regim juridic în materia conflictului de interese, atât funcționarilor publici administrativi, cât și celorlalți titulari de funcții/demnități publice. În privința condiției referitoare la interesul personal de natură patrimonială, în sensul prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită atâta timp cât acțiunile reclamantei au avut ca finalitate angajarea fiicei la biroul parlamentar, care a încasat remunerația cuvenită, ceea ce a produs consecințe în patrimoniul familial, împrejurare care se circumscrie textului de lege menționat.

La pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare, ca modalitate de respectare a principiului securității juridice, prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr. 30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr. 6874/2013, nr. 7487/2013, nr. 565/2014, nr. 2201/2014, nr. 2312/2015 și nr. 2314/2014, prin care s-a reținut că există conflict de interese în sensul art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 în ipoteza în care se constată că persoana care deține calitatea de deputat a formulat propunerea de angajare a soției/fiului/fiicei/fratelui la cabinetul de parlamentar și a avizat contractul de muncă.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.N.I. și va modifica sentința atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii formulate de reclamanta A.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta A.N.I. împotriva Sentinței civile nr. 15/CA/2014 - PI din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015. Procesat de GGC - N