ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2495/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
2495/2015
Prin acțiunea înregistrată
la instanță la data de 24 noiembrie 2011 reclamanta A., în
contradictoriu cu pârâta A.N.I., a solicitat anularea în totalitate a
Raportului de evaluare din 7 noiembrie 2011 emis de A.N.I. - Inspecția de
Integritate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea
cererii, reclamanta a susținut că nici Legea nr. 161/2003 sau Legea
nr. 188/1999 republicată și nici Legea nr. 96/2006 nu interzice
și nu sancționează angajarea în cadrul Cabinetului Parlamentar a
rudelor titularului. Din analiza textului de lege și anume Titlul IV,
Capitolul II - Conflicte de interese a Legii nr. 161/2003 rezultă expres
că legiuitorul a reglementat conflictul de interese numai în cazul
următoarelor funcții: membrii Guvernului, funcții publice de
autoritate din administrația publică centrală și
locală, iar la secțiunea a 2-a, aleșii locali, iar
secțiunea a 3-a, funcționari publici, secțiunea a 4-a. Se poate
observa că această reglementare nu vizează deputații
și senatorii, dispoziții privind aceste persoane se găsesc numai
la Capitolul III denumit Incompatibilități.
Pe de
altă parte, deputatul nu este funcționar public, nefiind astfel în
raport de muncă sau de serviciu cu nici o unitate sau instituție
publică.
Potrivit
dispozițiilor art. 38 alin. (6) din Legea nr. 96/2006, angajarea de
personal cu contract individual de muncă la birourile parlamentare
teritoriale ale deputaților și ale senatorilor încadrarea se face
prin Ordin al Secretarului General al Camerei Deputaților sau al
Senatului, deputatului îi revine doar dreptul de a propune personalul care
urmează să fie angajat. Potrivit Regulamentului de organizare și
funcționare a Secretariatului General al Camerei Deputaților
asigurarea condițiilor organizatorice materiale și asistența de
specialitate pentru pregătirea și desfășurarea
activității parlamentare la sediul acesteia și în
circumscripțiile electorale este sarcina Secretarului General, căruia
îi revine responsabilitatea de a încheia în condițiile legale contractele
de muncă ale personalului din circumscripțiile electorale. Acesta nu
a refuzat propunerea reclamantei referitoare la angajarea numitei C. pentru
motivul că nu există nici o interdicție de a angaja rudele.
Prin
întâmpinare, pârâta A.N.I. a solicitat respingerea acțiunii ca
nefondată.
Prin cererea
formulată de reclamantă la data de 27 februarie 2012 s-a solicitat sesizarea
Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate
a prev. art. 1 alin. (3), art. 6 lit. c), art. 10, art. 12 alin. (1) și
(2), art. 13 - 19 și art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010.
În motivarea
excepției s-a arătat că prevederile Legii nr. 176/2010 contravin
prevederilor art. 75 alin. (1), (4), (5), art. 73 alin. (3) lit. h), art. 44,
art. 23 alin. (1), art. 26, art. 1 alin. (4), art. 116 alin. (2) și art.
126 alin. (1) din Constituție.
Prin punctul
de vedere formulat de pârâtă s-a invocat excepția
inadmisibilității cererii de sesizare, față de prev. art.
29 alin. (1) din Legea nr. 247/1992, deoarece temeiul ce a stat la baza
evaluării conflictului de interese este Legea nr. 161/2003, iar pe fond
s-a arătat că este nefondată excepția de neconstituționalitate.
Prin
precizarea de acțiune depusă la dosar la termenul din 20 ianuarie
2014, reclamanta a solicitat și anularea Răspunsului din 9 ianuarie
2012 emis de A.N.I. la plângerea prealabilă formulată.
Soluția
instanței de fond
Prin
Sentința nr. 15/CA/2014 - P.I. din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel
Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, s-a respins
excepția inadmisibilității cererii de sesizare a Curții
Constituționale; s-a admis cererea de sesizare formulată de
reclamanta A. și în consecință, s-a dispus sesizarea Curții
Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a
prevederilor art. 1 alin. (3), art. 6 lit. e), art. 10, art. 12 alin. (1)
și (2) și art. 20 - 26 din Legea nr. 176/2010.
S-a admis
contestația formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta
A.N.I. și s-a anulat Raportul de evaluare din 7 noiembrie 2011 cu privire
la constatarea conflictului de interese de natură administrativă
și Răspunsul din 19 ianuarie 2012 la plângerea prealabilă, emise
de pârâtă.
Pentru a
pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut
următoarele:
Invocarea
neconstituționalității prev. art. 1 alin. (3), alin. (6) lit.
e), art. 10, art. 12 alin. (1) și (2) și art. 20 - 26 din Legea nr.
176/2010 are legătură cu soluționarea prezentei cauze,
situație în care în baza art. 29 a dispus sesizarea Curții
Constituționale cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate cu privire la aceste texte legale, iar cu privire la
neconstituționalitatea prev. art. 13 - 19 din aceeași lege, întrucât
instanța a constatat că nu depinde soluționarea cauzei de
soluționarea acestei excepții, nu s-a sesizat Curtea
Constituțională cu soluționarea excepției de
neconstituționalitate cu privire la aceste prevederi legale.
Cu privire la
temeinicia excepției de neconstituționalitate cu privire la care a
fost sesizată Curtea Constituțională, instanța a apreciat-o
ca fiind neîntemeiată.
Pe fondul
cererii, prima instanță a reținut că între reclamantă
și Camera deputaților nu există un raport de serviciu, ca urmare
reținerea de către pârâta A.N.I. că reclamanta deține o
funcție publică este eronată.
Totodată,
o altă condiție pentru a fi în prezența unui conflict de
interese este aceea ca persoana care exercită o demnitate publică sau
o funcție publică să aibă un interes personal patrimonial
care ar putea să-i influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a
atribuțiilor.
În
speță, nu s-a făcut în nici un fel dovada că prin angajarea
fiicei reclamantei la biroul său parlamentar, aceasta ar putea fi
influențată în îndeplinirea mandatului său de deputat, nici
modul în care putea fi influențată.
Mai mult, de
la încheierea contractului individual de muncă pentru fiica reclamantei,
la data de 1 februarie 2009 și până la întocmirea raportului de
evaluare la data de 7 noiembrie 2011, au trecut aproape 2 ani, situație în
care se putea face dovada că reclamanta nu și-a îndeplinit cu
obiectivitate mandatul datorită interesului său personal
nepatrimonial constând în angajarea fiicei sale la biroul său parlamentar.
Ori, pârâta
nu a arătat în ce fel a fost influențată activitatea reclamantei
în acea perioadă, dar nici cum putea fi influențată în viitor.
Curtea a
constatat că nu s-a făcut dovada îndeplinirii acestei condiții,
situație în care instanța a apreciat că, în mod greșit, s-a
reținut incidența prev. art. 70 din Legea nr. 161/2003 de către
pârâtă.
Recursul
Împotriva
Sentinței nr. 15/CA/2014 - P.I. din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel
Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs
pârâta A.N.I., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct.
8 C. proc. civ. și susținând, în esență, că
hotărârea atacată este rezultatul încălcării prevederilor
art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 și ale art. 25 din Legea
nr. 176/2010.
În motivarea
recursului, recurenta a arătat că, în ceea ce privește pct. 3 al
Raportului evaluare din 7 noiembrie 2011, susține în continuare
excepția inadmisibilității acțiunii privind sesizarea
organului de urmărire penală.
Raportul de
evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în
vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la
existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de
interese este un act de sesizare în sensul dat de dispozițiile art. 221
și art. 223 C. proc. pen. și nu reprezintă un act administrativ
pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios
administrativ.
În ceea ce
privește conflictul de interese de natură administrativă,
recurenta a precizat că în Titlul IV din Legea nr. 161/2003 este
reglementat conflictul de interese și regimul compatibilităților
ce pot interveni în exercitarea demnităților publice și
funcțiilor publice.
Dispozițiile
Legii nr. 161/2003 privitoare la conflictul de interese și regimul
incompatibilităților se aplică Președintelui României, deputaților
și senatorilor, consilierilor prezidențiali și consilierilor de
stat din Administrația prezidențială, primului ministru,
miniștrilor, miniștrilor delegați, secretarilor de stat,
subsecretarilor de stat (și funcțiile asimilate acestora
prevăzute în actele normative privind organizarea și
funcționarea acestor autorități) prefecților,
subprefecților, magistraților, aleșilor locali,
funcționarilor publici.
Legea nr.
161/2003 definește în art. 70 noțiunea de conflict de interese, prin
aceasta înțelegându-se situația care persoana ce exercită o
demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal
de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu
obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit instituției
și altor acte normative.
Totodată,
prin adoptarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenței în exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea corupției, publicată în M. Of. nr. 279 din 21
aprilie 2003, cu modificările și completările ulterioare, s-a
creat un cadru normativ privitor la prevenirea conflictului de interese în
exercitarea demnităților publice și a funcțiilor publice,
prin reglementarea procedurii de verificare a actelor administrative și,
în general, a actelor juridice emise sau încheiate de către aceste
categorii de persoane în exercitarea funcției, cu încălcarea
obligației de abținere, se produce un folos material pentru sine,
pentru soțul acesteia sau pentru o rudă de gradul I.
De asemenea,
a considera că în cadrul noțiunii de interes sunt cuprinse și
drepturile înseamnă, de fapt, a crea o confuzie între instituția
incompatibilităților și cea a conflictului de interese.
Considerentele
Înaltei Curți
Examinând
cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că
recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.
Circumstanțele
litigiului relevă situația de fapt, reținută în Raportul de
evaluare și necontestată în materialitatea ei de niciuna dintre
părți, în sensul că reclamanta, în calitate de deputat, a propus
angajarea și a avizat contractul individual de muncă a fiicei sale C.
în cadrul Biroului Parlamentar - Circumscripția electorală nr. 5
Bihor.
În raport cu
situațiile constatate, prin Raportul de evaluare s-a reținut că
reclamanta nu a respectat regimul conflictelor de interese în raport cu
prevederile art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003.
Conform art.
70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003, în vigoare în perioada faptelor
constatate prin Raportul de evaluare:
"Art. 70
- Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce
exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un
interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența
îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit
Constituției și altor acte normative.
Art. 71 -
Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în
exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice
sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și
supremația interesului public."
Aceste
dispoziții se interpretează și se aplică coroborat cu
întregul cadru instituit prin prevederile Legii nr. 161/2003, iar, din
conținutul Titlului IV - "Conflictul de interese și regimul
incompatibilităților în exercitarea demnităților publice
și funcțiilor publice" al acestei legi, rezultă că
regimul incompatibilităților și conflictului de interese se
aplică tuturor titularilor de funcții publice, în care se includ atât
funcțiile publice administrative, cât și funcțiile de demnitate
publică: Președintele României, deputații și senatorii,
consilierii prezidențiali și consilierii de stat din Administrația
prezidențială, primul ministru, miniștrii, miniștrii
delegați, secretarii și subsecretarii de stat, inclusiv
funcțiilor asimilate acestora, prefecții și subprefecții,
magistrații, aleșii locali, funcționarii publici.
Această
interpretare este confirmată și de considerentele Deciziei nr.
81/2013 a Curții Constituționale, prin care s-a statuat că
situația senatorilor și deputaților este aceeași cu a
celorlalte categorii de demnitari și funcționari publici cărora
li se aplică actul normativ, ceea ce confirmă aplicabilitatea
aceluiași regim juridic în materia conflictului de interese, atât
funcționarilor publici administrativi, cât și celorlalți
titulari de funcții/demnități publice.
În
privința condiției referitoare la interesul personal de natură
patrimonială, în sensul prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003,
Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită atâta timp cât
acțiunile reclamantei au avut ca finalitate angajarea fiicei la biroul
parlamentar, care a încasat remunerația cuvenită, ceea ce a produs
consecințe în patrimoniul familial, împrejurare care se circumscrie
textului de lege menționat.
La
pronunțarea prezentei decizii, în realizarea rolului constituțional
ce revine instanței supreme de a asigura interpretarea și aplicarea
unitară a legii în primul rând prin promovarea unei jurisprudențe unitare,
ca modalitate de respectare a principiului securității juridice,
prevăzut implicit în totalitatea articolelor Convenției Europene a
Drepturilor Omului, și care constituie unul din elementele fundamentale
ale statului de drept (CEDO, Decizia din 6 decembrie 2007, cererea nr.
30658/05, Beian împotriva României, §39), Înalta Curte are în vedere practica
sa anterioară reprezentată, cu titlu de exemplu, de Deciziile nr.
6874/2013, nr. 7487/2013, nr. 565/2014, nr. 2201/2014, nr. 2312/2015 și
nr. 2314/2014, prin care s-a reținut că există conflict de
interese în sensul art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 în ipoteza în
care se constată că persoana care deține calitatea de deputat a
formulat propunerea de angajare a soției/fiului/fiicei/fratelui la cabinetul
de parlamentar și a avizat contractul de muncă.
Având în
vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr.
554/2004 și al art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., Înalta Curte va
admite recursul declarat de pârâta A.N.I. și va modifica sentința
atacată în sensul respingerii, ca neîntemeiată, a acțiunii
formulate de reclamanta A.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite
recursul declarat de pârâta A.N.I. împotriva Sentinței civile nr.
15/CA/2014 - PI din 27 ianuarie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția
a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Modifică
sentința recurată, în sensul că respinge acțiunea
formulată de reclamanta A., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.
Procesat de