Decizia nr. 829/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la data de 25.10.2016 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta A. - persoană fizică autorizată a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale: - anularea Deciziei nr. 25718/21.09.2016 de soluționare a contestației formulate de PFA A. înregistrată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/22.08.2016 ca nelegală; - anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016 privind proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", cod Contract de Finanțare x, beneficiar A., ca nelegal; - suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului Tulcea, potrivit art. 413 C. proc. civ. - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Prin încheierea din data de 27.03.2017 s-a dispus conexarea dosarului nr. x/2016 la prezentul dosar (nr. x/2016), obiectul dosarului conexat vizând: - anularea Deciziei (adresei) nr. E28467/3.11.2016 de soluționare a contestației formulate de PFA A. înregistrată la Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale sub nr. x/24.10.2016 ca nelegală; - anularea Notificării nr. x/6.10.2016 emisă de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 2 Sud-Est Constanța privind încetarea Contractului de Finanțare x, beneficiar A., ca nelegal; - suspendarea cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2016 aflat pe rolul Curții de Apel Constanța.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 103 din 3 mai 2017 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererile conexe formulate de reclamanta A. - Persoană Fizică Autorizată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondate.

Aspecte de fapt și de drept relevante în cauză În fapt, la data de 06.07.2012, A. a depus la AFIR Tulcea cererea de finanțare pentru proiectul cu titlul "Dezvoltarea fermei vegetale A.", solicitând finanțare pentru preluarea prin înființare a unei ferme vegetale în suprafață de 10 ha de teren arabil. În cuprinsul cererii de finanțare a menționat faptul că realizarea respectivului proiect constă în preluarea prin înființare a unei ferme vegetale în suprafață de 10 hectare teren arabil, precum și faptul că sus-numita, în calitate de administrator al exploatației, absolventă a Liceului Teoretic Dimitrie Cantemir din Babadag, jud. Tulcea și a cursului de calificare profesională ca lucrător în cultura plantelor de câmp cu o durată de 150 ore, intenționează să mărească suprafața exploatației în primul an de implementare a proiectului, prin cumpărarea de teren arabil în localitatea Babadag. În susținerea cererii de finanțare formulate a depus, printre altele, următoarele înscrisuri: - antecontractul de vânzare - cumpărare autentificat prin încheierea notarului public nr. 1031 din data de 29.05.2012, având ca obiect suprafața de 10 hectare teren arabil, document prezentat și cu ocazia formulării cererii de finanțare adresate Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură; - adeverința nr. x din data de 28.06.2012, emisă de Primăria Orașului Babadag, jud. Tulcea, din care reieșea faptul că numita A. figurează înregistrată în evidențele autorității locale, pentru anul 2012, la nr. de rol nominal unic 18934 și este înscrisă în registrul agricol tip 1, vol. 25, poziția 070 ca deținând în proprietate suprafața agricolă de 10 hectare teren; - copii ale filelor registrului agricol al orașului Babadag, din care rezulta că sus-numita figurează înregistrată în evidențele autorității locale ca deținând în proprietate suprafața agricolă de 10 hectare teren, cu precizarea că respectivele copii au fost certificate pentru conformitate cu originalul tot de către A., în calitate de secretar al orașului Babadag, jud. Tulcea; - o copie a adeverinței nr. x din data de 25.06.2012, emise de către Centrul pentru Formare Profesională și Dezvoltare Regională Constanța, din care reieșea că A. a absolvit cursul de lucrător în cultura plantelor, curs de inițiere, cu durata de 150 ore, derulat în perioada 11.05. - 8.06.2012; - adeverința nr. x din data de 05.07.2012, eliberată de către numitul B., în calitate de administrator al exploatației deținute de către C. S.R.L. Tulcea, din care rezulta faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, A. a lucrat fără remunerație în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activități agricole. Ulterior, între A.P.D.R.P., actuala A.F.I.R., în calitate de autoritate contractantă și A.., în calitate de beneficiar a fost încheiat contractul cadru nr. x/2013 având ca obiectiv "Dezvoltarea fermei vegetale A.". Bugetul total aprobat a fost în sumă de 40.000 EURO din care, finanțare acordată sub forma de primă pentru instalarea tinerilor fermieri, sumă ce se va acorda în două tranșe: prima cerere de plată se depune în maxim 10 zile de la data semnării contractului de finanțare și reprezintă 60% din valoarea contractului de finanțare, urmând ca plata să fie efectuată în maximum 90 de zile de la data declarării conformității cererii și, a doua cerere de plată se depune în maximum 33 de luni de la data semnării contractului de finanțare, dar după verificarea îndeplinirii tuturor acțiunilor prevăzute în Planul de Afaceri și reprezintă 40% din valoarea contractului. Plata efectivă se face în termen de 90 de zile de la declararea conformității dosarului cererii de plată pentru tranșa a II-a. Prima tranșă a fost plătită beneficiarului la data de 22.07.2013 și a fost în valoare de 106.668,00 RON. Direcția Națională Anticorupție - ST Constanța a înștiințat CRFIR 2 Constanța cu privire la deschiderea dosarului penal nr. x/2013 și începerea urmăririi penale in rem pentru comiterea infracțiunii de folosire sau prezentare cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, ce a avut ca efect obținerea pe nedrept de fonduri nerambursabile. Totodată, DNA-ST Constanța a solicitat Departamentului pentru Lupta Antifraudă efectuarea unui control asupra proiectului implementat de A.. Ca urmare a acestora și ca măsura de prevenție, CRFIR 2 Constanța a decis suspendarea efectuării plății tranșei a II-a până la finalizarea cercetărilor, în baza prevederilor art. 11 alin. 4 din Contractul de Finanțare, măsura fiind comunicată beneficiarului prin adresa nr. x/10.10.2014. Urmare primirii la A.F.I.R. a adresei Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța cu privire la dosarul penal nr. x/2013 din 26.05.2016, A.F.I.R. a demarat procedura de constatare a neregulilor și de recuperare a creanțelor bugetare prin întocmirea IRD 0.1 nr. 15956/08.06.2016 și a scrisorii de misiune nr. 16428/13.06.2016. Verificări D.N.A. si D.L.A.F. Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016 privind proiectul "Dezvoltarea fermei vegetale A." întocmit de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca urmare a controlului demarat în vederea verificării aspectelor semnalate prin adresa Direcției Naționale Anticorupție, serviciul Teritorial Constanța cu privire la dosarul penal nr. x/2013 prin care i s-au adus la cunoștință faptele descoperite în ceea ce privește obținerea finanțării nerambursabile de către A., s-a constatat faptul că antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/29.05.2012 depus de solicitant în cadrul cererii de finanțare în vederea demonstrării eligibilității pentru obținerea finanțării în cadrul M 112 nu este un document care atestă dreptul de proprietate al solicitantei asupra terenului agricol de 10 ha în baza căruia i s-a acordat finanțarea nerambursabilă împreună cu cele 30 de puncte de selecție suplimentare aferente. În conținutul contractului se menționează faptul că urmează să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data de 29.05.2013, respectiv după aproximativ un an după data depunerii cererii de finanțare. Mai mult, reiese că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea nici un drept de folosință asupra terenului. S-a reținut că solicitantul nu era eligibil pentru obținerea finanțării în cadrul M 122, neîndeplinind criteriul 1.2 - Solicitantul aparține categoriei beneficiarilor eligibili, rezultând că, în fapt, beneficiarul nu era eligibil pentru obținerea finanțării, suma de 106.668 RON acordată la prima tranșă, reprezentând o plată necuvenită, iar contractul de finanțare urmează a fi încetat. Prin Decizia nr. 25718/21.09.2016 a fost respinsă contestația formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 01.08.2016, menținându-se măsura de restituire a sumei de 106.668 RON și de încetare a contractului de finanțare. Motivând soluția, comisia a arătat, cu privire la tardivitatea încheierii procesului-verbal în conformitate cu art. 2 1 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011, că activitatea de constatare a neregulilor a fost inițiată ca urmare a primirii adresei DNA - serviciul teritorial Constanța din data de 26.05.2016. Referitor la încetarea contractului de finanțare și recuperarea sumelor plătite beneficiarului, s-a arătat că în acord cu dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract, constatarea unor nereguli la încheierea și derularea contractului de finanțare care au repercusiuni asupra implementării proiectului, conduc la recuperarea sumelor plătite pentru contractul în cauză și implicit la încetarea contractului de finanțare. În ceea ce privește motivele încheierii PVC nr. 21369/01.08.2016, s-a arătat că potrivit cerințelor Ghidului Solicitantului pentru M 112 "Instalarea tinerilor fermieri", solicitanții finanțării trebuie să prezinte pentru terenurile agricole deținute în proprietate un document care atestă dreptul de proprietate asupra terenului agricol conform legislației în vigoare. Or, antecontractul de vânzare - cumpărare nu este un document care atesta dreptul de proprietate al solicitantului asupra terenului agricol de 10 ha in baza caruia i s-a acordat finantarea nerambursabila împreuna cu cele 30 de puncte de selecție suplimentare aferente. În conținutul contractului se menționează faptul că urmează să fie încheiat contractul de vânzare cumpărare până la data de 29.05.2013, respectiv după aproximativ un an după data depunerii cererii de finanțare. Mai mult, reiese că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către S.C. C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea nici un drept de folosință asupra terenului. Solicitantul nu ar fi fost eligibil pentru obținerea finanțării în cadrul M 122, neîndeplinind criteriul 1.2, iar în ceea ce priveste aplicarea dispozitiilor art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, s-a aratat că nu sunt incidente întrucât nu AFIR este cea care a sesizat indicii de fraudă cître DLAF și organele de urmărire penală, ci acestea din urmă au sesizat AFIR și prin urmare, neregulile identificate conduc la recuperarea integrală a finanțării acordate și încetarea valabilitatii contractului de finantare pentru neîndeplinirea condițiilor de eligibilitate, indiferent de decizia instanței de judecată privind faptele penale, conform dispozitiilor art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011. Contestând Decizia AFIR, reclamanta a invocat, în esență că AFIR nu poate să-și invoce propria culpă în verificarea documentelor depuse în vederea obținerii contractului de finanatare; că a plătit timp de 3 ani impozitul pentru cele 10 ha de teren; precum și că orice viciu de procedură a fost acoperit prin închirierea contractului de vanzare cumparare autentificat sub nr. x/14.05.2014. Susținerile reclamantei au fost respinse de către instanța de fond cu următoarele argumente: Controlul AFIR a fost demarat în vederea verificării aspectelor semnalate prin adresa DNA cu privire la dosarul penal nr. x/2013, și au avut drept temei dispozițiile art. 11 alin. (3) din Anexa I la Contract; or, atât timp cât legislația în domeniu prevede documentele ce trebuie anexate Cererii de finantare, nu se poate aprecia că pot fi avute în vedere alte documente. De asemenea, conditiile de eligibilitate trebuie să fie îndeplinite la momentul analizării cererii, nicidecum ulterior (neavând relevanță faptul încheierii ulterioare a contractului de vânzare cumpărare) și nu poate fi acoperită neglijența sau neștiința funcționarului, așa cum a susținut reclamanta.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A. criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia, în sensul anulării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.08.2016, a deciziei nr. 25718/21.09.2016 de soluționare a contestației, dar și a notificării nr. x/6.10.2016 privind încetarea contractului de finanțare și, implicit a deciziei nr. E28467/3.11.2016 de soluționare a contestației depusă împotriva notificării de încetare a contractului de finanțare. Arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, conform art. 488 alin. (1) pct. 6 si 8 C. proc. civ. Antecontractul de vanzare - cumparare a fost depus ca act doveditor la cererea de finantare depusa la AFIR Tulcea în 06.07.2012 încă din 18.02.2015 (adresa x/18.02.2015, înregistrată la DLAF sub nr. x/19.02.2015), dar AFIR Bucuresti a înaintat Departamentului de Luptă Antifraudă, la solicitarea acestuia, motivația acceptarii de către autoritatea contractanta-AFIR a antecontractului de vînzare - cumpărare ca act doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului. Instanta a reținut în mod nereal, contrar temeiul de drept incident - Ghidul Solicitantului - că proiectul a primit 30 de puncte de selectie suplimentare deoarece antecontractul a fost încadrat de AFIR ca act doveditor al dreptului de proprietate, dar recurenta a acționat fără intenția de a induce în eroare autoritatile, ci doar având convingerea că își realizeză interesele economice de obtinere de fonduri nerambursabile, cu respectarea dispozitiilor cu caracter nepenal incidente în cauză. Hotărârea a fost pronunțată printr-o gravă eroare de fapt ce constă în inexacta oglindire a stării de fapt, a conținutului dosarului, în argumentele reținute pentru pronuntarea solutiei, cu referire la discordanța dintre cele retinute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea unei astfel de solutii. În mod eronat că terenul ce face obiectul antecontractului era, la data respectivă, arendat către C. S.R.L., ceea ce denotă că PFA A. nu avea niciun drept de folosință asupra terenului. Instanța de judecată nu clarifică ce este în neregulă cu mențiunea din antecontract, că terenul este arendat la C. S.R.L., cât timp recurenta a probat că este o mențiune conformă cu realitatea de la momentul perfectării antecontractului, iar la data de 29.05.2012, data perfectării antecontractului, conform tuturor mijloacelor de probă prezentate - declarația fermierului C. la DLAF și în fața instantei de judecata- dosarul penal, verificarea din teren a expertilor AFIR din 31.08.2012 - reiese fără niciun dubiu că recurenta a primit teren în folosință și, de atunci până în prezent, îl exploatează în mod continuu și netulburat. Legat de respingerea exceptiei tardivitatii incheierii procesului-verbal de constatare de nereguli și de recuperare a sumelor acordate, și în această situatie instanța de judecată nu studiat raportul DLAF depus la dosar unde se precizează că în luna mai 2015 a transmis raportul cu propriile constatari către AFIR Bucuresti. Adresa x/26.05.2015, reconfirmă acest fapt, iar rapoartele DLAF au fost înaintate AFIR și APIA din luna mai 2015 așa cum reiese din rapoartele acestei institutii de control (cap. 4, Propuneri din notele de control DLAF nr. 2129/2014/26.05.2015 și nr. 1707/2014/26.05.2015). Mai mult decat atât, în 07.10.2014 DNA informeaza AFIR Constanța și București despre existența dosarului penal in ccea ce priveste desfasurarea proiectului A., cu indicarea exactă a faptelor și încadrărilor juridice pe care se fac cercetari. Asadar, termenul de 60 de zile prevăzut de legiuitor pentru declanșarea acțiunii de recuperare a sumelor apreciate a fi acordate în mod necuvenit curgea din luna mai 2015, data sesizării AFIR București de către DLAF, nicidecum de la data de 26.05.2016 când DNA comunica rechizitoriul către AFIR Bucuresti, astfel că din luna mai 2015 - data sesizării DLAF până la data de 01.08.2016, data întocmirii procesului-verbal de nereguli - termenul legal de 60 de zile este depăsit. Atâta timp cât legislația în domeniu prevede documentele ce trebuie anexate cererii de finantare, nu se poate aprecia că pot fi avute în vedere alte documente. Eroarea este evidentă, iar textul de lege incident este contrar reținerilor instanței, legiuitorul inserând și sintagma alte documente, ceea ce desființează complet argumentatia instantei. In documentele de verificare, după efectuarea vizitei în teren, în data de 31.08.2012, și verificarea documentației de AFIR Tulcea, verificatorii au consemnat că inculpata deține în proprietate suprafața de 10 ha pe care le utilizează prin înființarea de culturi agricole; AFIR confirmând, în scris, prin adresa către DLAF că practica instituției este de a considera antecontractul de vânzare cumparare un act doveditor al dreptului de proprietate asupra terenului și, în consecință bugetul Uniunii Europene nu a fost prejudiciat, sumele de bani au primit destinația corespunzatoare și nu a existat prejudiciu.

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 2019 din 21 mai 2020 a Î.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 103 din 3 mai 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de recurs Criticile subsumate prevederilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ. au fost înlăturate, pentru că, contrar afirmației recurentei, hotărârea este motivată, argumentarea acesteia fiind logică, clară, coerentă și în acord cu prevederile legale aplicabile contenciosului administrativ. În analiza deciziei recurate instanța de fond a argumentat soluția pronunțată cu respectarea cerințelor art. 425 C. proc. civ., care reglementează conținutul hotărârii judecătorești și cele ale art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care garantează dreptul la un proces echitabil, motivarea hotărârii reprezentând o garanție procesuală esențială, întrucât instanța de fond a expus argumentele de fapt și de drept care au determinat deznodământul judiciar în cauza dedusă judecății, hotărârea conținând suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. Nu a fost reținută nici incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. potrivit căruia nelegalitatea unei hotărâri poate fi cerută atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu aplicarea greșită a legii. Documentele depuse de către recurenta reclamantă, astfel cum au fost ele deja enumerate, se refereau la: - adeverința nr. x din data de 28.06.2012, emisă de Primăria Orașului Babadag, jud. Tulcea, din care reieșea faptul că A. figurează înregistrată în evidențele autorității locale, pentru anul 2012, la nr. de rol nominal unic 18934 și este înscrisă în registrul agricol tip 1, voi. 25, poziția 070 ca deținând în proprietate suprafața agricolă de 10 hectare teren; - copii ale filelor registrului agricol al orașului Babadag, din care rezulta că sus-numita figurează înregistrată în evidențele autorității locale ca deținând în proprietate suprafața agricolă de 10 hectare teren, cu precizarea că respectivele copii au fost certificate pentru conformitate cu originalul tot de către A., în calitate de secretar al orașului Babadag, jud. Tulcea; - o copie a adeverinței nr. x din data de 25.06.2012, emise de către Centrul pentru Formare Profesională și Dezvoltare Regională Constanța, din care reieșea că A. a absolvit cursul de lucrător în cultura plantelor, curs de inițiere, cu durata de 150 ore, derulat în perioada 11.05. - 08.06.2012; - adeverința nr. x din data de 05.07.2012, eliberată de către numitul B., în calitate de administrator al exploatației deținute de către C. S.R.L. Tulcea, din care rezulta faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, A. a lucrat fără remunerație în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activități agricole. Cu privire la documentele de mai sus, prin sentința penală nr. 256/13.10.2017, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2016 s-a dispus, sub aspectul laturii civile a faptelor imputate reclamantei, în raport de art. 397 alin. (3), art. 404 alin. (4) lit. g) C. proc. pen.., anularea adeverinței nr. x/28.06.2012 eliberată de Primăria Babadag și a adeverinței nr. x/05.07.2012 eliberată de C. S.R.L.. În apel, prin decizia penală nr. 484/25.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, reclamanta a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II - a C. proc. pen.., respectiv fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, fiind menținute dispozițiile sentinței primei instanțe care nu sunt contrare, printre acestea regăsindu-se și anularea celor 2 adeverințe. Prin urmare, documentele care atestau dreptul de proprietate al recurentei reclamante asupra terenului agricol în suprafață de 10 ha și faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, aceasta a lucrat fără remunerație în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activități agricole (document necesar pentru îndeplinirea condiției de eligibilitate privitor la experiența de minim un an anterior instalării de cont propriu într-o exploatație agricolă) nu au fost avute în vedere ca fiind valide la analiza cererii de finanțare și a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Așadar, urmare a soluționării definitive a cauzei penale, informațiile comunicate de către recurenta reclamantă la data depunerii cererii de finanțare nu corespund realității, astfel că, în fapt, beneficiarul nu ar fi putut fi eligibil pentru obținerea finanțării, fiind propusă judicios măsura de încetare a contractului de finanțare, aspect analizat și reținut și de instanța de fond. Referitor la tardivitatea încheierii Procesului-verbal de constatare a neregulilor nr. x/01.08.2016, prin raportare la dispozițiile art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, activitatea de constatare a neregulilor pentru Contractul Finanțare nr. x încheiat între AFIR și A. a fost inițiată ca urmare a primirii adresei Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța din data de 26.05.2016, înregistrată la AFIR cu nr. x/31.05.2016. Pentru acest contract, Departamentul pentru Luptă Antifraudă a întocmit un raport de control în anul 2015 dar nota de control nr. x/2014 din 26.05.2015 a fost comunicată AFIR de către Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța, fiind înregistrată la AFIR în data de 31.05.2016. În raport de art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere data înștiințării instituției intimate (31.05.2016) precum și data emiterii Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare (01.08.2016), rezultă că titlul executoriu contestat a fost a emis în termenul legal stabilit de prevederile art. 21 alin. (25) din O.U.G. nr. 66/2011. De atfel, nu A.F.I.R. este cea care a sesizat indiciile de fraudă către D.L.A.F. și organele de urmărire penală, ci ea a fost sesizată de către organele de urmărire penală, în data de 31.05.2016, astfel încât nu este incident art. 8 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, ci art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011.

Calea de atac extraordinară exercitată în cauză A.. a formulat cerere de revizuire a deciziei 2019/21.05.2020 a Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 21 din Legea nr. 554/2004, precum și al dispozițiilor art. 509-513 C. proc. civ., susținând, în esență, următoarele motive de nelegalitate: În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire - existența unei hotărâri care să fi fost pronunțată asupra fondului sau care să evoce fondul cauzei - s-a arătat că aceasta este îndeplinită, prin decizia atacată evocându-se fondul cauzei, instanța de recurs analizând cauza din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind contestate actele administrativ fiscale prin care i se impută revizuientei suma de bani cu care AFIR s-a constituit parte civilă, atât sub aspectul legalității, cât și sub aspectul temeiniciei. Referitor la cea de-a doua cerință - existența unor hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite - s-a arătat că atât decizia nr. 484/25.04.2018, pronunțată de către Curtea de Apel Constanta, cât și Decizia nr. 2019/21.05.2020, pronunțată de ÎCCJ, sunt definitive, fiind pronunțate de către instanțe de grad diferit. În ceea ce privește temeinicia cererii de revizuire, au fost invocate următoarele considerente: 1. raportat la motivul prevăzut de legea specială, respectiv art. 21 din Legea nr. 554/2004 a susținut că prin decizia a cărei anulare o cere s-a produs o încălcare a principiului securității juridice și, implicit a fost nesocotit art. 6.1 din Convenție (cauza Brumărescu împotriva României). Prin soluția pronunțata s-a încălcat autoritatea de lucru judecat de care beneficiază hotărârea instanței penale, cu privire la latura civilă a cauzei și i-a fost conferit dreptul de a solicita aceleași pretenții pe două căi diferite, cu nesocotirea dispozițiilor art. 28 C. proc. pen. Pentru infracțiunea ce viza obținerea pe nedrept de sume din bugetul Uniunii Europene și pentru care AFIR s-a constituit parte civilă, prevăzută și sancționată de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000, A. a fost achitată, definitiv, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., fiind respinsă și acțiunea civilă pentru suma de 106.266 RON. Cu toate acestea, în baza aceluiași Proces-verbal de stabilire a creanțelor bugetare, AFIR a procedat la punerea în executare a creanței bugetare (deși instanța penală înlăturase obligația de restituire a sumei de bani), în condițiile în care prin Decizia nr. 2019/2020 instanța suprema a menținut actele administrativ fiscale ca fiind legale și temeinice, validând hotărârea primei instanțe, care își întemeiază soluția de menținere a actelor administrativ fiscale ca fiind legale pe considerentul cuprins în art. 23 din O.U.G. nr. 66/2011. AFIR a fost notificat de către organele de urmărire penală, preluând motivarea DNA, a întocmit Procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare și în baza acestui proces-verbal s-a constituit parte civilă și, fără a aștepta soluția pronunțată de instanța penală, a procedat la recuperarea sumelor de bani. Prin hotărârea pronunțată ulterior de către instanța civilă s-a încălcat principiul securității juridice, deși în practica CEDO s-a stabilit că "o normă este previzibilă atunci când oferă o anume garanție contra atingerilor arbitrare ale puterii publice". Elementele pe care se bazează principiul securității juridice sunt certitudinea si predictibilitatea or, tocmai aceste două elemente au fost nerespectate în speța de față, fiind încălcată certitudinea pe care ar fi trebuit să o confere hotărârea definitivă de achitare și predictibilitatea cu privire la posibilitatea efectivă ca o hotărâre judecătorească poată fi pusă în executare, producând efecte în sensul în care a fost pronunțată. Decizia ICCJ a cărei revizuire se solicită cuprinde dispoziții potrivnice nu doar raportat la decizia Curții de Apel Constanta nr. 484/2018, ci și raportat la sentința nr. 1308/28.09.2018 a Tribunalului Tulcea, în dosarul nr. x/2017. Dosarul menționat, ce a avut ca obiect anularea celor doua acte administrativ fiscale emise de către APIA, a fost suspendat până la soluționarea dosarului penal, tocmai pe considerentul că neregulile reținute de către APIA în cuprinsul actelor administrative erau identice cu cele indicate în adresa DNA - ST Constanta. 2. Raportat la motivul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., s-a apreciat că cele două hotărâri pronunțate în cauză produc efecte potrivnice. Din acest punct de vedere, apreciază că instanța supremă ar fi trebuit să analizeze temeinicia procesului-verbal contestat și să constate că acesta este netemeinic, evitând astfel si contrarietatea dintre cele doua hotărâri pronunțate, prin prisma exercitării dreptului de opțiune al persoanei vătămate (electa una via non datur recursus ad alteram).

Apărările formulate în cauză Intimata Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus întâmpinare, solicitând respingerea acesteia, în principal, ca inadmisibilă și, în subsidiar, ca neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente: 1. În ceea ce privește motivul potrivit căruia decizia revizuită se circumscrie prevederilor art. 21 din Legea nr. 554/2004, a arătat că prima condiție de admisibilitate (aceea ca hotărârea a cărei revizuire se solicită să fie definitivă), este îndeplinită, revizuenta formulând această cale extraordinară de atac împotriva unei hotărâri pronunțată de o instanță de recurs, definitivă; însă, în ceea ce privește a doua condiție (aceea că pronunțarea hotărârii s-a făcut cu încălcarea principiului priorității dreptului comunitar), a apreciat că aceasta nu este îndeplinită, din următoarele considerente: În primul rând, normele europene invocate nu se încadrează în limitele textului de lege invocat însă, revizuenta nu invocă o anumită normă de drept european incidență sau o interpretare a acesteia, ignorată/înlăturată de instanță, ci invocă doar normele de drept național (O.U.G. nr. 66/2011) și jurisprudența CJUE dată în interpretarea unor norme care alcătuiesc dreptul european. Mai mult decât atât, revizuenta nu indică în ce mod instanța de recurs a încălcat dispozițiile unei norme europene incidente în speță, respectiv care sunt dispozițiile pe care Înalta Curte de Casație și Justiție le-a ignorat prin pronunțarea Deciziei nr. 2019/21.05.2020, astfel că cererea este inadmisibilă. În plus, revizuenta se raportează la existența deciziei penale nr. 484/25.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, deși aplicabilitatea acestei hotărâri a fost antamată în fața instanței de recurs. 2. Cu privire la cel de-al doilea motiv de revizuire, solicită respingerea acestuia ca inadmisibil, întrucât motivul de revizuire invocat, care vizează "existența unor hotărâri potrivnice" nu se poate încadra în limitele impuse de prevederile legale ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Cazul de revizuire invocat de revizuentă poate fi aplicabil atunci când doua sau mai multe instanțe au pronunțat soluții contradictorii în una și aceeași cauză, fără ca partea interesată să fi invocat excepția puterii lucrului judecat; faptul că există două hotărâri (una civilă și una penală) prin care s-a stabilit că revizuienta s-a folosit de înscrisuri care nu corespund realității, nu poate atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. întrucât, în realitate, fiecare litigiu analizează aspecte diferite privind răspunderea beneficiarei (civilă și penală).

Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora "Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României…"; respectiv, "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: …există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri…". Relativ la primul motiv de revizuire - art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - este de remarcat că cererea de revizuire este admisibilă, după cum s-a statuat prin decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 de către ICCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, "în baza unor decizii ale C.J.U.E., indiferent de momentul pronunțării acestora și de împrejurarea invocării sau nu, în litigiul de bază, a dispozițiilor de drept european preexistente, încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se cere."(subl. ns). Mai mult, s-a arătat în considerentele deciziei precitate, că,,§.78 Nu este necesar ca partea să fi invocat în cursul soluționării procesului încălcarea vreunui text din dreptul european, însă trebuie să fi invocat dreptul subiectiv ocrotit de dreptul european, chiar dacă nu s-a referit la incompatibilitatea normei interne cu dreptul european.". Pe de altă parte, în ceea ce privește cerința existenței unei hotărâri definitive potrivnice - Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - care ar încălca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Decizia nr. 484/25.04.2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, se impun următoarele precizări: 1. Prin decizia penală nr. 484/25 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosar nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de apelanta inculpată A. împotriva sentinței penale nr. 256/13.10.2017 pronunțată de Tribunalul Tulcea, s-a desființat în parte sentința atacată și în urma rejudecării, s-a dispus achitarea acesteia pentru comiterea următoarelor infracțiuni: cea prevăzută de art. 18 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. cea prevăzută de art. 289 C. pen. anterior și art. 5 C. pen. cea prevăzută de art. art. 253 1 alin. (1) C. pen. anterior și art. 5 C. pen. și s-au respins ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile MADR prin APIA și MADR prin AFIR și înlăturată obligarea inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON și 106.266 RON către părțile civile menționate. De asemenea, s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe, dacă nu sunt contrare deciziei. 2. Pe de altă parte, prin Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de reclamanta A., declarat împotriva sentinței nr. 103/3 mai 2017 al Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reținându-se în considerentele acesteia că "În apel, prin decizia penală nr. 484/25.04.2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, d-na A. a fost achitată pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri, prevăzută de art. 289 C. pen. anterior, în temeiul art. 16 lit. b) teza a II-a Cod proced. Penală respectiv fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, fiind menținute dispozițiile sentinței primei instanțe care nu sunt contrare, printre acestea regăsindu-se și anularea celor 2 adeverințe. Prin urmare, documentele care atestau dreptul de proprietate al recurentei reclamante asupra terenului agricol în S. de 10 ha și faptul că, în perioada 29.05.2011 - 29.05.2012, aceasta a lucrat fără remunerație în cadrul respectivei ferme, un număr de 5 ore pe zi, participând la diferite activități agricole (document necesar pentru îndeplinirea condiției de eligibilitate privitor la experiența de minim un an anterior instalării de cont propriu într-o exploatație agricolă) nu pot fi avute în vedere ca fiind valide la analiza cererii de finanțare și a îndeplinirii condițiilor de eligibilitate. Așadar, se constată, urmare a soluționării definitive a cauzei penale, că informațiile comunicate de către recurenta reclamantă la data depunerii cererii de finanțare nu corespund realității, astfel că, în fapt, beneficiarul nu ar fi putut fi eligibil pentru obținerea finanțării, fiind propusă judicios măsura de încetare a contractului de finanțare, aspect analizat și reținut și de instanța de fond." (subl. ns.). 3. Prin prisma celor de mai sus, nu poate fi pusă la îndoială existența unor hotărâri potrivnice, prin care două instanțe, de grade diferite, au soluționat aceeași chestiune dedusă judecății, respectiv legalitatea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 1.08.2016 și a deciziei nr. 25718/21.09.2016, din perspectiva existenței neregulii reținute în sarcina revizuientei prin actele atacate. 4. Revenind la motivul de revizuire invocat în cauză - contrarietatea de hotărâri - întemeiat pe dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este de remarcat că a fost vizat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, apreciat ca incident ca urmare a nesocotirii de către cea de-a doua instanță a ceea ce s-a statuat în primul litigiu. Prin modul de soluționare al laturii civile în cadrul procesului penal (urmare a achitării inculpatei) - respingerea, ca nefondate, a acțiunile civile formulate de părțile civile MADR prin APIA și MADR prin AFIR și înlăturarea obligării inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON și 106.266 RON către părțile civile - este cert că dispoziția "Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe dacă nu sunt contrare prezentei decizii.", din dispozitivul deciziei penale nr. 484/25 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, nu vizează cele două adeverințe avute în vedere de Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție: adeverința nr. x/28.06.2012 emisă de Primăria Babadag în care sunt menționate date necorespunzătoare adevărului (și anume că A. deține în proprietate o suprafață agricolă de 10 ha în condițiile în care singurul document deținut de aceasta în legătură cu respectivul teren era un antecontract de vânzare-cumpărare) și adeverința nr. x/05.07.2012 eliberată de "C." S.R.L. (că numita A. nu ar fi lucrat 5 ore/zi în cadrul firmei). Această concluzie se impune întrucât instanța de control judiciar a reținut în considerentele deciziei nr. 484/25 aprilie 2018 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie că, Având în vedere soluțiile de achitare pronunțate, neexistând o faptă ilicită care să fi produs un prejudiciu, se vor respinge ca nefondate acțiunile civile formulate de părțile civile MADR prin APIA și MADR prin AFIR și înlătură obligarea inculpatei la plata sumelor de 9.890,81 RON și 106.266 RON către părțile civile menționate." (subl. ns.). În concluzie, este fără putință de tăgadă faptul că instanța de control judiciar în materie penală a statuat, cu putere de lucru judecat, asupra modului de soluționare al laturii civile - prin respingerea pretențiilor părților civile - și, implicit cu privire la cele două adeverințe a căror validitate nu mai poate fi pusă, astfel, la îndoială. 5. Rezultă, așadar, că nu pot fi nesocotite considerentele decisive din hotărârea pronunțată în primul litigiu, în considerarea dispozițiilor art. 430 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora "Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă."; or, în prezenta cauză aceste considerente sunt parte din cele care fac corp comun cu hotărârea, constituind explicația soluției împărtășite de instanță cu privire la latura civilă. 6. Pe de altă parte, relativ la motivul de revizuire invocat în cauză, respectiv dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din perspectiva art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale, Înalta Curte subliniază că jurisprudența CEDO este unanimă în ceea ce privește necesitatea respectării principiului securității raporturilor juridice. Astfel, în cauza Lungu ș.a. împotriva României,,37. Curtea a concluzionat în mai multe rânduri în sensul încălcării art. 6 ca urmare a casării, printr-o cale de atac extraordinară, fără motive substanțiale și imperative, a unor hotărâri judecătorești definitive [a se vedea, printre altele, hotărârile Brumărescu împotriva României (MC), nr. 28342/95, pct. 61, CEDO 1999-VII și Riabyk împotriva Rusiei, nr. 52854/99, pct. 52 și 56, CEDO 2003-IX, citate anterior]. De asemenea, în mai multe cauze a considerat că, fie și în absența casării unei hotărâri, repunerea în cauză a soluției adoptate într-un litigiu printr-o hotărâre judecătorească definitivă în cadrul unei alte proceduri judiciare poate aduce atingere art. 6, în măsura în care poate să facă iluzoriu dreptul de acces la o instanță și să încalce principiul securității juridice (D. și alții, citată anterior, pct. 67-70; Gök și alții împotriva Turciei, nr. 71867/01, 71869/01, 73319/01 și 74858/01, pct. 57-62, 27 iulie 2006, și Esertas împotriva Lituaniei, nr. 50208/06, pct. 23-32, 31 mai 2012)." (subl. ns.) Mai mult, în cuprinsul aceleiași hotărâri, s-a statuat că,,45. …nu ar trebui să le revină reclamanților sarcina de a suporta eventualele carențe ale autorităților judiciare (mutatis mutandis, E. împotriva României, nr. 4351/02, pct. 36, 23 septembrie 2008)." și că,,46. …derularea simultan și în paralel a două proceduri independente având ca obiect aceleași fapte, care a determinat secția penală a curții de apel să ajungă la o nouă apreciere a faptelor respective, radical opusă hotărârii anterioare a secției comerciale a aceleiași curți de apel, a adus atingere principiului securității juridice (mutatis mutandis, Siegle, citată anterior, pct. 38). 47. Prin urmare, revenind asupra unei chestiuni în litigiu care fusese deja soluționată și care făcuse obiectul unei hotărâri definitive, și în absența oricărui motiv valabil, curtea de apel a încălcat principiul securității raporturilor juridice. Din acest motiv, a fost încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil în sensul art. 6 § 1 din Convenție." (subl. ns.). Dintr-o altă perspectivă, cea a prezumției de nevinovăție, CEDO a subliniat că,,36. …prezumția de nevinovăție este încălcată în cazul în care o hotărâre judecătorească privind o persoană reflectă impresia că aceasta este vinovată, deși vinovăția sa nu a fost legal stabilită în prealabil. Chiar și în lipsa unei constatări formale, este suficientă o motivare care lasă de înțeles că judecătorul îl consideră pe reclamant vinovat. Deși principiul prezumției de nevinovăție, consacrat la art. 6 § 2, se numără printre elementele procesului penal echitabil impus la art. 6 § 1, acesta nu se limitează la o simplă garanție procedurală în materie penală. Sfera acestuia de aplicare este mai vastă și impune ca niciun reprezentant al statului sau al unei autorități publice să nu declare că o persoană este vinovată de o infracțiune, înainte ca vinovăția acesteia să fi fost stabilită de o "instanță" (a se vedea în special hotărârile F. împotriva Franței, 10 februarie 1995, pct. 35-36, seria x nr. x, Daktaras, citată anterior, pct. 41-44, Lavents împotriva Letoniei, nr. 58442/00, pct. 126, 28 noiembrie 2002, și Butkevicius împotriva Lituaniei, nr. 48297/99, pct. 50-52, CEDO 2002-II)." (Hotărârea privind cauza Teodor împotriva României). Prin aceeași hotărâre s-a susținut că,,40. Problema care se ridică în acest caz este de a stabili dacă, prin modul în care au acționat, prin motivarea deciziilor lor sau prin limbajul folosit în raționamentul lor, instanțele civile au ridicat un semn de întrebare cu privire la nevinovăția reclamantului și au adus astfel atingere principiului prezumției de nevinovăție, astfel cum este garantat la art. 6 § 2 din Convenție (Puig Panella împotriva Spaniei, nr. 1483/02, pct. 54, 25 aprilie 2006).".

Temeiul legal al soluției adoptate asupra cererii de revizuire Pentru aceste considerente, Înalta Curte apreciază că cererea de revizuire este întemeiată, fiind, așadar, încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat prin pronunțarea unei noi hotărâri judecătorești definitive prin care s-a revenit asupra unei chestiuni litigioase, deja soluționată printr-o hotărâre definitivă, astfel că potrivit art. 513 alin. (4) teza a II-a C. proc. civ. va admite acest demers judiciar și va anula Decizia nr. 2019/21.05.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecarea recursului.