ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 494/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe roiul
Tribunalului București, secția a lll-a civila și data de 12 mai 2014 sub nr.
15947/3/2014 reclamantul L.
I. a
solicitat, în
temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în
contradictoriu cu pârâtele C.N.C.I.
și A.N.R.P., anularea deciziei de
invalidare
nr. 492 din 27 februarie 2014 a C.N.C.I. și obligarea pârâtei la validarea
măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. 2712/ FFCC din 04 decembrie
2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj nr. 5393 din 07 iunie 2002
de aprobare a propunerii C.L. Girbou privind înscrierea suprafeței de 1,97 ha,
reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin
H.G. nr. 1.172/2001.
Prin sentința nr. 1200 din 26
septembrie 2014 pronunțată în dosar nr.
15947/3/2014,
Tribunalul București, secția a lll-a civilă,
a declinat
competența
de soluționare
a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, secția civilă.
Pentru a se pronunța astfel,
Tribunalul București a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013,
deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de
persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a
cărui circumscripție se află
sediul
entității,
în termen de 30 de zile
de la data comunicării.
Tribunalul
București a mai reținut că, având în vedere că acest text de
lege nu tranșează
cu claritate noțiunea de „entitate”, raportat și la locul situării
imobilului (obiectul contestației
constituind evaluarea imobilului), competența de soluționare a cauzei aparține
Tribunalului Sălaj, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către
această instanță.
Aceasta întrucât sediul C.N.C.
I. constituie un element nai puțin important,
care nu este în măsură a
atrage competența teritorială de judecare a
cauzei, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării
dosarelor de restituire, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6)
din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile învestite cu soluționarea
notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora.
Prin sentința nr. 77 din 15 ianuarie
2015 pronunțată în dosar nr. 3003/84/2014 Tribunalul Sălaj, secția civilă,
a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ
de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de
Casație și Justiție în vederea soluționării
conflictului negativ de competență.
Pentru a se
pronunța astfel, Tribunalul Sălaj a reținut că entitatea Ia care
face referire
prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi
alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamant,
respectiv, C.N.C.I., cu sediul în
București, situație fața de care competența teritorială în judecarea cererii de
anulare a unei decizii emise de C.N.C.
I. revine
secției civile din cadrul Tribunalului București.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct.
2 raportat la art. 135 alin. (1) C.
proc. civ., stabilește competenții de soluționare a cauzei în favoarea
Tribunalului București, pentru argumentele ce succed:
Prin cererea înregistrată pe rolul
Tribunalului București, la data de 12 mai 2014, reclamantul L.I. a solicitat,
în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, anularea deciziei de
invalidare nr. 492 din 27 februarie 2014 a C.N.C.I. și obligarea pârâtei la
validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. 2712/ FFCC din 04
decembrie 2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj
nr. 5393 din 07 iunie 2002 de aprobare a
propunerii Comisiei Locale Girbou privind
înscrierea suprafeței de 1,97
ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat
prin H.G. nr. 1172/2001.
Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr.
165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanța,
„Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de
persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a
cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la
data comunicării”.
Instanțele aflate în conflict
analizează din perspective diferite noțiunea do „entitate” folosită de
legiuitor în conținutul textului legal anterior citai, însă, având în vedere că
obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de
invalidare nr. 492 din 27 februarie 2014 emisă de C.
N.C.I., rezultă cu evidență că, în cazul de
lată, entitatea la
care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate
fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei
anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu
prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența
(teritorială și materială) a tribunalului în a
cărui circumscripție se află sediul
entității emitente.
Cum sediul C.N.C.I. se află în
București, sector 1, str. Calea Horească, respectiv, în raza teritorială
a Tribunalului București, competența de
soluționare a cauzei va fi stabilită în
favoarea acestei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a Ill-a civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi,
18 februarie 2015.