ÎCCJ, decizie (scj.ro #120634)

Acțiune în anularea deciziei emisă de

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Competența teritorială.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Competența teritorială.

Index alfabetic :

conflict competență

-          decizie de invalidare

-          imobil

Legea nr. 165/2013, art. 35

Litigiul, având ca obiect anularea deciziei de invalidare emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor este de competența (teritorială și materială) a Tribunalului București în a cărui circumscripție se află sediul entității emitente, în acord cu dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.

Secția I civilă, decizia nr. 494 din 18 februarie 2015

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 12.05.2014, reclamantul L.I. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, în contradictoriu cu pârâtele Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. x/2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj din 07.06.2002 de aprobare a propunerii Comisiei Locale Girbou privind înscrierea suprafeței de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001.

Prin sentința nr. 1200 din 26.09.2014, Tribunalul București, Secția a III-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj, Secția civilă.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul București a reținut că potrivit art. 35 alin. (1) din  Legea nr. 165/2013, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

,

în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Tribunalul București a mai reținut că, având în vedere că acest text de lege nu tranșează cu claritate noțiunea de "entitate", raportat și la locul situării imobilului (obiectul contestației constituind evaluarea imobilului), competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Sălaj, administrarea de probatorii fiind mai facilă de către această instanță.

Aceasta întrucât sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor constituie un element mai puțin important, care nu este în măsură a atrage competența teritorială de judecare a cauzei, această instituție având atribuții exclusiv în vederea finalizării dosarelor de restituire, astfel cum sunt prevăzute de art. 25 alin. (5) și (6) din Legea nr. 165/2013, după ce entitățile învestite cu soluționarea notificărilor au tranșat aspectele esențiale în soluționarea acestora.

Prin sentința nr. 77 din 15.01.2015, Tribunalul Sălaj, Secția civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Sălaj a reținut că entitatea la care face referire prevederea cuprinsă în art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât entitatea emitentă a deciziei contestate de către reclamant, respectiv, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, cu sediul în București, situație față de care competența teritorială în judecarea cererii de anulare a unei decizii emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor revine secției civile din cadrul Tribunalului București.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C.proc.civ., a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru argumentele ce succed:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 12.05.2014, reclamantul L.I. a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 165/2013, anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și obligarea pârâtei la validarea măsurii de acordare a despăgubirilor în dosarul nr. x/2006, stabilite prin Hotărârea Comisiei Județene Sălaj din 07.06.2002 de aprobare a propunerii Comisiei Locale Girbou privind înscrierea suprafeței de 1,97 ha, reconstituit după autorul L.N., conform anexei 40 din Regulamentul aprobat prin HG nr. 1172/2001.

Potrivit art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, ce constituie temeiul juridic al cererii introductive de instanța, „deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității,

în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Instanțele aflate în conflict analizează din perspective diferite noțiunea de

„entitate"

folosită de legiuitor în conținutul textului legal anterior citat, însă, având în vedere că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea deciziei de invalidare nr. 492 din 27.02.2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, rezultă cu evidență că, în cazul de față, entitatea la care se referă dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 nu poate fi alta decât cea care a avut și calitatea de emitentă a deciziei a cărei anulare se solicită în prezenta procedură, motiv pentru care, în acord cu prevederile aceleiași norme legale, litigiul de față este de competența (teritorială și materială) a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității emitente.

Cum sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în București, respectiv în raza teritorială a Tribunalului București, competența de soluționare a cauzei a fost stabilită în favoarea acestei instanțe.