ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 416/2015

Asupra

conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă la

data de 17 iunie 2014, reclamanta B.M. a contestat Decizia de invalidare nr.

757 din 27 martie 2014 emisă de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților în dosarul de despăgubiri nr. 4485/FFCC din 23 februarie 2007

prin care a fost respinsă cererea de acordare de despăgubiri stabilită în

favoarea autorului acesteia, B.L.O.

În

motivarea acțiunii, reclamanta a arătat, că prin adresa nr. 1897/127/CIII din

26 iulie 2007 a fost validată propunerea Comisiei județene de fond funciar

Mureș în sensul acordării de despăgubiri pentru suprafață de 4,83 ha de pe urma

soțului său B.L.O. A mai arătat că în mod nelegal prin decizia contestată în

cauză, propunerea Comisiei județene de fond funciar Mureș a fost invalidată,

întrucât toate actele invocate a fi lipsă în dosarul de despăgubiri au fost

depuse la dosar și existau la data analizării acestora.

În

drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 165/2013,

precum și pe cele ale art. 5 C. civ.

Prin

Sentința nr. 1333 din 13 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a III-a

civilă, a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru

a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din coroborarea

dispozițiilor art. 3 alin. (1) pct. 4 cu cele ale art. 33 și art. 34 din Legea

nr. 165/2013, competența de soluționare a contestațiilor formulate împotriva

deciziilor emise de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor aparține

secției civile a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul

entității învestite de lege cu soluționarea notificării formulate în baza Legii

nr. 10/2001 sau a cererii depuse în baza Legii nr. 18/1991, care, în cauză,

este Tribunalul Mureș.

Prin

Sentința nr. 99 din 29 ianuarie 2015, Tribunalul Mureș a declinat la rândul său

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și,

constatând ivit conflict negativ de competență a sesizat Înalta Curte de

Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de competență ivit între

cele două instanțe.

Pentru

a pronunța această sentință, Tribunalul Mureș a reținut următoarele:

Potrivit

art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu

respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se

consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data

comunicării.

Textul

de lege consacră în această materie o competență teritorială exclusivă, cu

caracter absolut, nesusceptibilă de o altă interpretare așa cum a apreciat

Tribunalul București care și-a declinat competența în favoarea Tribunalului

Mureș.

Reținând

că sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în

circumscripția Tribunalului București, Tribunalul Mureș și-a declinat

competența în favoarea acestei instanțe.

Înalta

Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la

art. 135 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va stabili

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, pentru

următoarele considerente:

Regula

generală privitoare la competența teritorială reglementată de dispozițiile art.

107 C. proc. civ., prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce

la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul,

dacă legea nu prevede altfel".

Reiese

deci, că ori de câte ori printr-o dispoziție legală specială se prevede alte

reguli de stabilire a competenței teritorială a instanțelor, acestea se aplică

cu prioritate.

Actul

normativ incident în cauză, respectiv Legea nr. 165/2013, conține dispoziții

speciale referitoare la competența teritorială a instanțelor învestite cu

soluționarea deciziilor emise de entitățile, astfel cum acestea sunt definite

prin art. 3 din același act normativ.

Astfel,

potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (1) "Deciziile emise cu respectarea

prevederile art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării".

Dispozițiile

legale sus-menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite de lege competența de soluționare a contestației formulate împotriva

deciziilor emise de aceasta.

Noțiunea

de entitate învestită de lege este explicitată la art. 3 alin. (1) pct. 4 din

Legea nr. 165/2013 în sensul că au această semnificație următoarele structuri

cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii:

"a)

unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, al

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr.

83/1999, republicată;

b)

entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului

nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c)

comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale,

constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și

completările ulterioare;

d)

comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a

Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată,

cu modificările și completările ulterioare;

e)

Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut

cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților

naționale din România;

f)

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate

al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g)

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit

legii".

Prin

cererea de chemare în judecată, reclamanta a contestat decizia de invalidare

nr. 757 din 27 martie 2014 emisă de Comisia Națională pentru Compensarea

Imobilelor, acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr.

165 din 2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în

natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada

regimului comunist în România.

Întrucât,

în cauză, decizia de invalidare contestată de reclamantă, a fost emisă de

Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, în aplicarea dispozițiilor

art. 3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea

de entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din

același act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în

a cărui circumscripție se află sediul acestei entități.

Având

în vedere că sediul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor se află în

circumscripția Tribunalului București, aceasta este instanța competentă

teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Prin

urmare, în mod corect instanțele de judecată aflate în conflict de competență

au identificat norma de competență incidentă raportului juridic litigios ca

fiind cea a art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 2013.

În

consecință, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea tribunalului în circumscripția căreia se află sediul Comisia Națională

pentru Compensarea Imobilelor, respectiv Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 11 februarie 2015.

Procesat

de GGC - GV