ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3865/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

cauzei. Obiectul acțiunii judiciare

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta M.S.D.

România SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

a solicitat:

- în principal,

anularea Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8326/2011,

nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 833V2011, nr. NLD 8327/2011, nr.

NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011, nr. NLD 5811/2011 emise de pârâtă;

- în subsidiar,

obligarea pârâtei la soluționarea contestațiilor formulate împotriva

notificărilor menționate, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut

pe economie pe zi de întârziere și a despăgubirilor de întârziere.

În motivarea în fapt

a acțiunii, reclamanta a arătat că notificările emise de către CNAS privesc

procentul contribuției, unele dintre acestea indicând și o pretinsă sumă

estimată de plată a contribuției pentru trimestrele în discuție, reglementată

prin art. 363

1

din Legea nr. 95/2006.

Consideră reclamanta

că indicarea procentelor în vederea stabilirii ulterioare a contribuției

claw-back, precum și indicarea în unele notificări a sumei estimate de plată a

contribuției pretinse pentru trimestrele în discuție, nu respectă prevederile

legale în materie, deoarece nu datorează contribuția claw-back, nefiind supusă

obligației instituite de art. 363 din Legea nr. 95/2006.

Notificările

contestate au fost emise de CNAS cu nerespectarea prevederilor legale în

materie, neîndeplinind nici condițiile unui act de stabilire a unei eventuale

contribuții, fiind deopotrivă emise în condițiile în care există contestații

formulate.

Reclamanta a mai

arătat că, deși au trecut mai mult de 30 de zile de la data depunerii lor

împotriva notificărilor, CNAS nu a dat curs soluționării lor, ceea ce, din

perspectiva Legii nr. 554/2006, echivalează cu "nesoluționarea în termenul

legal a cererii".

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a invocat excepția rămânerii fără obiect în privința

cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr.

NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD

5810/2011 și nr. NLD 5811/2011, cu motivarea că aceste notificări au fost

transmise din eroare către reclamantă, iar pe fondul cauzei, a solicitat

respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că au fost respectate

dispozițiile legale în materie.

de Apel

Prin Sentința nr. 549

din 6 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată, a

admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.D. România SRL, în

contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a obligat

pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva

notificărilor emise de CNAS și a respins cererea de aplicare a sancțiunii

amenzii și de plată a despăgubirilor de întârziere, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește

excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD

7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2)11, nr. NLD

8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 și nr. NLD 5811/2011, prima

instanță a constatat că este neîntemeiată având în vedere că pârâta nu a făcut

dovada faptului că notificările au fost transmise din eroare către reclamantă

și nici că ar fi fost informată că aceste notificări stabilesc contribuția de

claw-back pentru SC M.S.D. SRL.

Pe fondul cauzei,

prima instanță a constatat că, potrivit reglementării legale în vigoare,

contribuția datorată în conformitate cu art. 363

1

din Legea nr.

95/2006 are caracterul unei creanțe fiscale, contestarea notificărilor

referitoare la valoarea contribuției fiind necesar să fie realizată în

condițiile și procedura prevăzută de codul de procedură fiscală - O.G. nr.

92/2003.

Întrucât în cauză,

Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a soluționat contestațiile prin

emiterea unei decizii, prima instanță a admis petitul subsidiar al acțiunii,

obligând pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva

notificărilor.

Cât privește capătul

de cerere privind anularea notificărilor emise de către pârâtă, instanța

apreciază că nu poate fi primit, nefiind posibilă analizarea temeiniciei

acestuia decât în condițiile soluționării contestației de către organul

competent, în temeiul art. 205 coroborat cu art. 218 alin. (2) din O.G. nr.

92/2003.

Referitor la cererea

de aplicare a sancțiunii amenzii și de plată a despăgubirilor de întârziere,

prima instanță a reținut că această sancțiune se aplică potrivit art. 24 din

Legea nr. 554/2004, în caz de neexecutare a hotărârii irevocabile în termenul

prevăzut în cuprinsul acesteia. Dacă termenul nu este respectat, atunci se

poate aplica amendă conducătorului autorității publice.

A mai arătat că

procedura de aplicare a sancțiunilor și a despăgubirilor reglementate de art.

24 este distinctă de aceea a fondului cauzei, hotărârea luându-se în camera de

consiliu, deci prin excepție de la regula publicității ședinței de judecată.

de către M.S.D. România S.R.L

Împotriva sentinței

curții de apel a formulat recurs reclamanta M.S.D. România S.R.L, invocând

dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a combătut

raționamentul primei instanțe, susținând că nu au fost avute în vedere

dispozițiile art. 48, 52 alin. (1) și 126 alin. (6) din Constituție, respectiv

art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care

conferă dreptul persoanei vătămate, căreia nu i s-a soluționat o cerere în

termen legal, să se adreseze instanței de judecată.

Or, în cauza de față,

a arătat recurenta, niciuna dintre contestațiile adresate CNAS în termenul

prevăzut de lege nu a fost soluționată, deși a trecut mai mult de un an și

jumătate de când acest fapt trebuia realizat.

Recurenta a mai

afirmat că procedura aplicabilă etapei administrative de contestare a actelor

administrative este cea de drept comun, din Legea nr. 554/2004 iar nu cea

reglementată de Codul de procedură fiscală, așa încât art. 205 coroborat cu

art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2008, indicate în motivarea sentinței, nu

sunt incidente în cauză.

În fine, calea de

atac a fost argumentată și sub aspectul încălcării dreptului la un proces

echitabil, ca și al principiului bunei administrări din perspectiva

operativității care obligă structurile administrative să acționeze în mod

prompt și eficient în rezolvarea cererilor cu care sunt învestite.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a înscrisurilor noi

administrate în calea de atac, cât și sub toate aspectele, după cum permit

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., luând act de faptul că

intimata nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune

admiterea recursului pentru următoarele motive:

Recurenta-reclamantă

M.S.D. România SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune

având ca obiect anularea unui număr de zece notificări emise de intimata-pârâtă

Casa Națională de Asigurări de Sănătate, individualizate la pct. 1 și 2 ale

acestei decizii, aferente anilor 2010 și 2011. Din cuprinsul acestora rezultă

că în temeiul Legii nr. 95/2006 și Ordinului comun al ministrului sănătății și

al președintelui CNAS nr. 928/591/2010 și "în consecința declarațiilor

depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente

trimestrului (...)" s-a comunicat recurentei-reclamante nivelul

procentului de contribuție conform anexei 14 din legea indicată, cât și suma

estimată de plată.

Împotriva notificărilor,

recurenta a formulat contestații în cursul lunii noiembrie 2011, însă, potrivit

declarației reprezentantului CNAS redată în practicaua acestei decizii, până la

data soluționării recursului de față nu au fost soluționate.

Soluția curții de

apel pornește de la premisa greșită că notificările atacate sunt supuse

procedurii de contestare reglementate de O.G. nr. 92/2003, pentru că suma

datorată cu titlu de contribuție claw-back ar avea caracterul unei creanțe

fiscale.

Acest punct de vedere

nu are suport normativ.

Potrivit

dispozițiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei

contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății:

"Contestațiile se depun la CNAS și se soluționează prin emiterea unui act

administrativ, comunicat contestatorilor, în termen de 30 de zile de la data

înregistrării acestora" iar potrivit alin. (5) al aceluiași

articol:"ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea

termenului prevăzut la alin. (2), contestatorul se poate adresa instanței de

contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Ca urmare, acțiunea

judiciară înregistrată la data de 9 aprilie 2012, după epuizarea termenului legal

de soluționare a contestației administrative și în interiorul termenului de 6

luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/20045, trebuia

analizată pe fondul ei, neexistând nicio rațiune pentru a repune instituția

publică în situația de a aprecia asupra oportunității revocării propriilor

acte.

De altfel, este de

remarcat că nici intimata CNAS nu a susținut că în cauză ar fi incidentă

procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor

administrativ fiscale reglementată în Titlul IX din O.G. nr. 92/2002 privind

codul de procedură fiscală, ci a invocat normele aprobate prin Ordinul comun

nr. 928/591/2010 al ministrului sănătății și al președintelui CNAS, care în

cuprinsul art. 9 reglementează procedura de soluționare a contestațiilor de

către o comisie constituită la nivelul CNAS, instituind termene chiar mai

scurte decât O.U.G. nr. 77/2011.

Cât privește natura

juridică a contribuției reglementate de O.U.G. nr. 77/2011, Curtea

Constituțională a stabilit prin mai multe decizii (nr. 268/2014, nr. 263/2013)

că "este o taxă parafiscală stabilită potrivit prevederilor art. 139 din

Constituție", reprezentând "o categorie distinctă, specială, de

venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor

cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a

unor venituri complementare".

Împrejurarea că

Agenția Națională de Administrare Fiscală administrează contribuția analizată

în temeiul art. 5 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din ordonanța de urgență nu o

transformă într-o taxă fiscală, în condițiile în care stabilirea bazei de

calcul, individualizarea procentului de contribuție și comunicarea cuantumului

contribuției către debitor constituie atribuții exclusive ale CNAS, care nu

este organ fiscal, astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc.

fisc.

Sintetizând, Înalta

Curte reține în acord cu jurisprudența sa în materie (e.g. Decizia nr.

3569/2014) că notificările emise de CNAS sunt supuse procedurii administrative

de contestare redate anterior, iar depășirea termenului legal de soluționare a

contestației conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de

contencios administrativ pentru cenzurarea legalității lor.

În consecință, în

temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) și

alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre

rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.S.D. România S.R.L împotriva Sentinței nr. 549 din 6 februarie

2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 octombrie 2014.

Procesat

de GGC - NN