ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3865/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Obiectul acțiunii judiciare Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, astfel cum a fost completată ulterior, reclamanta M.S.D. România SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a solicitat: - în principal, anularea Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8326/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 833V2011, nr. NLD 8327/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011, nr. NLD 5811/2011 emise de pârâtă; - în subsidiar, obligarea pârâtei la soluționarea contestațiilor formulate împotriva notificărilor menționate, sub sancțiunea amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere și a despăgubirilor de întârziere.

În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanta a arătat că notificările emise de către CNAS privesc procentul contribuției, unele dintre acestea indicând și o pretinsă sumă estimată de plată a contribuției pentru trimestrele în discuție, reglementată prin art. 363 1 din Legea nr. 95/2006. Consideră reclamanta că indicarea procentelor în vederea stabilirii ulterioare a contribuției claw-back, precum și indicarea în unele notificări a sumei estimate de plată a contribuției pretinse pentru trimestrele în discuție, nu respectă prevederile legale în materie, deoarece nu datorează contribuția claw-back, nefiind supusă obligației instituite de art. 363 din Legea nr. 95/2006. Notificările contestate au fost emise de CNAS cu nerespectarea prevederilor legale în materie, neîndeplinind nici condițiile unui act de stabilire a unei eventuale contribuții, fiind deopotrivă emise în condițiile în care există contestații formulate.

Reclamanta a mai arătat că, deși au trecut mai mult de 30 de zile de la data depunerii lor împotriva notificărilor, CNAS nu a dat curs soluționării lor, ceea ce, din perspectiva Legii nr. 554/2006, echivalează cu "nesoluționarea în termenul legal a cererii". Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepția rămânerii fără obiect în privința cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2011, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 și nr. NLD 5811/2011, cu motivarea că aceste notificări au fost transmise din eroare către reclamantă, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că au fost respectate dispozițiile legale în materie.

2. Hotărârea Curții de Apel Prin Sentința nr. 549 din 6 februarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei de obiect, ca neîntemeiată, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta M.S.D. România SRL, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a obligat pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva notificărilor emise de CNAS și a respins cererea de aplicare a sancțiunii amenzii și de plată a despăgubirilor de întârziere, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei de obiect a cererii de anulare a Notificărilor nr. NLD 7666/2011, nr. NLD 8330/2011, nr. NLD 8331/2011, nr. NLD 8329/2)11, nr. NLD 8332/2011, nr. NLD 5808/2011, nr. NLD 5810/2011 și nr. NLD 5811/2011, prima instanță a constatat că este neîntemeiată având în vedere că pârâta nu a făcut dovada faptului că notificările au fost transmise din eroare către reclamantă și nici că ar fi fost informată că aceste notificări stabilesc contribuția de claw-back pentru SC M.S.D. SRL. Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că, potrivit reglementării legale în vigoare, contribuția datorată în conformitate cu art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanțe fiscale, contestarea notificărilor referitoare la valoarea contribuției fiind necesar să fie realizată în condițiile și procedura prevăzută de codul de procedură fiscală - O.G.

nr. 92/2003. Întrucât în cauză, Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a soluționat contestațiile prin emiterea unei decizii, prima instanță a admis petitul subsidiar al acțiunii, obligând pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva notificărilor. Cât privește capătul de cerere privind anularea notificărilor emise de către pârâtă, instanța apreciază că nu poate fi primit, nefiind posibilă analizarea temeiniciei acestuia decât în condițiile soluționării contestației de către organul competent, în temeiul art. 205 coroborat cu art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003. Referitor la cererea de aplicare a sancțiunii amenzii și de plată a despăgubirilor de întârziere, prima instanță a reținut că această sancțiune se aplică potrivit art. 24 din Legea nr. 554/2004, în caz de neexecutare a hotărârii irevocabile în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia.

Dacă termenul nu este respectat, atunci se poate aplica amendă conducătorului autorității publice. A mai arătat că procedura de aplicare a sancțiunilor și a despăgubirilor reglementate de art. 24 este distinctă de aceea a fondului cauzei, hotărârea luându-se în camera de consiliu, deci prin excepție de la regula publicității ședinței de judecată. 3. Recursul declarat de către M.S.D. România S.R.L Împotriva sentinței curții de apel a formulat recurs reclamanta M.S.D. România S.R.L, invocând dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004. Recurenta a combătut raționamentul primei instanțe, susținând că nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 48, 52 alin. (1) și 126 alin. (6) din Constituție, respectiv art. 2 alin. (1) lit. f) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care conferă dreptul persoanei vătămate, căreia nu i s-a soluționat o cerere în termen legal, să se adreseze instanței de judecată.

Or, în cauza de față, a arătat recurenta, niciuna dintre contestațiile adresate CNAS în termenul prevăzut de lege nu a fost soluționată, deși a trecut mai mult de un an și jumătate de când acest fapt trebuia realizat. Recurenta a mai afirmat că procedura aplicabilă etapei administrative de contestare a actelor administrative este cea de drept comun, din Legea nr. 554/2004 iar nu cea reglementată de Codul de procedură fiscală, așa încât art. 205 coroborat cu art. 218 alin. (2) din O.G. nr. 92/2008, indicate în motivarea sentinței, nu sunt incidente în cauză. În fine, calea de atac a fost argumentată și sub aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, ca și al principiului bunei administrări din perspectiva operativității care obligă structurile administrative să acționeze în mod prompt și eficient în rezolvarea cererilor cu care sunt învestite.

4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a înscrisurilor noi administrate în calea de atac, cât și sub toate aspectele, după cum permit dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., luând act de faptul că intimata nu a formulat întâmpinare, Înalta Curte constată că se impune admiterea recursului pentru următoarele motive: Recurenta-reclamantă M.S.D.

România SRL a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect anularea unui număr de zece notificări emise de intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate, individualizate la pct. 1 și 2 ale acestei decizii, aferente anilor 2010 și 2011. Din cuprinsul acestora rezultă că în temeiul Legii nr. 95/2006 și Ordinului comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 928/591/2010 și "în consecința declarațiilor depuse de către reprezentantul legal privind volumul de vânzări aferente trimestrului (...)" s-a comunicat recurentei-reclamante nivelul procentului de contribuție conform anexei 14 din legea indicată, cât și suma estimată de plată. Împotriva notificărilor, recurenta a formulat contestații în cursul lunii noiembrie 2011, însă, potrivit declarației reprezentantului CNAS redată în practicaua acestei decizii, până la data soluționării recursului de față nu au fost soluționate.

Soluția curții de apel pornește de la premisa greșită că notificările atacate sunt supuse procedurii de contestare reglementate de O.G. nr. 92/2003, pentru că suma datorată cu titlu de contribuție claw-back ar avea caracterul unei creanțe fiscale. Acest punct de vedere nu are suport normativ. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. (2) din O.U.G.

nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli din domeniul sănătății: "Contestațiile se depun la CNAS și se soluționează prin emiterea unui act administrativ, comunicat contestatorilor, în termen de 30 de zile de la data înregistrării acestora" iar potrivit alin. (5) al aceluiași articol:"ulterior comunicării actului administrativ sau la expirarea termenului prevăzut la alin. (2), contestatorul se poate adresa instanței de contencios administrativ potrivit prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare". Ca urmare, acțiunea judiciară înregistrată la data de 9 aprilie 2012, după epuizarea termenului legal de soluționare a contestației administrative și în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/20045, trebuia analizată pe fondul ei, neexistând nicio rațiune pentru a repune instituția publică în situația de a aprecia asupra oportunității revocării propriilor acte.

De altfel, este de remarcat că nici intimata CNAS nu a susținut că în cauză ar fi incidentă procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale reglementată în Titlul IX din O.G. nr. 92/2002 privind codul de procedură fiscală, ci a invocat normele aprobate prin Ordinul comun nr. 928/591/2010 al ministrului sănătății și al președintelui CNAS, care în cuprinsul art. 9 reglementează procedura de soluționare a contestațiilor de către o comisie constituită la nivelul CNAS, instituind termene chiar mai scurte decât O.U.G. nr. 77/2011. Cât privește natura juridică a contribuției reglementate de O.U.G.

nr. 77/2011, Curtea Constituțională a stabilit prin mai multe decizii (nr. 268/2014, nr. 263/2013) că "este o taxă parafiscală stabilită potrivit prevederilor art. 139 din Constituție", reprezentând "o categorie distinctă, specială, de venituri care sunt legal dirijate în beneficiul instituțiilor și/sau organismelor cărora statul consideră oportun să le asigure realizarea, pe această cale, a unor venituri complementare". Împrejurarea că Agenția Națională de Administrare Fiscală administrează contribuția analizată în temeiul art. 5 alin. (1) și art. 9 alin. (2) din ordonanța de urgență nu o transformă într-o taxă fiscală, în condițiile în care stabilirea bazei de calcul, individualizarea procentului de contribuție și comunicarea cuantumului contribuției către debitor constituie atribuții exclusive ale CNAS, care nu este organ fiscal, astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc.

fisc. Sintetizând, Înalta Curte reține în acord cu jurisprudența sa în materie (e.g. Decizia nr. 3569/2014) că notificările emise de CNAS sunt supuse procedurii administrative de contestare redate anterior, iar depășirea termenului legal de soluționare a contestației conferă dreptul persoanei vătămate de a se adresa instanței de contencios administrativ pentru cenzurarea legalității lor. În consecință, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) și alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru a se pronunța asupra fondului cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.S.D. România S.R.L împotriva Sentinței nr. 549 din 6 februarie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 octombrie 2014. Procesat de GGC - NN