ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1889/2014

Decizia nr. 1889/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, anularea notificărilor NLD din 10 august 2011, NLD din 21 octombrie 2011 (din 19 octombrie 2011) și din 15 noiembrie 2011.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că valoarea menționată în notificările autorității pârâte în raport cu care urmează a se determina cuantumul contribuției clawback pentru trimestrele 4/2009-3/2011 este greșită întrucât cuprinde și volumul vânzărilor către terți.

În opinia sa, contribuția clawback urmează a fi datorată doar în raport cu volumul vânzărilor către unitățile farmaceutice menționate în declarațiile 2a cuprinzând lista medicamentelor vândute trimestrial pentru farmacii cu circuit deschis utilizate în tratamentul ambulatoriu, declarații care au fost transmise pârâtei, iar nu în raport cu volumul total al medicamentelor comercializate de reclamantă în trimestrele 4/2009-3/2011.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat introducerea în cauză a A.N.A.F., invocând art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii. A invocat, cu privire la criticile reclamantei referitoare la faptul că la calculul contribuției datorate s-au luat în considerare inclusiv veniturile obținute din vânzarea medicamentelor de către distribuitori către subdistribuitori, prevederile Ordinului comun al MS și Președintelui CNAS nr. 351/464/2011, potrivit cu care s-a modificat baza de calcul a contribuției clawback.

Totodată, a invocat prevederile art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 care nominalizează plătitorii contribuției claw-back; faptul că pentru medicamentele menționate la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 reclamanta nu a cedat dreptul de comercializare a medicamentelor în Romania, ci a vândut aceste medicamente realizând încasări din comercializarea lor; reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile 2a

1

și 2b

1,

respectiv volumul de încasări, depunând numai declarațiile privind volumul de vânzări.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 5759 din 15 octombrie 2012, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF, respingând acțiunea în contradictoriu cu această parte, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis acțiunea formulată de reclamantă, anulând notificările NLD din 10 august 2011, notificările NLD din 21 octombrie 2011 (din 19 octombrie 2011) și notificările NLD din 15 noiembrie 2011.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prima instanță a avut în vedere, față de prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și ale art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011, că actele atacate nu au fost emise de această autoritate.

Pe fondul cauzei, s-au reținut:

Valoarea menționată în notificările pârâtei, în raport cu care urmează a se determina cuantumul contribuției clawback pentru trimestrele 4/2009 - 3/2011 este greșită, întrucât cuprinde și volumul vânzărilor către terți.

În cauză, pârâta nu a contestat faptul că respectiva valoare ar cuprinde și volumul vânzărilor către terți, iar reclamanta a recunoscut că pentru medicamentele menționate la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 nu a cedat dreptul de comercializare a medicamentelor în Romania, ci a vândut aceste medicamente realizând încasări din comercializarea lor.

Față de teza pârâtei, potrivit căreia și dacă medicamentele nu au fost vândute direct spitalelor, respectiv farmaciilor, ele au fost vândute subdistribuitorilor, iar vânzarea medicamentelor de către distribuitori se încadrează la art. 363

1

alin. (1) din Legea nr. 95/2006 care prevăd că deținătorii autorizației de punere pe piață au obligația plății contribuției clawback din valoarea încasărilor din comercializarea în România a medicamentelor respective, prima instanță a reținut că la data emiterii notificărilor din 21 octombrie 2011 și 15 noiembrie 2011, art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 era abrogat prin O.U.G. nr. 77 din 21 septembrie 2011.

Normele din Legea nr. 95/2006 nu pot fi interpretate singular, ci în coroborare cu actele normative subsecvente, emise în aplicarea acestora.

Astfel, în aplicarea art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 s-au aprobat Normele privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectivul ordin.

Independent de data abrogării art. 363

1

din Legea nr. 95/2006, la data emiterii fiecăreia din notificările din litigiu erau aplicabile dispozițiile Ordinului nr. 928/591/2010, art. 1, 4, 6 din acest ordin având același conținut la data emiterii tuturor notificărilor în litigiu.

Prima instanță a reținut faptul că însăși pârâta prin actul de interpretare pe care l-a emis (obligatoriu pentru destinatarii acestuia) denumit „precizări” (CSA nr. 7465 din 07 iulie 2010) a statuat că dispozițiile Ordinului comun MS/CAS nr. 928/591/2010 privind volumul de vânzări se interpretează în sensul că suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru calculul contribuției clawback datorate.

A apreciat astfel că teza reclamantei, în sensul că legiuitorul a avut în vedere prin activitățile de comercializare doar pe acelea privind comercializarea medicamentelor către societățile farmaceutice sau unitățile spitalicești, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori către subdistribuitori, este corectă.

În ceea ce privește susținerile pârâtei, în sensul că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a depune declarațiile 2a

1

și 2b

1

, respectiv volumul de încasări, ci a depus numai declarațiile privind volumul de vânzări, astfel că urmare a nedepunerii de către reclamantă a declarațiilor pe proprie răspundere privind volumul de încasări aferente trimestrelor IV 2009-III 2011 pârâta a comunicat reclamantei suma estimată de plată, prima instanță a reținut că reclamanta nu și-a motivat acțiunea, invocând incorecta reținere din partea pârâtei că nu ar fi depus declarațiile privind volumul de încasări, iar aspectul că respectiva contribuție clawback cuprinde în mod greșit și volumul vânzărilor către terți fiind deja analizat.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

3.1. Instanța de fond, în mod greșit a respins cererea de introducere în cauză a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motivând hotărârea prin faptul că emitentul actelor administrative atacate nu este A.N.A.F.

Potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2001, procedurile de administrare a creanțelor reprezentând contribuția trimestrială datorată de deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor sau reprezentanții legali ai acestora, vor fi continuate de A.N.A.F., care se subrogă în drepturile și obligațiile C.N.A.S., în calitate de creditor bugetar, pe care le succede de drept în această calitate.

Administrarea creanțelor reprezentând contribuțiile se îndeplinește potrivit prevederilor O.G. nr. 92/2003, care se coroborează cu dispozițiile art. 5 alin. (1), (2), (3) din O.U.G. nr. 77/2011, potrivit cărora A.N.A.F. administrează contribuția trimestrială.

În opinia recurentei, A.N.A.F. are calitate de persoană împotriva căreia se poate exercita acțiunea, deoarece de la 01 octombrie 2011 are obligația să continue procedura de administrare a creanțelor reprezentând contribuția de clawback.

3.2. În mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei, cu încălcarea dispozițiilor art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, ale Ordinului comun al ministrului sănătății și președintelui CNAS nr. 928/591/2010.

Reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a declara încasările aferente trimestrului 4/2009 – 3/2011, astfel încât recurenta a comunicat societății doar o sumă estimativă.

În ceea ce privește împrejurarea că valorile menționate în notificări cuprind și volumul vânzărilor către terți, recurenta arată că, potrivit normelor legale în vigoare, contribuția clawback se datorează pentru toate sumele obținute în urma comercializării medicamentelor folosite în cadrul programelor naționale de sănătate, de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală și de medicamente de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, vândută în sistemul de asigurări sociale de sănătate și decontate din FNUASS și din bugetul Ministerului Sănătății.

Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând lipsa de calitate procesuală pasivă a A.N.A.F., care nu este emitentul actelor atacate.

În ceea ce privește nedepunerea declarațiilor 2a

1

și 2b

1

din Norma privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, se arată că la data emiterii notificărilor, intimata nu încasase în totalitate c/valoarea vânzărilor trimestriale și nu avea obligația completării acestor declarații.

Cu privire la baza la care se aplică procentul prevăzut în Anexa 14 la Legea nr. 95/2006 pentru determinarea contribuției clawback, potrivit art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, aceasta se stabilește și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor, luându-se în calcul numai vânzările către unități farmaceutice și spitalicești.

II. Considerentele Înaltei Curți – instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată

Recursul este nefondat.

1.1. Respingerea cererii de introducere în cauză în calitate de pârâtă a Agenției Naționale de Administrare Fiscală este corectă, autoritatea indicată nu este emitenta actelor administrative a căror anulare s-a cerut și nici nu are obligația să stabilească cuantumul contribuției clawback.

Prevederile art. 9 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății nu susțin teza recurentei-pârâte.

Art. 9 alin. (1) sus-menționat prevede competența Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în stabilirea contribuției datorată potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2000.

Procedurile de administrare a creanțelor sunt preluate de A.N.A.F., care se subrogă în drepturile și obligațiile C.N.A.S., în calitate de creditor bugetar.

Subrogarea în drepturile și obligațiile C.N.A.S. nu privește calitatea procesuală în litigiile aflate pe rolul instanței de judecată, ci se referă numai la administrarea creanțelor prevăzute de O.G. nr. 92/2003.

1.2. În ceea ce privește neîndeplinirea de către reclamantă a obligației de a depune declarațiile 2a

1

și 2b

1

, se va constata că obligația devine scadentă după încasarea în totalitate a veniturilor aferente unui trimestru, conform art. 5 din Norma privind organizarea evidenței pe plătitori, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute la art. 363

1

alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, modificată și completată.

Astfel cum a concluzionat și prima instanță, reclamanta nu și-a motivat acțiunea, criticând incorecta reținere din partea pârâtei a faptului nedepunerii declarațiilor privind volumul de încasări, ci a invocat doar împrejurarea că respectiva contribuție clawback cuprinde în mod greșit și volumul vânzărilor către terți, astfel încât motivul de recurs privitor la nedepunerea declarațiilor 2a

1

și 2b

1

este nerelevant în privința dezlegării pricinii.

1.3. Critica adusă hotărârii recurate care a constatat că actele emise sunt nelegale din perspectiva includerii în cuantumul contribuției și a volumului vânzărilor către terți este neîntemeiată.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția clawback aferentă perioadei anterioare datei de 01 octombrie 2011, se stabilește și se plătește conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării medicamentelor.

Conform dispozițiilor art. 1, 4 și 6 din Normă și Precizările CSA 7465 din 07 iulie 2010 NLD/5579 din 07 iulie 2010 privind aplicarea Ordinului comun MS/CNAS nr. 928/591/2010, la stabilirea contribuției se are în vedere doar comercializarea medicamentelor către farmacii sau spitale, nu și vânzarea medicamentelor de către distribuitori/ sub-distribuitori (terți).

Potrivit notei 7 din Precizările privind aplicarea Ordinului comun MS/CNAS nr. 928/591/2010, „suma încasată pentru volumul vândut către terți nu intră în calcul pentru calculul contribuției clawback”.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței nr. 5759 din 15 octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 aprilie 2014.