ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2014

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 12 martie 2012, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea notificărilor nr. x1, x2, x3 și x4 emise la 10 august 2011 cu privire la procentul contribuției clawback aferent trimestrelor I, III și IV 2010 și, respectiv, trimestrul I 2011 și în subsidiar, obligarea primei pârâte să răspundă la contestațiile formulate împotriva notificărilor. În motivarea cererii, reclamanta a învederat că notificările au fost întocmite cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile, procentul contribuției clawback datorat trimestrial fiind calculat prin luarea în considerare nu numai a volumului vânzărilor societății către spitale, astfel cum era corect, ci și a volumului vânzărilor către alți distribuitori angro de medicamente.

Prin acest procedeu, a mai arătat reclamanta, s-a stabilit în mod nejustificat un nivel de 11% pentru procentul contribuției, contrar dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale Ordinului nr. 928/591/2010 emis de Ministrul Sănătății și Președintele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate. Reclamanta a precizat că a efectuat procedura prealabilă, solicitând Casei Naționale de Asigurări de Sănătate revocarea notificărilor, însă pârâta nu a comunicat nici un răspuns. Prin Sentința civilă nr. 7161 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată în contradictoriu cu cele două pârâte și a dispus obligarea Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit reglementării legale în vigoare, contribuția datorată în conformitate cu art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanțe fiscale, contestarea notificărilor referitoare la valoarea contribuției fiind necesar să fie realizată în condițiile și procedura prevăzută de codul de procedură fiscală - O.G. nr. 92/2003. Întrucât în cauză Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a soluționat contestațiile prin emiterea unei decizii, prima instanță a admis petitul subsidiar al acțiunii, obligând pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva celor 4 notificări. Referitor la calitatea procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța a constatat că pârâta a fost corect citată în cauză, având în vedere împrejurarea că, potrivit art. 9 alin. (5) din O.U.G.

nr. 77/2011 această autoritate procedează la punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de notificările în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sus-menționate. Împotriva sentinței au declarat recurs atât reclamanta SC S. SRL cât și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Autoritatea publică pârâtă a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care actele administrative contestate sunt emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă doar la administrarea creanțelor, aspect ce nu conferă legitimare procesuală Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În recursul declarat, reclamanta a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului capătului principal de cerere, iar în subsidiar, anularea actelor administrative contestate. Astfel, reclamanta a învederat că instanța de fond a interpretat greșit natura juridică a notificărilor care nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici organul emitent, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nu este un organ fiscal, nefiind aplicabilă procedura de contestare prevăzută de art. 205 din C. proc. fisc. Reclamanta a mai arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății califică actele emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate ca acte administrative, regimul contestării acestora fiind cel prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Reclamanta a invocat și motive privind fondul litigiului, solicitând constatarea nelegalității celor 4 notificări și reluând argumentele expuse în acțiunea introductivă. Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri sunt fondate, impunându-se admiterea lor și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Astfel, taxa clawback a fost reglementată prin dispozițiile art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora, pentru finalizarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă, după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială, din valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute, prevăzută în anexa nr. 14 a legii.

Instanța de fond, reținând natura juridică de act administrativ fiscal a notificării privind stabilirea procentului contribuției clawback, a interpretat în mod eronat prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011. Potrivit art. 41 C. proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale. Or, în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția datorată potrivit art. 363 1 din Legea nr. 95/2006 se stabilește de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în vigoare la data vânzării medicamentelor.

Cât privește noțiunea de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile clawback și subrogarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală în calitate de creditor bugetar - aspectele prevăzute de art. 9 alin. (2) și 5 din ordonanța de urgență - acestea se referă la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja stabilite. În condițiile în care stabilirea bazei de calcul și individualizarea procentului de contribuție ca și comunicarea taxei către debitor constituie atribuții exclusive ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, nu se poate susține că notificările reprezintă acte administrative fiscale, nefiind emise de un organ fiscal, astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc.

fisc., respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, unitățile sale teritoriale, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale. În consecință, s-a reținut greșit necesitatea parcurgerii procedurii contestării prevăzută de art. 205 C. proc. fisc., reclamanta efectuând corect procedura prealabilă în condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Având în vedere natura juridică de act administrativ a notificărilor, astfel cum este definit acesta de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - și nu de act administrativ fiscal cum a reținut instanța de fond - precum și împrejurarea că prima instanță nu a soluționat fondul litigiului referitor la legalitatea notificărilor, Curtea va dispune casarea sentinței cu trimitere la aceeași instanță.

Cu ocazia rejudecării,în raport de natura juridică a actelor administrative contestate, urmează ca instanța de trimitere să se pronunțe și asupra calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motiv pentru care vor fi admise ambele recursuri declarate în cauză. Se vor avea de asemenea, în vedere și criticile formulate referitoare la fondul litigiului, a căror analizare de către instanța de control judiciar nu se impune în raport de soluția dată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de SC S. SRL și de Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva Sentinței civile nr. 7161 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL