ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2014
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursurilor
de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată la data de 12 martie
2012, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de
Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea
notificărilor nr. x1, x2, x3 și x4 emise la 10 august 2011 cu privire la
procentul contribuției clawback aferent trimestrelor I, III și IV 2010 și,
respectiv, trimestrul I 2011 și în subsidiar, obligarea primei pârâte să
răspundă la contestațiile formulate împotriva notificărilor.
În motivarea cererii,
reclamanta a învederat că notificările au fost întocmite cu nerespectarea
prevederilor legale aplicabile, procentul contribuției clawback datorat
trimestrial fiind calculat prin luarea în considerare nu numai a volumului
vânzărilor societății către spitale, astfel cum era corect, ci și a volumului
vânzărilor către alți distribuitori angro de medicamente.
Prin acest procedeu,
a mai arătat reclamanta, s-a stabilit în mod nejustificat un nivel de 11%
pentru procentul contribuției, contrar dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale
Ordinului nr. 928/591/2010 emis de Ministrul Sănătății și Președintele Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate.
Reclamanta a precizat
că a efectuat procedura prealabilă, solicitând Casei Naționale de Asigurări de
Sănătate revocarea notificărilor, însă pârâta nu a comunicat nici un răspuns.
Prin Sentința civilă
nr. 7161 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată în
contradictoriu cu cele două pârâte și a dispus obligarea Casei Naționale de
Asigurări de Sănătate să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit reglementării legale
în vigoare, contribuția datorată în conformitate cu art. 363
1
din
Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanțe fiscale, contestarea
notificărilor referitoare la valoarea contribuției fiind necesar să fie
realizată în condițiile și procedura prevăzută de codul de procedură fiscală -
O.G. nr. 92/2003.
Întrucât în cauză
Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a soluționat contestațiile prin
emiterea unei decizii, prima instanță a admis petitul subsidiar al acțiunii,
obligând pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva
celor 4 notificări.
Referitor la
calitatea procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța a
constatat că pârâta a fost corect citată în cauză, având în vedere împrejurarea
că, potrivit art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 această autoritate
procedează la punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de
notificările în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până
la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sus-menționate.
Împotriva sentinței
au declarat recurs atât reclamanta SC S. SRL cât și pârâta Agenția Națională de
Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Autoritatea publică
pârâtă a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei
calității procesuale pasive în condițiile în care actele administrative
contestate sunt emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar
dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă doar la administrarea
creanțelor, aspect ce nu conferă legitimare procesuală Agenției Naționale de
Administrare Fiscală.
În recursul declarat,
reclamanta a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre
rejudecare, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului
capătului principal de cerere, iar în subsidiar, anularea actelor
administrative contestate.
Astfel, reclamanta a
învederat că instanța de fond a interpretat greșit natura juridică a
notificărilor care nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici
organul emitent, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nu este un organ
fiscal, nefiind aplicabilă procedura de contestare prevăzută de art. 205 din C.
proc. fisc.
Reclamanta a mai
arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru
finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății califică actele emise de Casa
Națională de Asigurări de Sănătate ca acte administrative, regimul contestării
acestora fiind cel prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului
administrativ.
Reclamanta a invocat
și motive privind fondul litigiului, solicitând constatarea nelegalității celor
4 notificări și reluând argumentele expuse în acțiunea introductivă.
Analizând actele și
lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304
și art. 304
1
C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri
sunt fondate, impunându-se admiterea lor și casarea sentinței cu trimiterea
cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi
expuse în continuare.
Astfel, taxa clawback
a fost reglementată prin dispozițiile art. 363
1
din Legea nr.
95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora, pentru
finalizarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere
pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale
de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul
ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție
medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele
de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează
încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă,
după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială, din
valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform
grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute,
prevăzută în anexa nr. 14 a legii.
Instanța de fond,
reținând natura juridică de act administrativ fiscal a notificării privind
stabilirea procentului contribuției clawback, a interpretat în mod eronat
prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011.
Potrivit art. 41 C.
proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal
competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau
stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.
Or, în conformitate
cu prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția datorată
potrivit art. 363
1
din Legea nr. 95/2006 se stabilește de Casa
Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în
vigoare la data vânzării medicamentelor.
Cât privește noțiunea
de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile clawback și subrogarea
Agenției Naționale de Administrare Fiscală în calitate de creditor bugetar -
aspectele prevăzute de art. 9 alin. (2) și 5 din ordonanța de urgență - acestea
se referă la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja
stabilite.
În condițiile în care
stabilirea bazei de calcul și individualizarea procentului de contribuție ca și
comunicarea taxei către debitor constituie atribuții exclusive ale Casei
Naționale de Asigurări de Sănătate, nu se poate susține că notificările
reprezintă acte administrative fiscale, nefiind emise de un organ fiscal,
astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc. fisc., respectiv
Agenția Națională de Administrare Fiscală, unitățile sale teritoriale, precum
și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice
locale.
În consecință, s-a
reținut greșit necesitatea parcurgerii procedurii contestării prevăzută de art.
205 C. proc. fisc., reclamanta efectuând corect procedura prealabilă în
condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Având în vedere
natura juridică de act administrativ a notificărilor, astfel cum este definit
acesta de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - și nu
de act administrativ fiscal cum a reținut instanța de fond - precum și
împrejurarea că prima instanță nu a soluționat fondul litigiului referitor la
legalitatea notificărilor, Curtea va dispune casarea sentinței cu trimitere la
aceeași instanță.
Cu ocazia
rejudecării,în raport de natura juridică a actelor administrative contestate,
urmează ca instanța de trimitere să se pronunțe și asupra calității procesuale
pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motiv pentru care vor fi
admise ambele recursuri declarate în cauză.
Se vor avea de
asemenea, în vedere și criticile formulate referitoare la fondul litigiului, a
căror analizare de către instanța de control judiciar nu se impune în raport de
soluția dată în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile
declarate de SC S. SRL și de Agenția Națională de Administrare Fiscală
împotriva Sentinței civile nr. 7161 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL