ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3569/2014

Asupra recursurilor

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 12 martie

2012, reclamanta SC S. SRL a chemat în judecată Casa Națională de Asigurări de

Sănătate și Agenția Națională de Administrare Fiscală, solicitând anularea

notificărilor nr. x1, x2, x3 și x4 emise la 10 august 2011 cu privire la

procentul contribuției clawback aferent trimestrelor I, III și IV 2010 și,

respectiv, trimestrul I 2011 și în subsidiar, obligarea primei pârâte să

răspundă la contestațiile formulate împotriva notificărilor.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că notificările au fost întocmite cu nerespectarea

prevederilor legale aplicabile, procentul contribuției clawback datorat

trimestrial fiind calculat prin luarea în considerare nu numai a volumului

vânzărilor societății către spitale, astfel cum era corect, ci și a volumului

vânzărilor către alți distribuitori angro de medicamente.

Prin acest procedeu,

a mai arătat reclamanta, s-a stabilit în mod nejustificat un nivel de 11%

pentru procentul contribuției, contrar dispozițiilor Legii nr. 95/2006 și ale

Ordinului nr. 928/591/2010 emis de Ministrul Sănătății și Președintele Casei

Naționale de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta a precizat

că a efectuat procedura prealabilă, solicitând Casei Naționale de Asigurări de

Sănătate revocarea notificărilor, însă pârâta nu a comunicat nici un răspuns.

Prin Sentința civilă

nr. 7161 din 14 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată în

contradictoriu cu cele două pârâte și a dispus obligarea Casei Naționale de

Asigurări de Sănătate să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit reglementării legale

în vigoare, contribuția datorată în conformitate cu art. 363

1

din

Legea nr. 95/2006 are caracterul unei creanțe fiscale, contestarea

notificărilor referitoare la valoarea contribuției fiind necesar să fie

realizată în condițiile și procedura prevăzută de codul de procedură fiscală -

O.G. nr. 92/2003.

Întrucât în cauză

Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu a soluționat contestațiile prin

emiterea unei decizii, prima instanță a admis petitul subsidiar al acțiunii,

obligând pârâta să soluționeze contestațiile formulate de reclamantă împotriva

celor 4 notificări.

Referitor la

calitatea procesuală a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, instanța a

constatat că pârâta a fost corect citată în cauză, având în vedere împrejurarea

că, potrivit art. 9 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 această autoritate

procedează la punerea în executare a titlurilor executorii reprezentate de

notificările în care sunt individualizate creanțele datorate și neachitate până

la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sus-menționate.

Împotriva sentinței

au declarat recurs atât reclamanta SC S. SRL cât și pârâta Agenția Națională de

Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Autoritatea publică

pârâtă a criticat sentința sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei

calității procesuale pasive în condițiile în care actele administrative

contestate sunt emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar

dispozițiile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011 se referă doar la administrarea

creanțelor, aspect ce nu conferă legitimare procesuală Agenției Naționale de

Administrare Fiscală.

În recursul declarat,

reclamanta a solicitat în principal casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare, întrucât prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului

capătului principal de cerere, iar în subsidiar, anularea actelor

administrative contestate.

Astfel, reclamanta a

învederat că instanța de fond a interpretat greșit natura juridică a

notificărilor care nu constituie acte administrative fiscale, după cum nici

organul emitent, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, nu este un organ

fiscal, nefiind aplicabilă procedura de contestare prevăzută de art. 205 din C.

proc. fisc.

Reclamanta a mai

arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru

finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății califică actele emise de Casa

Națională de Asigurări de Sănătate ca acte administrative, regimul contestării

acestora fiind cel prevăzut de Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Reclamanta a invocat

și motive privind fondul litigiului, solicitând constatarea nelegalității celor

4 notificări și reluând argumentele expuse în acțiunea introductivă.

Analizând actele și

lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304

și art. 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că ambele recursuri

sunt fondate, impunându-se admiterea lor și casarea sentinței cu trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru considerentele ce vor fi

expuse în continuare.

Astfel, taxa clawback

a fost reglementată prin dispozițiile art. 363

1

din Legea nr.

95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit cărora, pentru

finalizarea unor cheltuieli de sănătate, deținătorii autorizațiilor de punere

pe piață a medicamentelor, pentru medicamentele incluse în programele naționale

de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asigurații în tratamentul

ambulatoriu, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție

medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate și pentru medicamentele

de care beneficiază asigurații în tratamentul spitalicesc, care realizează

încasări din comercializarea în România a medicamentelor respective, participă,

după deducerea taxei pe valoarea adăugată, cu o contribuție trimestrială, din

valoarea acestor încasări, stabilită în funcție de volumul vânzărilor, conform

grilei privind contribuția trimestrială datorată pentru veniturile obținute,

prevăzută în anexa nr. 14 a legii.

Instanța de fond,

reținând natura juridică de act administrativ fiscal a notificării privind

stabilirea procentului contribuției clawback, a interpretat în mod eronat

prevederile art. 9 din O.U.G. nr. 77/2011.

Potrivit art. 41 C.

proc. fisc., actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal

competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale.

Or, în conformitate

cu prevederile art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția datorată

potrivit art. 363

1

din Legea nr. 95/2006 se stabilește de Casa

Națională de Asigurări de Sănătate și se plătește conform reglementărilor în

vigoare la data vânzării medicamentelor.

Cât privește noțiunea

de administrare a creanțelor reprezentând contribuțiile clawback și subrogarea

Agenției Naționale de Administrare Fiscală în calitate de creditor bugetar -

aspectele prevăzute de art. 9 alin. (2) și 5 din ordonanța de urgență - acestea

se referă la procedura de încasare și de executare silită a creanțelor deja

stabilite.

În condițiile în care

stabilirea bazei de calcul și individualizarea procentului de contribuție ca și

comunicarea taxei către debitor constituie atribuții exclusive ale Casei

Naționale de Asigurări de Sănătate, nu se poate susține că notificările

reprezintă acte administrative fiscale, nefiind emise de un organ fiscal,

astfel cum este acesta definit de art. 17 alin. (5) C. proc. fisc., respectiv

Agenția Națională de Administrare Fiscală, unitățile sale teritoriale, precum

și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice

locale.

În consecință, s-a

reținut greșit necesitatea parcurgerii procedurii contestării prevăzută de art.

205 C. proc. fisc., reclamanta efectuând corect procedura prealabilă în

condițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Având în vedere

natura juridică de act administrativ a notificărilor, astfel cum este definit

acesta de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 - și nu

de act administrativ fiscal cum a reținut instanța de fond - precum și

împrejurarea că prima instanță nu a soluționat fondul litigiului referitor la

legalitatea notificărilor, Curtea va dispune casarea sentinței cu trimitere la

aceeași instanță.

Cu ocazia

rejudecării,în raport de natura juridică a actelor administrative contestate,

urmează ca instanța de trimitere să se pronunțe și asupra calității procesuale

pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, motiv pentru care vor fi

admise ambele recursuri declarate în cauză.

Se vor avea de

asemenea, în vedere și criticile formulate referitoare la fondul litigiului, a

căror analizare de către instanța de control judiciar nu se impune în raport de

soluția dată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

declarate de SC S. SRL și de Agenția Națională de Administrare Fiscală

împotriva Sentinței civile nr. 7161 din 14 decembrie 2012 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 octombrie 2014.

Procesat de GGC - CL