ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

de fond.

Prin Sentința civilă nr. 666 din data de 1

februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal,

a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta SC E.R. SRL în

contradictoriu cu pârâta

Casa

Națională

de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), prin care se solicita suspendarea

executării

Notificării nr. NLD/8809 din 04 noiembrie 2010 prin care pârâta a stabilit

contribuția pentru trimestru 2/2010, în cuantum de 1.033.858,99 lei datorată de

reclamantă în temeiul Legii nr. 95/2006 și a Ordinului Ministrului Sănătății și

Președintelui C.N.A.S. nr. 928/591/2010.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ

cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Cu privire la prima

condiție, și anume existența cazului bine justificat, prima instanță a arătat

că din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi afectată prezumția de

legalitate a notificării, în condițiile în care cuantumul contribuției a fost

stabilit pe baza documentației depusă de reclamantă la C.N.A.S. în luna iulie

2010, iar faptul că în luna noiembrie 2010, odată cu contestația formulată

împotriva notificării, reclamanta a depus la C.N.A.S. și o rectificare cu

privire la volumul de vânzări pe cele trei secțiuni(societăți farmaceutice,

unități sanitare și terți) este de natură să ducă la concluzia că documentația

inițială conținea și date eronate cu privire la volumul de vânzări, volum în

raport de care este calculată contribuția.

A mai arătat prima

instanță că, pe de o parte, analiza corectitudinii calculului contribuției

datorate de către reclamantă echivalează cu prejudecarea fondului cauzei, ceea

ce excede limitelor impuse de temeiul de drept al cererii de suspendare, iar,

pe de altă parte, la data soluționării cererii de suspendare a executării,

documentația rectificată era analizată de către comisia competentă, comisie ce

urmează a se pronunța asupra cuantumului contribuției datorate în funcție de

datele conținute de documentația rectificată.

În al doilea rând,

Curtea a respins argumentele reclamantei privind paguba iminentă, cu motivarea,

pe de o parte, că paguba ar trebui să constea într-o consecință a executării și

nu în însăși executarea actului administrativ atacat, iar pe de altă parte, cât

privește pierderea dreptului la decontarea medicamentelor comercializate,

prejudiciul cauzat de această pierdere nu reprezintă un prejudiciu grav, care

să poată fi reparat doar cu dificultate.

exercitată.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta SC E.R. SRL,

criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În motivarea căii de

atac se aduc, în esență, critici sentinței atacate în sensul că în mod greșit

instanța de fond a apreciat că în speță nu există un caz bine justificat pentru

suspendarea executării Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009.

Se susține că

întrucât actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu a avut la bază

documentația transmisă de recurentă la 13 iulie 2010 ci doar declarațiile

preliminare depuse la data de 5 iulie 2010, este evident că în speță există o

puternică îndoială cu privire la legalitatea Notificării nr. NDL/8809 din 4

noiembrie 2009. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speță, taxa C. stabilită de

intimata-pârâtă prin notificarea menționată este de 8 ori mai mare decât

valoarea medicamentelor comercializate către unitățile farmaceutice în

trimestrul al II-lea al anului 2010, deși aceasta ar fi trebuit să reprezinte o

câtime din valoarea încasată a produselor comercializate, nu să depășească

valoarea acestora.

Recurenta menționează

că o altă împrejurare care dovedește existența cazului bine justificat este aceea

a nesoluționării contestației formulată la 12 noiembrie 2010, nici până în

prezent, în condițiile în care termenul legal de soluționare a contestațiilor

prevăzut de art. 9 alin. (3) din Norme este de 15 zile de la data înregistrării

acestora.

De asemenea,

recurenta-reclamantă critică sentința atacată și sub aspectul greșitei

aprecieri asupra întrunirii condiției privind paguba iminentă.

Se precizează că în

speță este îndeplinită această condiție deoarece executarea silită a sumei

stabilită prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 va produce o

decapitalizare a sa cu consecințe deosebit de grave în derularea activității, în

măsura în care anularea notificării și întoarcerea executării sumei executate

se vor produce la o dată îndepărtată, în condițiile în care în prezent are deja

întârzieri la plată din partea distribuitorilor săi datorită decontărilor

efectuate cu mare întârziere de către C.N.A.S.

Se susține și faptul că

prejudiciul cauzat de pierderea dreptului la decontarea medicamentelor se

încadrează în cerințele impuse de legiuitor referitoare la îndeplinirea

condiției „prevenirea unei pagube iminente”.

Intimata-pârâtă Casa

Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante

și susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate.

Se menționează că

motivele invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare se referă

numai la argumentele care vizează legalitatea actului administrativ contestat, astfel

că reclamanta nu face dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la existența

unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum impun

dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În cuprinsul

întâmpinării s-a precizat că suma contestată de către recurenta-reclamantă comunicată

prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 a avut la bază documentația

depusă de aceasta la 5 iulie 2010, iar faptul că nu a fost soluționată

contestația împotriva notificării nu face dovada îndeplinirii condiției cazului

bine justificat.

de recurs.

Înalta Curte,

analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care

există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale

incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a

fi expuse.

Potrivit art. 14 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea

unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității

publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana

vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării

actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite

o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca

regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și

să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin.

(1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură

excepțională.

Îndeplinirea

condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse

aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței

dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea

trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și

să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus

evaluării.

Cazul

bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004

ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să

creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ.

Este

adevărat că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie

să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului,

pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi

dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului

litigiului.

Este

real și faptul că reclamanta a invocat în cuprinsul cererii de suspendare a executării

notificării menționate motive de nelegalitate a acesteia care nu pot și nici nu

vor fi analizate în cadrul prezentei cereri de suspendare.

Însă, legiuitorul în

definirea noțiunii „caz bine justificat” face trimitere la împrejurări legate

de starea de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința

legalității actului administrativ.

Astfel cum rezultă

din expunerea situației de fapt prezentată anterior, Notificarea nr. NDL/8809

din 4 noiembrie 2009 a fost emisă în raport de declarațiile preliminare depuse

de recurenta-reclamantă la data de 5 iulie 2010 și nu în raport de declarațiile

depuse la data de 13 iulie 2010, deși momentul emiterii acesteia este cu mult

ulterior datei de 13 iulie 2010, când au fost depuse declarațiile rectificative,

urmare a Precizărilor privind aplicarea Ordinului comun nr. 928/591/2010 emise

la 7 iulie 2010 (filele 19-22, dosar fond), care trebuiau avute în vedere la

momentul emiterii notificării.

De asemenea,

contestația la notificarea menționată a fost formulată la 12 noiembrie 2010 și

nu a fost soluționată până în prezent, fiind depășit termenul de soluționare de

15 zile de la data înregistrării acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9

alin. (3) din Normele privind organizarea evidenței pe plătitor, declararea,

constatarea și controlul contribuției prevăzute la art. 363

1

alin.

(1) și (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și

încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate,

aprobate prin Ordinul comun al ministrului Sănătății și al președintelui C.N.A.S.

- nr. 928/561 din 15 iunie 2010, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 429/2010.

Această situație nu a

fost contestată de intimata-pârâtă, care, mai mult, prin întâmpinarea formulată,

menționează că urmează să fie analizată contestația și cererea rectificativă a

recurentei, în raport de noua documentație de către comisia constituită la

nivelul C.N.A.S. prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 740 din 30 septembrie 2010.

Nesoluționarea

contestației în termenul expres stabilit în Normele menționate, conduce la

concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a respectat principiul

operativității ca unul din principiile care trebuie să guverneze activitățile

organelor administrației publice, care obligă orice structură administrativă ca

în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor

legitime ale persoanelor, fie fizice sau juridice, să acționeze în mod prompt,

eficace și eficient.

Mai mult, prin

nesoluționarea contestației într-un interval destul de mare, nerezonabil, peste

termenul de 15 zile, reprezintă și o încălcare a dreptului fundamental la o

bună administrare de care se bucură recurenta-reclamantă în virtutea art. 41.1.

din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, urmare a aderării

României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a Tratatului U.E., recunoaște

drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă.

Prin urmare, față de

considerentele expuse, împrejurarea privind nesoluționarea contestației -

plângerii administrative, în termenul prevăzut de dispozițiile legale

menționate anterior, reprezintă un argument solid în ceea ce privește

îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, astfel cum acesta

a fost definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care,

astfel cum s-a reținut anterior, activitatea autorității publice pârâte se

impune a fi eficientă și eficace, atât în impunerea taxei Clawback prin

aplicarea procentului de contribuție asupra totalului veniturilor obținute

trimestrial cât și în soluționarea cu celeritate a tuturor contestațiilor

formulate, în vederea derulării în condiții optime a raporturilor cu partenerii

pentru o bună desfășurare a activității sistemului asigurărilor sociale de

sănătate.

Este evident că față

de cele reținute anterior este implicită și îndeplinirea condiției referitoare

la paguba iminentă, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune

suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum această noțiune este

definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „prejudiciul

material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a

funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public”.

Instanța de recurs apreciază

că situația de incertitudine determinată de neluarea în considerare a

documentelor rectificative și nesoluționarea plângerii prealabile o lungă

perioadă de timp care ar putea fi urmată de executarea silită sau de

neexecutarea de bună voie a celor dispuse prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4

noiembrie 2009, conduce la prejudicierea recurentei-reclamante, prin pierderea

dreptului la decontarea cuvenită din fondul național unic de asigurări de

sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor

naționale de sănătate, cu consecințe negative asupra activității acesteia.

În concluzie, față de

cele reținute, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și

completările ulterioare, respectiv „cazul bine justificat” și „prevenirea unei

pagube iminente” pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării

Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 formulată de reclamantă.

În temeiul art. 20

din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin.

(1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința

recurată și va admite cererea de suspendare a executării formulată de

reclamantă, va suspenda executarea Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009

până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

formulat de către SC E.R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 666 din data de 1

februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată.

Admite cererea de

suspendare formulată de reclamantă, suspendă

Notificarea nr. NDL/8809 din 4

noiembrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 aprilie 2011.