ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2229/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Soluția instanței de fond. Prin Sentința civilă nr. 666 din data de 1 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamanta SC E.R. SRL în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.), prin care se solicita suspendarea executării Notificării nr. NLD/8809 din 04 noiembrie 2010 prin care pârâta a stabilit contribuția pentru trimestru 2/2010, în cuantum de 1.033.858,99 lei datorată de reclamantă în temeiul Legii nr. 95/2006 și a Ordinului Ministrului Sănătății și Președintelui C.N.A.S.

nr. 928/591/2010. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. Cu privire la prima condiție, și anume existența cazului bine justificat, prima instanță a arătat că din actele depuse la dosar nu rezultă că ar fi afectată prezumția de legalitate a notificării, în condițiile în care cuantumul contribuției a fost stabilit pe baza documentației depusă de reclamantă la C.N.A.S. în luna iulie 2010, iar faptul că în luna noiembrie 2010, odată cu contestația formulată împotriva notificării, reclamanta a depus la C.N.A.S. și o rectificare cu privire la volumul de vânzări pe cele trei secțiuni(societăți farmaceutice, unități sanitare și terți) este de natură să ducă la concluzia că documentația inițială conținea și date eronate cu privire la volumul de vânzări, volum în raport de care este calculată contribuția.

A mai arătat prima instanță că, pe de o parte, analiza corectitudinii calculului contribuției datorate de către reclamantă echivalează cu prejudecarea fondului cauzei, ceea ce excede limitelor impuse de temeiul de drept al cererii de suspendare, iar, pe de altă parte, la data soluționării cererii de suspendare a executării, documentația rectificată era analizată de către comisia competentă, comisie ce urmează a se pronunța asupra cuantumului contribuției datorate în funcție de datele conținute de documentația rectificată. În al doilea rând, Curtea a respins argumentele reclamantei privind paguba iminentă, cu motivarea, pe de o parte, că paguba ar trebui să constea într-o consecință a executării și nu în însăși executarea actului administrativ atacat, iar pe de altă parte, cât privește pierderea dreptului la decontarea medicamentelor comercializate, prejudiciul cauzat de această pierdere nu reprezintă un prejudiciu grav, care să poată fi reparat doar cu dificultate.

2. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta SC E.R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac se aduc, în esență, critici sentinței atacate în sensul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că în speță nu există un caz bine justificat pentru suspendarea executării Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009. Se susține că întrucât actul administrativ a cărui suspendare se solicită nu a avut la bază documentația transmisă de recurentă la 13 iulie 2010 ci doar declarațiile preliminare depuse la data de 5 iulie 2010, este evident că în speță există o puternică îndoială cu privire la legalitatea Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în speță, taxa C. stabilită de intimata-pârâtă prin notificarea menționată este de 8 ori mai mare decât valoarea medicamentelor comercializate către unitățile farmaceutice în trimestrul al II-lea al anului 2010, deși aceasta ar fi trebuit să reprezinte o câtime din valoarea încasată a produselor comercializate, nu să depășească valoarea acestora.

Recurenta menționează că o altă împrejurare care dovedește existența cazului bine justificat este aceea a nesoluționării contestației formulată la 12 noiembrie 2010, nici până în prezent, în condițiile în care termenul legal de soluționare a contestațiilor prevăzut de art. 9 alin. (3) din Norme este de 15 zile de la data înregistrării acestora. De asemenea, recurenta-reclamantă critică sentința atacată și sub aspectul greșitei aprecieri asupra întrunirii condiției privind paguba iminentă.

Se precizează că în speță este îndeplinită această condiție deoarece executarea silită a sumei stabilită prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 va produce o decapitalizare a sa cu consecințe deosebit de grave în derularea activității, în măsura în care anularea notificării și întoarcerea executării sumei executate se vor produce la o dată îndepărtată, în condițiile în care în prezent are deja întârzieri la plată din partea distribuitorilor săi datorită decontărilor efectuate cu mare întârziere de către C.N.A.S. Se susține și faptul că prejudiciul cauzat de pierderea dreptului la decontarea medicamentelor se încadrează în cerințele impuse de legiuitor referitoare la îndeplinirea condiției „prevenirea unei pagube iminente”.

Intimata-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, combătând criticile recurentei-reclamante și susținând legalitatea și temeinicia sentinței recurate. Se menționează că motivele invocate de reclamantă în cuprinsul cererii de suspendare se referă numai la argumentele care vizează legalitatea actului administrativ contestat, astfel că reclamanta nu face dovada îndeplinirii condițiilor referitoare la existența unui caz bine justificat și prevenirea unei pagube iminente, astfel cum impun dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004. În cuprinsul întâmpinării s-a precizat că suma contestată de către recurenta-reclamantă comunicată prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 a avut la bază documentația depusă de aceasta la 5 iulie 2010, iar faptul că nu a fost soluționată contestația împotriva notificării nu face dovada îndeplinirii condiției cazului bine justificat.

3. Soluția instanței de recurs. Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de apărările părților, de dispozițiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond”.

Deci, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ, care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanța de fond trebuie să constate și să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiții cerute de art. 14 alin. (1) menționat, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepțională. Îndeplinirea condițiilor cazului bine justificat și a iminenței unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza circumstanțelor de fapt și de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.

Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ. Este adevărat că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului. Este real și faptul că reclamanta a invocat în cuprinsul cererii de suspendare a executării notificării menționate motive de nelegalitate a acesteia care nu pot și nici nu vor fi analizate în cadrul prezentei cereri de suspendare.

Însă, legiuitorul în definirea noțiunii „caz bine justificat” face trimitere la împrejurări legate de starea de fapt și de drept care să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ. Astfel cum rezultă din expunerea situației de fapt prezentată anterior, Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 a fost emisă în raport de declarațiile preliminare depuse de recurenta-reclamantă la data de 5 iulie 2010 și nu în raport de declarațiile depuse la data de 13 iulie 2010, deși momentul emiterii acesteia este cu mult ulterior datei de 13 iulie 2010, când au fost depuse declarațiile rectificative, urmare a Precizărilor privind aplicarea Ordinului comun nr. 928/591/2010 emise la 7 iulie 2010 (filele 19-22, dosar fond), care trebuiau avute în vedere la momentul emiterii notificării.

De asemenea, contestația la notificarea menționată a fost formulată la 12 noiembrie 2010 și nu a fost soluționată până în prezent, fiind depășit termenul de soluționare de 15 zile de la data înregistrării acesteia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 9 alin. (3) din Normele privind organizarea evidenței pe plătitor, declararea, constatarea și controlul contribuției prevăzute la art. 363 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, soluționarea contestațiilor și încasarea contribuțiilor pentru finanțarea unor cheltuieli de sănătate, aprobate prin Ordinul comun al ministrului Sănătății și al președintelui C.N.A.S. - nr. 928/561 din 15 iunie 2010, publicat în M. Of.

al României, Partea I, nr. 429/2010. Această situație nu a fost contestată de intimata-pârâtă, care, mai mult, prin întâmpinarea formulată, menționează că urmează să fie analizată contestația și cererea rectificativă a recurentei, în raport de noua documentație de către comisia constituită la nivelul C.N.A.S. prin Ordinul președintelui C.N.A.S. nr. 740 din 30 septembrie 2010. Nesoluționarea contestației în termenul expres stabilit în Normele menționate, conduce la concluzia că autoritatea publică pârâtă nu a respectat principiul operativității ca unul din principiile care trebuie să guverneze activitățile organelor administrației publice, care obligă orice structură administrativă ca în scopul realizării interesului general, dar și a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor, fie fizice sau juridice, să acționeze în mod prompt, eficace și eficient.

Mai mult, prin nesoluționarea contestației într-un interval destul de mare, nerezonabil, peste termenul de 15 zile, reprezintă și o încălcare a dreptului fundamental la o bună administrare de care se bucură recurenta-reclamantă în virtutea art. 41.1. din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, urmare a aderării României la Uniunea Europeană și intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată a Tratatului U.E., recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute în Cartă.

Prin urmare, față de considerentele expuse, împrejurarea privind nesoluționarea contestației - plângerii administrative, în termenul prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, reprezintă un argument solid în ceea ce privește îndeplinirea condiției referitoare la cazul bine justificat, astfel cum acesta a fost definit în art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, astfel cum s-a reținut anterior, activitatea autorității publice pârâte se impune a fi eficientă și eficace, atât în impunerea taxei Clawback prin aplicarea procentului de contribuție asupra totalului veniturilor obținute trimestrial cât și în soluționarea cu celeritate a tuturor contestațiilor formulate, în vederea derulării în condiții optime a raporturilor cu partenerii pentru o bună desfășurare a activității sistemului asigurărilor sociale de sănătate.

Este evident că față de cele reținute anterior este implicită și îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă, cea de-a doua condiție cerută de lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum această noțiune este definită în art. 2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, ca fiind „prejudiciul material viitor și previzibil sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau unui serviciu public”.

Instanța de recurs apreciază că situația de incertitudine determinată de neluarea în considerare a documentelor rectificative și nesoluționarea plângerii prealabile o lungă perioadă de timp care ar putea fi urmată de executarea silită sau de neexecutarea de bună voie a celor dispuse prin Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009, conduce la prejudicierea recurentei-reclamante, prin pierderea dreptului la decontarea cuvenită din fondul național unic de asigurări de sănătate a contravalorii medicamentelor comercializate în cadrul programelor naționale de sănătate, cu consecințe negative asupra activității acesteia.

În concluzie, față de cele reținute, Înalta Curte apreciază că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, respectiv „cazul bine justificat” și „prevenirea unei pagube iminente” pentru a fi admisă cererea de suspendare a executării Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 formulată de reclamantă. În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va admite cererea de suspendare a executării formulată de reclamantă, va suspenda executarea Notificării nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul formulat de către SC E.R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 666 din data de 1 februarie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată. Admite cererea de suspendare formulată de reclamantă, suspendă Notificarea nr. NDL/8809 din 4 noiembrie 2009 până la pronunțarea instanței de fond. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2011.