ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2519/2015
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2519/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2015)
Decizia nr.
2519/2015
I. Obiectul
cererii de revizuire
Prin Sentința civilă nr.
141/CA/2006 - P.Î. din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția
comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis
acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Oradea în contradictoriu
cu pârâtele A.N.V. și D.R.V. Oradea și a dispus anularea Procesului-verbal
din 7 martie 2005 și a Deciziei nr. 90 din 11 martie 2005, emise de pârâta
D.R.V. Oradea, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.000 RON
cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea
sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut în
esență, că prin procesul-verbal de control contestat, s-au
stabilit în sarcina reclamantei obligații bugetare în suma de
17.104.839.664 lei reprezentând taxe vamale, TVA, dobânzi și
penalități de întârziere aferente, calculate până la 8 martie
2005, reținându-se că, pe parcursul anilor 2004 - 2005, a efectuat un
număr de 14 importuri de zahăr alb, ca materie primă pentru
producție de produse zaharoase, beneficiind de scutire de la plata taxelor
vamale în baza art. 6 alin. (l) lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998, cu modificările
și completările ulterioare.
Zahărul
importat a fost utilizat pentru prepararea produsului denumit "zahăr
aromatizat", produs care, conform anexei 1 la Ordinul comun nr.
x/3267/2182 din 2001 și Adresei din 3 martie 2005 a M.A.P.D.R. - D.G.R.I.,
înregistrată la D.R.V. Oradea din 3 martie 2005, nu face parte din clasa
produselor zaharoase (1584) și nu putea beneficia de scutire de taxe
vamale. Prin Decizia nr. 90 din 11 martie 2005, în baza art. 125 din H.G. nr.
1.050/2004, au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor
reclamantei, cu motivarea că valoarea activelor firmei nu acoperă
suma stabilită în sarcina acesteia.
Coroborând
actele și lucrările dosarului cu rapoartele de expertiză,
contraexpertiză și buletinele de analiză depuse în cauză,
instanța de fond a reținut că zahărul aromatizat (zaharom)
este rezultatul unui proces de producție efectuat de reclamanta conform
licenței de fabricație și că acest produs se include în
clasa 1584 CAEN.
În concluzie,
în raport cu dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998,
Curtea de Apel a reținut că reclamanta, folosind zahărul
importat ca materie primă în propriul proces de producție a
produsului finit - zahăr aromatizat, care se include în clasa 1584 CAEN,
pentru care deține licență de fabricație, beneficiază
de scutire de la plata taxelor vamale pentru zahărul importat.
Împotriva
Sentinței civile nr. 141/CA/2006 - PJ din 18 septembrie 2006 a Curții
de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ
și fiscal, a declarat recurs D.R.V. Oradea în reprezentarea A.N.V.,
invocând motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8
și 9 C. proc. civ.
Prin Decizia
nr. 2.121 din 20 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins
ca nefondat recursul declarat de D.R.V. Oradea în reprezentarea A.N.V.
împotriva Sentinței civile nr. 141/CA/2006 - P.I. din 18 septembrie 2006 a
Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios
administrativ și fiscal.
Prin
Sentința penală nr. 280/P/2014 din 20 iunie 2014 pronunțată
de Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 244 alin. (1)
și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe
inculpatul B., administrator societate comercială, fără
antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare în
regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de
înșelăciune; în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 12
din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la
art. 66 lit. a), b), g) (cu referire la calitatea de administrator într-o
societate comercială) și k) C. pen. cu titlu de pedeapsă
complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 68
alin. (1) lit. c) C. pen.; în temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului aceleiași
drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie.
Totodată,
în temeiul art. 397, art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1381 - 1382, art.
1385 C. civ., a admis pretențiile civile ale părții civile
D.G.R.F.P. Cluj-Napoca (în calitate de succesoare în drepturi a A.N.AF. - prin
A.N.V. - D.A.O.V. Cluj) și, în consecință, a obligat inculpatul
B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Vadu
Crișului, la plata către partea civilă a sumei de 1.345.179 RON
cu titlu de daune materiale.
Pentru a pronunța
această hotărâre, instanța a constatat că prin
Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. x/P/2009 din
data de 18 februarie 2013 au fost trimiși în judecată inculpații
B. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.
215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.
pen. și C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare
prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului
B., administrator de fapt al SC A. SRL Vadu Crișului, că, în cursul
anului 2005 a efectuat importuri în cantitate de 1.300.000 kg zahăr alb,
operațiune comercială scutită de la plata taxelor vamale
întrucât s-a efectuat în scopul prelucrării pentru a obține produse
zaharoase, după care a procedat la valorificarea mărfurilor importate
direct către diverși beneficiari fără a le mai prelucra în
vederea obținerii produsului finit pentru care s-a acordat scutirea de
taxe, toate în scopul de a eluda plata taxelor datorate la bugetul de stat
pentru astfel de operațiuni, inducând în eroare autoritățile
vamale prin declarații cu privire la realizarea producție și
cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.345.179 RON.
Din actele
și lucrările dosarului, a reieșit că după preluarea
societății de către D., SC A. SRL administrată în fapt de
inculpatul B., a efectuat în perioada 13 februarie 2004 - 20 februarie 2005 un
număr de 14 importuri de zahăr în cantitate totală de 1.592
tone.
Conform
declarațiilor vamale și cererilor de scutire de taxe vamale existente
la dosar, importurile de zahăr s-au efectuat în scopul obținerii de
produse zaharoase, folosite ca materie primă pentru producerea de
"zaharom".
Zahărul
importat a fost procesat o scurtă perioadă de timp, în cursul anului
2004, în satul Birtin, jud. Bihor, unde societatea deținea două
recipiente și unde și-au desfășurat activitatea în mod
ocazional și alternativ 2 - 5 muncitori, procesarea constând în
amestecarea zahărului cu diferite arome (de vanilie sau frișca), fiind
astfel obținut produsul finit denumit "zaharom".
Din cuprinsul
declarațiilor vamale existente la dosar, a rezultat că în perioada 8
ianuarie 2005 - 20 februarie 2005, respectiv la 8 ianuarie, 13 ianuarie, 3
februarie, 12 februarie, 14 februarie, 18 februarie și 20 februarie, SC A.
SRL a efectuat șapte importuri de zahăr alb (șase importuri
vizând fiecare câte 200 tone zahăr alb ambalat în 4000 de saci, un import
vizând 100 tone zahăr alb ambalat în 2000 de saci) din Polonia, respectiv
Ungaria.
Aceste
importuri au fost scutite de la plata taxelor vamale, având în vedere că
s-au realizat, potrivit documentelor de la dosar (declarații vamale
și cereri de scutire de taxe vamale), în vederea realizării de
produse zaharoase, respectiv zaharom.
Cu toate
acestea, activitatea de procesare a cantității de 1.300 tone
zahăr importat în perioada 8 ianuarie 2005 - 20 februarie 2005 nu s-a mai
realizat, zahărul fiind revândut ca atare, autoritățile vamale
fiind astfel induse în eroare în legătură cu această împrejurare
esențială, care a reprezentat motivul acordării scutirii de la
plata taxelor vamale.
Lipsa unei
activități de procesare a zahărului în acest interval de timp a
rezultat în primul rând din declarațiile angajaților
societății care și-au desfășurat activitatea la
punctul de lucru din localitatea Birtin, dar și din răspunsurile
inculpatului C. din Nota explicativă din 19 iunie 2009.
Instanța
a constatat ca sunt îndeplinite condițiile constitutive ale
infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care
inculpatul B. a prezentat (prin persoanele interpuse, de care acesta s-a
folosit pentru desfășurarea activităților
infracționale prin intermediul SC A. SRL) ca adevărată
împrejurare mincinoasă, anume că zahărul importat este folosit
ca materie primă în producție, fraudând condițiile în care,
potrivit O.U.G. nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, SC A. SRL ar
fi beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime
importate.
Cât
privește latura civilă, prin înscrisurile de la dosar
instanță, D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de
1.345.179 RON cu titlu de prejudiciu cauzat de inculpatul B. bugetului
consolidat al statului prin sustragerea frauduloasă de la plata taxelor
vamale aferente importurilor de zahăr efectuate în anul 2005 prin
intermediul SC A. SRL.
În baza O.U.G.
nr. 74/2013 și H.G. nr. 50/2013, în urma restructurării A.N.A.F.,
D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a devenit succesoare în drepturi a A.N.A.F. - prin
A.N.V. - D.A.O.V. Cluj.
De asemenea,
prin Cererea din 29 mai 2013, inculpatul B. a solicitat introducerea în cauză
a SC A. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, cerere pe care
instanța, apreciind că este formulată de administratorul
societății, a admis-o în baza art. 16 alin. (2) C. proc. pen. din
1968, fiind vorba de o cerere de intervenție în procesul penal a
părții, formulată prin reprezentant.
În
privința prejudiciului, coroborând înscrisurile existente la dosar,
inclusiv declarațiile vamale și cererile de scutire de la plata
taxelor vamale cu Procesul-verbal din 7 septembrie 2007 încheiat de către
organele financiare la SC A. SRL și cu Adresa din 12 februarie 2009, a
reieșit că prin importurile de zahăr aferente perioadei ianuarie
- februarie 2005, cu scutire de la plata taxelor vamale, zahăr care
ulterior a fost comercializat ca atare a fost prejudiciat bugetul de stat cu
suma de 1.345.179 RON din care 955.572 RON taxe vamale, 5.308 RON comision
vamal și 384.299 RON TVA.
Fiind
îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta
proprie a inculpatului, fapte săvârșite în calitate de administrator
de fapt al SC A. SRL și în numele acestei societăți, în temeiul
art. 397, art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1381 - 1382, art. 1385 C.
civ., s-au admis pretențiile civile ale părții civile D.G.R.F.P.
Cluj-Napoca (în calitate de succesoare în drepturi a A.N.A.F. - prin A.N.V. -
D.A.O.V. Cluj) și, în consecință, a fost obligat inculpatul B.,
în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Vadu Crișului,
la plata către partea civilă a sumei de 1.345.179 RON cu titlu de
daune materiale.
Motivele
și temeiul legal al cererii de revizuire.
Revizuenta SC
A. SRL a formulat cerere de revizuirea Sentinței penale nr. 280/P/2014
dată în data de 20 iunie 2014, din Dosarul nr. x/111/2013, pe aspectul
laturii civile a acestei Sentințe penale, rămasă definitivă
la data de 11 decembrie 2014 prin Decizia penală nr. 669/A/2014 din data
de 11 decembrie 2014, care este hotărârea definitivă potrivnică
ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv
Sentința nr. 141/CA/2006 dată în Dosarul nr. x/CA/2005 al Curții
de Apel Oradea, menținută prin Decizia nr. 2.121 din 20 aprilie 2007
pronunțată în Dosarul nr. x/1/2006 al Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
A solicitat
anularea Sentinței penale nr. 280/P/2014 pe aspectul laturii civile a
acesteia.
În ceea ce
privește condițiile de admisibilitate a cererii, revizuenta a
arătat că potrivit prevederilor art. 453 alin. (2) din Noul C. proc.
pen. "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale
definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută
numai în fața instanței civile, potrivii C. proc. pen."
De asemenea,
potrivit art. 509 Noul C. proc. civ. "(1) Revizuirea unei hotărâri
pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută
dacă:
8.
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de
același grad sau de grade diferite, ca reîncalcă autoritatea de lucru
judecat a primei hotărâri."
Așadar,
ambele hotărâri sunt definitive și date asupra fondului;
hotărârile au fost date în dosare diferite; hotărârile sunt
potrivnice; există tripla identitate de părți, obiect și
cauză; excepția autorității de lucru judecat nu a fost
invocată în fața instanței penale și, pe de altă
parte, instanța penală a ignorat total Sentința nr. 141/CA/2006
a Curții de Apel Oradea, în cuprinsul acesteia neregăsindu-se nici o
referire la aceasta.
A precizat
că prin Sentința nr. 141/CA/2006 a Curții de Apel Oradea,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal,
menținută prin Decizia nr. 2.121 din 20 aprilie 2007 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, s-a statuat cu putere de
lucru judecat faptul că: "Cum reclamanta a folosit zahărul
importat ca materie primă în propriul proces de producție a
produsului finit - zahăr aromatizat, ce se include în clasa 1584 CAEN la
"alte produse zaharoase", pentru care deține licență
de fabricație, instanța apreciază că reclamanta
beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale pentru zahărul
importat."
Dimpotrivă,
prin Sentința penală nr. 280/P/2014 a Tribunalului Bihor, s-a
reținut că: "Sunt îndeplinite condițiile constitutive ale
acestei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul B. a prezentat
(prin persoanele interpuse, de care acesta s-a folosit pentru
desfășurarea activităților infracționale prin
intermediul SC A. SRL) ca adevărată o împrejurare mincinoasă,
anume că zahărul importat este folosit ca materie primă în
producție, fraudând condițiile în care, potrivit O.U.G. nr. 24/1998
privind regimul zonelor defavorizate, SC A. SRL ar fi beneficiat de scutirea de
la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate."
Astfel,
revizuenta consideră că prin sentința penală a cărei
revizuire pe latură civilă se solicită, instanța
penală a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii
dată în contencios fiscal, precizând următoarele: perioada 2004 - 2005
din sentința civilă, cuprinde și perioada verificată în
cadrul sentinței penale, respectiv ianuarie 2005 - februarie 2005; cele 14
importuri din prima sentință cuprind și cantitatea de 1.300 de
tone de zahăr discutată în a doua sentință; suma
imputată și contestată în primul proces de 1.710.483,96 RON
cuprinde și suma de 1.345.179 RON cu diferența că prima
sentință cuprinde și importurile pe anul 2004 și
penalități și dobânzi.
A mai
susținut revizuenta că nerespectarea unei hotărâri irevocabile
pronunțată de instanța de contencios fiscal prin care s-a
statuat definitiv asupra existenței sau inexistenței unui drept
încalcă autoritatea de lucru judecat și, mai mult chiar, aduce
atingere însăși substanței dreptului la un tribunal și
accesului la un proces echitabil.
Prin
această hotărâre instanța penală a ignorat și
caracterul autonom al noțiunii de "acuzație penală" în
sensul art. 6 din Convenție în baza căruia litigiile în materie
fiscală au caracter penal, ceea ce înseamnă ca instanțele de
contencios fiscal și hotărârile pronunțate de acestea
aparțin jurisdicției penale în sensul Convenției.
Respectarea
principiului preeminenței dreptului, în contextul unui contencios fiscal,
impune inadmisibilitatea repunerii în discuție a fondului hotărârii
irevocabile pronunțată în această materie.
În
cauză, deși instanța de contencios fiscal l-a recunoscut dreptul
de a beneficia de facilitățile fiscale prev. de art. 6 din O.U.G. nr.
24/1998 modificată, pentru activitatea de procesare a zahărului
și a anulat Procesul verbal din 7 martie 2005 încheiat de autoritatea
vamală, instanța penală (în sensul dreptului intern) i-a
încălcat dreptul câștigat irevocabil, încălcând autoritatea de
lucru judecat a primei hotărâri, Sentința nr. 141/CA/2006-FI.
Revizuenta a
invocat și Hotărârea pronunțată la 21 octombrie 2014, în
cauza Lungu și alții contra României, în care Curtea Europeană a
reținut existența unei violări a art. 6 parag. 1 din
Convenție.
Procedura
derulată în fața Înaltei Curți
Prin
întâmpinare, intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a invocat în principal,
excepția inadmisibilității, solicitând respingerea cererii de
revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea
cererii de revizuire ca neîntemeiată.
II.
Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire.
În ceea ce
privește excepția de inadmisibilitate invocată de intimata
D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, Înalta Curte urmează a o respinge în cauză
fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc.
civ. în sensul că pot forma obiect al revizuirii hotărârile
pronunțate asupra fondului precum și cele care evocă fondul,
precum și condiția prevăzută de dispozițiile art. 453
alin. (2) din Noul C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea hotărârilor
judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura
civilă poate fi cerută, numai în fața instanței civile,
potrivit C. proc. civ.
Examinând pe
fond cererea de revizuire formulată, Înalta Curte constată că
aceasta este nefondată, în cauză nefiind întrunite condițiile
prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit
acestui text legal, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă
există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de
același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru
judecat a primei hotărâri. Potrivit doctrinei în materie, pentru a se
putea invoca acest motiv de revizuire referitor la hotărâri potrivnice,
trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
- să fie
vorba de hotărâri definitive potrivnice;
- să fie
pronunțate în aceeași pricină deci să fi existat tripla
identitate de elemente, respectiv aceleași părți, același
obiect, aceeași cauză;
- să fie
pronunțate în dosare diferite;
- în al
doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de
lucru judecat sau, dacă a fost ridicată să nu se fi discutat
excepția;
- să se
ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu
încălcarea autorității de lucru judecat.
În
speță nu este îndeplinită condiția vizând tripla identitate
de părți, obiect și cauză cât timp cauza
soluționată prin Sentința civilă nr. 141/CA/2006
pronunțată în Dosarul nr. x/CA/2005 de către Curtea de Apel
Oradea a avut ca obiect cererea reclamantei SC A. SRL de anulare a
Procesului-verbal din 17 martie 2005 precum și Decizia nr. 90 din 11
martie 2005 încheiate de D.R.V. Oradea pentru suma de 17.104.839.664 lei (ROL)
reprezentând taxe vamale, TVA, dobânzi și penalități de
întârziere aferente iar în Sentința penală nr. 280/P/2014, în ceea ce
privește latura civilă s-au admis pretențiile civile ale
părții civile D.G.F.P. Cluj-Napoca - în calitate de succesor în
drepturi a A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.A.O.V. Cluj, fiind obligat inculpatul în
solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL la plata către
partea civilă a sumei de 1.345.179 RON cu titlu de daune materiale.
În
privința prejudiciului s-a reținut în baza înscrisurilor de la dosar,
inclusiv declarații vamale și cererile de scutire de la plata taxelor
vamale reținute în Procesul-verbal din 7 septembrie 2007 încheiat de
organele financiare la SC A. SRL și Adresa x/SAFV; din 12 februarie 2009
că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin importurile de zahăr
realizate în perioada ianuarie - februarie 2005 importuri care nu erau scutite
de plata taxelor vamale, zahărul fiind comercializat ca atare, era în
sumă de 1.345.179 RON.
În raport de
cele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite
cumulativ condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc.
civ. și în consecință, va respinge cererea de revizuire ca
nefondată.
PENTRU ACESTE
MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Respinge
excepția inadmisibilității cererii de revizuire.
Respinge
cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 280/P/2014 din 20 iunie 2014
în Dosarul nr. x/111/2013 pe aspectul laturii civile formulată de SC A.
SRL, prin administrator Casa de Insolvență Crișana IPURL, ca
nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată,
în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015.
Procesat de