ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2519/2015

Decizia nr. 2519/2015 I. Obiectul cererii de revizuire Prin Sentința civilă nr. 141/CA/2006 - P.Î. din 18 septembrie 2006, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL Oradea în contradictoriu cu pârâtele A.N.V. și D.R.V. Oradea și a dispus anularea Procesului-verbal din 7 martie 2005 și a Deciziei nr. 90 din 11 martie 2005, emise de pârâta D.R.V. Oradea, precum și obligarea pârâtelor la plata sumei de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În motivarea sentinței civile pronunțate, Curtea de Apel a reținut în esență, că prin procesul-verbal de control contestat, s-au stabilit în sarcina reclamantei obligații bugetare în suma de 17.104.839.664 lei reprezentând taxe vamale, TVA, dobânzi și penalități de întârziere aferente, calculate până la 8 martie 2005, reținându-se că, pe parcursul anilor 2004 - 2005, a efectuat un număr de 14 importuri de zahăr alb, ca materie primă pentru producție de produse zaharoase, beneficiind de scutire de la plata taxelor vamale în baza art. 6 alin. (l) lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998, cu modificările și completările ulterioare. Zahărul importat a fost utilizat pentru prepararea produsului denumit "zahăr aromatizat", produs care, conform anexei 1 la Ordinul comun nr. x/3267/2182 din 2001 și Adresei din 3 martie 2005 a M.A.P.D.R.

- D.G.R.I., înregistrată la D.R.V. Oradea din 3 martie 2005, nu face parte din clasa produselor zaharoase (1584) și nu putea beneficia de scutire de taxe vamale. Prin Decizia nr. 90 din 11 martie 2005, în baza art. 125 din H.G. nr. 1.050/2004, au fost instituite măsuri asigurătorii asupra bunurilor reclamantei, cu motivarea că valoarea activelor firmei nu acoperă suma stabilită în sarcina acesteia. Coroborând actele și lucrările dosarului cu rapoartele de expertiză, contraexpertiză și buletinele de analiză depuse în cauză, instanța de fond a reținut că zahărul aromatizat (zaharom) este rezultatul unui proces de producție efectuat de reclamanta conform licenței de fabricație și că acest produs se include în clasa 1584 CAEN.

În concluzie, în raport cu dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/1998, Curtea de Apel a reținut că reclamanta, folosind zahărul importat ca materie primă în propriul proces de producție a produsului finit - zahăr aromatizat, care se include în clasa 1584 CAEN, pentru care deține licență de fabricație, beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale pentru zahărul importat. Împotriva Sentinței civile nr. 141/CA/2006 - PJ din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs D.R.V. Oradea în reprezentarea A.N.V., invocând motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Prin Decizia nr. 2.121 din 20 aprilie 2007, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondat recursul declarat de D.R.V. Oradea în reprezentarea A.N.V. împotriva Sentinței civile nr. 141/CA/2006 - P.I. din 18 septembrie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Prin Sentința penală nr. 280/P/2014 din 20 iunie 2014 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția penală, în baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a condamnat pe inculpatul B., administrator societate comercială, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; în temeiul art. 67 alin. (1) C. pen.

cu aplic. art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatului drepturile prevăzute la art. 66 lit. a), b), g) (cu referire la calitatea de administrator într-o societate comercială) și k) C. pen. cu titlu de pedeapsă complementară pe o perioadă de 3 ani, calculată potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.; în temeiul art. 65 C. pen. a interzis inculpatului aceleiași drepturi cu titlu de pedeapsă accesorie. Totodată, în temeiul art. 397, art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1381 - 1382, art. 1385 C. civ., a admis pretențiile civile ale părții civile D.G.R.F.P. Cluj-Napoca (în calitate de succesoare în drepturi a A.N.AF. - prin A.N.V. - D.A.O.V. Cluj) și, în consecință, a obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Vadu Crișului, la plata către partea civilă a sumei de 1.345.179 RON cu titlu de daune materiale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a constatat că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor nr. x/P/2009 din data de 18 februarie 2013 au fost trimiși în judecată inculpații B. pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și C. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare prev. de art. 215 alin. (1) C. pen., reținându-se în sarcina inculpatului B., administrator de fapt al SC A. SRL Vadu Crișului, că, în cursul anului 2005 a efectuat importuri în cantitate de 1.300.000 kg zahăr alb, operațiune comercială scutită de la plata taxelor vamale întrucât s-a efectuat în scopul prelucrării pentru a obține produse zaharoase, după care a procedat la valorificarea mărfurilor importate direct către diverși beneficiari fără a le mai prelucra în vederea obținerii produsului finit pentru care s-a acordat scutirea de taxe, toate în scopul de a eluda plata taxelor datorate la bugetul de stat pentru astfel de operațiuni, inducând în eroare autoritățile vamale prin declarații cu privire la realizarea producție și cauzând un prejudiciu bugetului de stat în sumă de 1.345.179 RON.

Din actele și lucrările dosarului, a reieșit că după preluarea societății de către D., SC A. SRL administrată în fapt de inculpatul B., a efectuat în perioada 13 februarie 2004 - 20 februarie 2005 un număr de 14 importuri de zahăr în cantitate totală de 1.592 tone.

Conform declarațiilor vamale și cererilor de scutire de taxe vamale existente la dosar, importurile de zahăr s-au efectuat în scopul obținerii de produse zaharoase, folosite ca materie primă pentru producerea de "zaharom". Zahărul importat a fost procesat o scurtă perioadă de timp, în cursul anului 2004, în satul Birtin, jud. Bihor, unde societatea deținea două recipiente și unde și-au desfășurat activitatea în mod ocazional și alternativ 2 - 5 muncitori, procesarea constând în amestecarea zahărului cu diferite arome (de vanilie sau frișca), fiind astfel obținut produsul finit denumit "zaharom". Din cuprinsul declarațiilor vamale existente la dosar, a rezultat că în perioada 8 ianuarie 2005 - 20 februarie 2005, respectiv la 8 ianuarie, 13 ianuarie, 3 februarie, 12 februarie, 14 februarie, 18 februarie și 20 februarie, SC A. SRL a efectuat șapte importuri de zahăr alb (șase importuri vizând fiecare câte 200 tone zahăr alb ambalat în 4000 de saci, un import vizând 100 tone zahăr alb ambalat în 2000 de saci) din Polonia, respectiv Ungaria.

Aceste importuri au fost scutite de la plata taxelor vamale, având în vedere că s-au realizat, potrivit documentelor de la dosar (declarații vamale și cereri de scutire de taxe vamale), în vederea realizării de produse zaharoase, respectiv zaharom. Cu toate acestea, activitatea de procesare a cantității de 1.300 tone zahăr importat în perioada 8 ianuarie 2005 - 20 februarie 2005 nu s-a mai realizat, zahărul fiind revândut ca atare, autoritățile vamale fiind astfel induse în eroare în legătură cu această împrejurare esențială, care a reprezentat motivul acordării scutirii de la plata taxelor vamale.

Lipsa unei activități de procesare a zahărului în acest interval de timp a rezultat în primul rând din declarațiile angajaților societății care și-au desfășurat activitatea la punctul de lucru din localitatea Birtin, dar și din răspunsurile inculpatului C. din Nota explicativă din 19 iunie 2009. Instanța a constatat ca sunt îndeplinite condițiile constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în condițiile în care inculpatul B. a prezentat (prin persoanele interpuse, de care acesta s-a folosit pentru desfășurarea activităților infracționale prin intermediul SC A. SRL) ca adevărată împrejurare mincinoasă, anume că zahărul importat este folosit ca materie primă în producție, fraudând condițiile în care, potrivit O.U.G.

nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, SC A. SRL ar fi beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate. Cât privește latura civilă, prin înscrisurile de la dosar instanță, D.R.A.O.V. Cluj s-a constituit parte civilă cu suma de 1.345.179 RON cu titlu de prejudiciu cauzat de inculpatul B. bugetului consolidat al statului prin sustragerea frauduloasă de la plata taxelor vamale aferente importurilor de zahăr efectuate în anul 2005 prin intermediul SC A. SRL. În baza O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 50/2013, în urma restructurării A.N.A.F., D.G.R.F.P. Cluj-Napoca a devenit succesoare în drepturi a A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.A.O.V. Cluj. De asemenea, prin Cererea din 29 mai 2013, inculpatul B. a solicitat introducerea în cauză a SC A. SRL, în calitate de parte responsabilă civilmente, cerere pe care instanța, apreciind că este formulată de administratorul societății, a admis-o în baza art. 16 alin. (2) C. proc.

pen. din 1968, fiind vorba de o cerere de intervenție în procesul penal a părții, formulată prin reprezentant. În privința prejudiciului, coroborând înscrisurile existente la dosar, inclusiv declarațiile vamale și cererile de scutire de la plata taxelor vamale cu Procesul-verbal din 7 septembrie 2007 încheiat de către organele financiare la SC A. SRL și cu Adresa din 12 februarie 2009, a reieșit că prin importurile de zahăr aferente perioadei ianuarie - februarie 2005, cu scutire de la plata taxelor vamale, zahăr care ulterior a fost comercializat ca atare a fost prejudiciat bugetul de stat cu suma de 1.345.179 RON din care 955.572 RON taxe vamale, 5.308 RON comision vamal și 384.299 RON TVA.

Fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a inculpatului, fapte săvârșite în calitate de administrator de fapt al SC A. SRL și în numele acestei societăți, în temeiul art. 397, art. 25 C. proc. pen., cu aplicarea art. 1381 - 1382, art. 1385 C. civ., s-au admis pretențiile civile ale părții civile D.G.R.F.P. Cluj-Napoca (în calitate de succesoare în drepturi a A.N.A.F. - prin A.N.V. - D.A.O.V. Cluj) și, în consecință, a fost obligat inculpatul B., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL Vadu Crișului, la plata către partea civilă a sumei de 1.345.179 RON cu titlu de daune materiale. Motivele și temeiul legal al cererii de revizuire.

Revizuenta SC A. SRL a formulat cerere de revizuirea Sentinței penale nr. 280/P/2014 dată în data de 20 iunie 2014, din Dosarul nr. x/111/2013, pe aspectul laturii civile a acestei Sentințe penale, rămasă definitivă la data de 11 decembrie 2014 prin Decizia penală nr. 669/A/2014 din data de 11 decembrie 2014, care este hotărârea definitivă potrivnică ce încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, respectiv Sentința nr. 141/CA/2006 dată în Dosarul nr. x/CA/2005 al Curții de Apel Oradea, menținută prin Decizia nr. 2.121 din 20 aprilie 2007 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A solicitat anularea Sentinței penale nr. 280/P/2014 pe aspectul laturii civile a acesteia.

În ceea ce privește condițiile de admisibilitate a cererii, revizuenta a arătat că potrivit prevederilor art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. pen. "Revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă, poate fi cerută numai în fața instanței civile, potrivii C. proc. pen." De asemenea, potrivit art. 509 Noul C. proc. civ.

"(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, ca reîncalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Așadar, ambele hotărâri sunt definitive și date asupra fondului; hotărârile au fost date în dosare diferite; hotărârile sunt potrivnice; există tripla identitate de părți, obiect și cauză; excepția autorității de lucru judecat nu a fost invocată în fața instanței penale și, pe de altă parte, instanța penală a ignorat total Sentința nr. 141/CA/2006 a Curții de Apel Oradea, în cuprinsul acesteia neregăsindu-se nici o referire la aceasta.

A precizat că prin Sentința nr. 141/CA/2006 a Curții de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, menținută prin Decizia nr. 2.121 din 20 aprilie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat cu putere de lucru judecat faptul că: "Cum reclamanta a folosit zahărul importat ca materie primă în propriul proces de producție a produsului finit - zahăr aromatizat, ce se include în clasa 1584 CAEN la "alte produse zaharoase", pentru care deține licență de fabricație, instanța apreciază că reclamanta beneficiază de scutire de la plata taxelor vamale pentru zahărul importat." Dimpotrivă, prin Sentința penală nr. 280/P/2014 a Tribunalului Bihor, s-a reținut că: "Sunt îndeplinite condițiile constitutive ale acestei infracțiuni, în condițiile în care inculpatul B. a prezentat (prin persoanele interpuse, de care acesta s-a folosit pentru desfășurarea activităților infracționale prin intermediul SC A. SRL) ca adevărată o împrejurare mincinoasă, anume că zahărul importat este folosit ca materie primă în producție, fraudând condițiile în care, potrivit O.U.G.

nr. 24/1998 privind regimul zonelor defavorizate, SC A. SRL ar fi beneficiat de scutirea de la plata taxelor vamale pentru materiile prime importate." Astfel, revizuenta consideră că prin sentința penală a cărei revizuire pe latură civilă se solicită, instanța penală a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârii dată în contencios fiscal, precizând următoarele: perioada 2004 - 2005 din sentința civilă, cuprinde și perioada verificată în cadrul sentinței penale, respectiv ianuarie 2005 - februarie 2005; cele 14 importuri din prima sentință cuprind și cantitatea de 1.300 de tone de zahăr discutată în a doua sentință; suma imputată și contestată în primul proces de 1.710.483,96 RON cuprinde și suma de 1.345.179 RON cu diferența că prima sentință cuprinde și importurile pe anul 2004 și penalități și dobânzi.

A mai susținut revizuenta că nerespectarea unei hotărâri irevocabile pronunțată de instanța de contencios fiscal prin care s-a statuat definitiv asupra existenței sau inexistenței unui drept încalcă autoritatea de lucru judecat și, mai mult chiar, aduce atingere însăși substanței dreptului la un tribunal și accesului la un proces echitabil. Prin această hotărâre instanța penală a ignorat și caracterul autonom al noțiunii de "acuzație penală" în sensul art. 6 din Convenție în baza căruia litigiile în materie fiscală au caracter penal, ceea ce înseamnă ca instanțele de contencios fiscal și hotărârile pronunțate de acestea aparțin jurisdicției penale în sensul Convenției. Respectarea principiului preeminenței dreptului, în contextul unui contencios fiscal, impune inadmisibilitatea repunerii în discuție a fondului hotărârii irevocabile pronunțată în această materie.

În cauză, deși instanța de contencios fiscal l-a recunoscut dreptul de a beneficia de facilitățile fiscale prev. de art. 6 din O.U.G. nr. 24/1998 modificată, pentru activitatea de procesare a zahărului și a anulat Procesul verbal din 7 martie 2005 încheiat de autoritatea vamală, instanța penală (în sensul dreptului intern) i-a încălcat dreptul câștigat irevocabil, încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, Sentința nr. 141/CA/2006-FI. Revizuenta a invocat și Hotărârea pronunțată la 21 octombrie 2014, în cauza Lungu și alții contra României, în care Curtea Europeană a reținut existența unei violări a art. 6 parag. 1 din Convenție. Procedura derulată în fața Înaltei Curți Prin întâmpinare, intimata D.G.R.F.P.

Cluj-Napoca a invocat în principal, excepția inadmisibilității, solicitând respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate invocată de intimata D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, Înalta Curte urmează a o respinge în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ. în sensul că pot forma obiect al revizuirii hotărârile pronunțate asupra fondului precum și cele care evocă fondul, precum și condiția prevăzută de dispozițiile art. 453 alin. (2) din Noul C. proc. civ. potrivit cărora revizuirea hotărârilor judecătorești penale definitive, exclusiv cu privire la latura civilă poate fi cerută, numai în fața instanței civile, potrivit C. proc.

civ. Examinând pe fond cererea de revizuire formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, în cauză nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Potrivit acestui text legal, revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit doctrinei în materie, pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire referitor la hotărâri potrivnice, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: - să fie vorba de hotărâri definitive potrivnice; - să fie pronunțate în aceeași pricină deci să fi existat tripla identitate de elemente, respectiv aceleași părți, același obiect, aceeași cauză; - să fie pronunțate în dosare diferite; - în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată să nu se fi discutat excepția; - să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În speță nu este îndeplinită condiția vizând tripla identitate de părți, obiect și cauză cât timp cauza soluționată prin Sentința civilă nr. 141/CA/2006 pronunțată în Dosarul nr. x/CA/2005 de către Curtea de Apel Oradea a avut ca obiect cererea reclamantei SC A. SRL de anulare a Procesului-verbal din 17 martie 2005 precum și Decizia nr. 90 din 11 martie 2005 încheiate de D.R.V. Oradea pentru suma de 17.104.839.664 lei (ROL) reprezentând taxe vamale, TVA, dobânzi și penalități de întârziere aferente iar în Sentința penală nr. 280/P/2014, în ceea ce privește latura civilă s-au admis pretențiile civile ale părții civile D.G.F.P. Cluj-Napoca - în calitate de succesor în drepturi a A.N.A.F. - prin A.N.V.

- D.A.O.V. Cluj, fiind obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SRL la plata către partea civilă a sumei de 1.345.179 RON cu titlu de daune materiale. În privința prejudiciului s-a reținut în baza înscrisurilor de la dosar, inclusiv declarații vamale și cererile de scutire de la plata taxelor vamale reținute în Procesul-verbal din 7 septembrie 2007 încheiat de organele financiare la SC A. SRL și Adresa x/SAFV; din 12 februarie 2009 că prejudiciul cauzat bugetului de stat prin importurile de zahăr realizate în perioada ianuarie - februarie 2005 importuri care nu erau scutite de plata taxelor vamale, zahărul fiind comercializat ca atare, era în sumă de 1.345.179 RON.

În raport de cele expuse, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în consecință, va respinge cererea de revizuire ca nefondată.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge excepția inadmisibilității cererii de revizuire. Respinge cererea de revizuire a Sentinței penale nr. 280/P/2014 din 20 iunie 2014 în Dosarul nr. x/111/2013 pe aspectul laturii civile formulată de SC A. SRL, prin administrator Casa de Insolvență Crișana IPURL, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 iunie 2015. Procesat de GGC - N