ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 682/2016

Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul la data de 23 decembrie 2013 sub nr. x/2/2013, reclamantul Curții de Apel București, secția a A. S.A. prin administrator special B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, anularea Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1 din 31 mai 2013, Deciziei privind nemodificarea bazelor de impunere nr. 2 din 31 mai 2013 și Raportului de inspecție fiscală nr. x din 31 mai 2013, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, exonerarea de la plata sumei de 22.400.571 RON, stabilite cu titlu de impozit, majorări și penalități.

Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 1597 din 21 mai 2014, a admis excepția inadmisibilității cererii principale având ca obiect anularea deciziei de exonerare de la plată și, în consecință, a respins ca inadmisibilă această cerere. Totodată, a admis, în parte, cererea formulată în subsidiar, a obligat pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală la soluționarea contestației administrative, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, reținând că s-a depășit termenul de soluționare a contestațiilor de 45 de zile, prevăzut de art. 70 din Codul de procedură fiscală. Prin aceeași sentință, a respins cererea formulată în subsidiar față de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței atacate, în parte, în sensul respingerii acțiunii, în totalitate, ca neîntemeiate. În esență, recurenta a susținut că nu a fost emisă o decizie de soluționare a contestației administrative formulate de intimatul-reclamant, întrucât Comisia Fiscală Centrală nu a adoptat încă o soluție în cauza având ca obiect stabilirea naturii veniturilor obținute de sportivii profesioniști în baza convențiilor civile cu care a fost sesizată, ca urmare a jurisprudenței neunitare în domeniu. În opinia sa, nu se poate reține culpa sau reaua credință a instituției sub acest aspect, întrucât soluționarea contestației depinde de decizia care va fi luată de respectiva Comisie.

Apărarea intimatului-reclamant Prin întâmpinare, intimatul-reclamant A., prin administrator judiciar, a invocat excepția nulității recursului, apreciind că nu s-au formulat critici împotriva sentinței atacate, iar pe fond a cerut respingerea căii de atac și menținerea hotărârii atacate, fiind temeinică și legală.

Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 2 octombrie 2015, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 12 noiembrie 2015. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimați și în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 1. Argumentele de fapt și de drept relevante Recurentul-reclamant a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală nr. 1 din 31 mai 2013, Decizia privind nemodificarea bazelor de impunere nr. 2 din 31 mai 2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. x din 31 mai 2013, emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, solicitând și exonerarea de la plata sumei de 22.400.571 RON, stabilite cu titlu de impozit, majorări și penalități. Intimatul-reclamant a contestat la organul fiscal actele administrative menționate, însă plângerea administrativă nu a fost soluționată. Prin sentința recurată, prima instanță a obligat Agenția Națională de Administrare Fiscală să soluționeze contestația reclamantului, formulată în termen legal, împotriva actelor administrativ fiscale atacate, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, celelalte capete de cerere fiind respinse. Prin Decizia nr. 404 din 16 decembrie 2014, depusă în recurs, recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală s-a conformat dispozițiilor primei instanțe, în sensul că a soluționat contestația formulată de intimatul-reclamant, înregistrată sub nr. x din 15 iulie 2013. Cum în cauză calea de atac este exercitată în privința soluției de obligare a instituției recurente de a soluționa contestația reclamantei înregistrată sub nr. x din 15 iulie 2013, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, iar respectiva contestație a fost soluționată prin Decizia nr. 404 din 16 decembrie 2014, se constată că hotărârea recurată a fost executată în totalitate, așa încât ar fi de prisos cercetarea motivelor de recurs formulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.