ÎCCJ, Decizia nr. 21/2017

Decizia penală nr. 21/2017

Asupra contestației de față

În baza actelor și lucrărilor dosarului reține următoarele:

Prin Decizia nr. 911 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 682 din 09 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. y/1/2016.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte, secția penală, a reținut că prin Decizia penală nr. 682 din 09 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. y/1/2016, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de petiționarul A. împotriva încheierii penale nr. 484 din 06 aprilie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/54/2016.

Conform dispozițiilor care reglementează contestația în anulare, această cale extraordinară de atac poate fi exercitată numai împotriva hotărârilor penale definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei.

În speță, a reținut Înalta Curte, secția penală, decizia împotriva căreia a fost formulată contestația în anulare este o hotărâre definitivă care nu vizează fondul cauzei, ci doar verifică îndeplinirea condițiilor pentru exercitarea unei căi extraordinare de atac (o contestație în anulare).

Prin urmare, față de considerentele expuse, Înalta Curte, secția penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 682 din 09 mai 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. y/1/2016.

Împotriva acestei decizii, contestatorul A. a formulat contestație, la data de 30 iunie 2016, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, la data de 19 ianuarie 2017, sub nr. x/1/2017, fiind fixat termen la data de 30 ianuarie 2017.

Examinând contestația, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, Înalta Curte, Completul de 5 judecători, constată că este inadmisibilă și va fi respinsă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate

Așadar, limitând calea de atac a contestației, exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, Codul de procedură penală a stabilit principiul unicității acesteia, astfel că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluție inadmisibilă.

Potrivit art. 425

1

C. proc. pen.: "Calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel."

În contextul concret al cauzei, Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost sesizat cu contestația promovată de către contestatorul A., împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia nr. 911 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea contestației promovate.

Pentru considerentele ce preced, constatând că în cauză, contestatorul A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri nesusceptibile de reformare prin promovarea acestei căi de atac, în conformitate cu prevederile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată împotriva Deciziei nr. 911 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul va fi obligat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 911 din data de 21 iunie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/1/2016.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV