ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2758/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra plângerii de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04 august 2017, în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului.
În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ., contestatorul a solicitat redactarea și comunicarea Deciziei nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având în vedere faptul că a fost depășit termenul de 30 de zile pentru redactare.
Prin Încheierea din 21 august 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a respins contestația la tergiversarea procesului, formulată de A., cu privire la Dosarul nr. x/2013 aflat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, având ca obiect recursul declarat de reclamantul A. și de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva Sentinței civile nr. 5589 din 11 octombrie 2016 al Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca rămasă fără obiect.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a invocat excepția rămânerii fără obiect a contestației, având în vedere că Decizia nr. nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost redactată la data de 24 iulie 2017 și a considerat că nu se impune luarea niciunei măsuri pentru înlăturarea situației care a provocat tergiversarea judecății, conform art. 522 și urm. C. proc. civ.
Împotriva Încheierii din data de 21 august 2017, contestatorul A. a formulat plângere, arătând că prin încheierea atacată s-a reținut că a fost depășit termenul de cel mult 30 zile, respectiv faptul că decizia a fost redactată la data de 24 iulie 2016. Totodată, arată că la data de 21 august 2017 i s-a comunicat încheierea de ședință din data de 21 august 2017, nu și Decizia nr. 2724 din 15 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Examinând cauza și Încheierea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 522 C. proc. civ.:
"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.
(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Deci, art. 522 - art. 526 noul C. proc. civ., sub denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac, aflată la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.
Art. 522 alin. (2) noul C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația.
Toate motivele vizează, inevitabil, și culpa instanței, mai exact atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.
Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.
În acest context, contestația în tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Înalta Curte constată că instanța în mod corect a apreciat că nu se impune înlăturarea situației care a provocat tergiversarea judecății, având în vedere faptul că Decizia nr. 2724 din 15 iunie 2017 a fost redactată la data de 24 iulie 2017, iar contestația a fost formulată la data de 04 august 2017, aceasta rămânând fără obiect.
În cuprinsul contestației la tergiversarea procesului, recurentul-reclamant A. a arătat că Decizia civilă nr. 2724 din 15 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2016 nu i-a fost comunicată, însă această susținere nu este o veritabilă critică adusă în susținerea contestației formulate.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile petentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, instanța respingând în mod corect contestația privind tergiversarea procesului.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva Încheierii din 21 august 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2017.
Procesat de GGC - CT