ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2602/2018

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată introdusă pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2016 la data de 18.05.2016 și precizată la data de 30.05.2016, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară a solicitat anularea rezoluției nr. x/2016 din 06.05.2016 emisă de pârâtă.

Prin Sentința nr. 3953 din 9 decembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă, și a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat recurs, prin două memorii distincte, atât cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, cât și asupra fondului cauzei.

Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului formulat de reclamantul A., în ceea ce privește fondului cauzei, a constatat că se impune continuarea procedurii de filtrare a recursului, urmând a fi întocmit și comunicat raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, conform art. 493 C. proc. civ., republicat.

Iar în ceea ce privește recursul formulat împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a pronunțat Decizia nr. 2720 la data de 20 septembrie 2017, prin care a respins recursul, ca tardiv formulat.

Împotriva deciziei menționate mai sus a formulat cerere de revizuire, recurentul A., în temeiul art. 509 C. proc. civ., republicat, solicitând anularea deciziei și implicit judecarea pe fond a cauzei cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 29.5 din Legea nr. 47/1992 și art. 47.1 lit. b) din Legea 317/2004.

Prin cererea de revizuire, revizuentul a solicitat și scutirea de la plata taxelor judiciare de timbru stabilite în sarcina sa, această cerere având natura unei cereri de ajutor public judiciar, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013.

Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare la cererea de revizuire prin care a solicitat respingerea acesteia ca inadmisibilă.

Înalta Curte prin încheierea din 09 martie 2018 a respins cererea ce acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxelor judiciare de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, revizuentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 08 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018.

Revizuentul a fost citat la data de 24 mai 2018, cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, însă acesta nu s-a conformat acestei obligații, până la termenul stabilit pentru judecarea acestei cereri.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu soluționarea cererii de revizuire, analizând cu prioritate excepția netimbrării cererii, invocată din oficiu, o apreciază că fiind întemeiată, pentru motivele ce urmează:

Înalta Curte constată că în conformitate cu prevederile art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, revizuentul avea obligația să timbreze cererea de revizuire cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON.

Revizuentul a formulat prin însăși cererea de revizuire, o solicitare de scutire de la plata taxei judiciare de timbru în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, care a fost respinsă prin încheierea din 09 martie 2018, în conformitate cu alin. (3) din același articol.

Împotriva acestei hotărâri, în conformitate cu prevederile art. 43 alin. (4) din O.U.G. nr. 80/2013, revizuentul a formulat cerere de reexaminare, care a fost respinsă prin încheierea din 08 mai 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 43 alin. (5) din același act normativ.

Revizuentul, deși legal citat cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, prin adresa comunicată la data de 24 mai 2018, nu s-a conformat acestei obligații până la termenul de judecată a cererii de revizuire.

În aceste condiții, revizuentul nu a respectat obligația de plată a taxei judiciară de timbru prevăzută de art. 26 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2011, obligație indicată acestuia în mod expres de Înalta Curte.

Având în vedere prevederile art. 197 C. proc. civ., republicat conform cărora: "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii.", Înalta Curte, constată că cererea de revizuire este lovită de nulitate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 197 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte, va anula cererea de revizuire, declarată de revizuentul A., împotriva Deciziei nr. 2720 din 28 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2720 din 28 septembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca netimbrată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV