ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2016

Decizia nr. 2510/2016

Asupra plângerii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iulie 2016, în Dosarul nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat contestație privind tergiversarea procesului, solicitând instanței să constate că pârâții nu au respectat termenul de depunere a întâmpinării și faptul că pârâții nu au comunicat documentele solicitate prin cererea de chemare în judecată.

În consecință, reclamantul a solicitat instanței să oblige pârâții la depunerea tuturor documentelor care stau la baza emiterii actelor administrative atacate.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 522 C. proc. civ.

Prin Încheierea din 29 iulie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de reclamantul A. cu privire la Dosarul nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această soluție, Curtea de apel a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ., oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată, pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

S-a reținut în considerentele încheierii atacate că reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., arătând că pârâții tergiversează procesul prin depunerea cu întârziere a întâmpinării și nedepunerea documentelor care stau la baza emiterii actelor administrative contestate, iar curtea nu a pus în vedere pârâților depunerea documentației administrative.

Instanța a considerat că prevederile art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează situația nerespectării de către participanți a unor dispoziții stabilite de instanță și nu neîndeplinirea unor cereri ale părților, astfel că a respins contestația formulată.

Împotriva Încheierii din 29 iulie 2016 contestatorul A. a formulat plângere, solicitând, în esență, admiterea plângerii și obligarea instanței care judecă procesul:

l) să dispună obligarea pârâtei Administrația Prezidențială să facă dovada calității de reprezentant în instanță, în această speță, a domnului B., în numele căruia acționează, având în vedere că pârâta, prin întâmpinarea necomunicată în termenul legal, deci inexistentă în opinia petentului, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată a Președintelui României, a domnului B., Consilier de Stat, Șef al Cancelariei Ordinelor și a Administrației Prezidențiale, dar fără a face această dovadă;

2) să dispună obligarea pârâților, sub sancțiunile aplicabile nerespectării Legii, având în vedere prevederile legale - art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și ale art. 292 - 298 C. proc. civ., art. 13 din Legea nr. 341/2004, Art. V din O.U.G. nr. 95/2014, Constituția României, Legea nr. 24/2000 și Legea nr. 202/1998 - să depună la dosarul cauzei întreaga documentație care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate, inclusiv M. Of. în care a fost publicată Legea nr. 341/2004 modificată;

3) să constate nerespectarea de către intimații Președintele României, Administrația Prezidențială și domnul B., Consilier de Stat, Șef al Cancelariei Ordinelor, a termenului de comunicare a întâmpinării și să constate că acest termen s-a împlinit, iar pârâții nu au depus în termenul legal nici întâmpinarea și nu au comunicat nici documentele solicitate prin cererea de chemare în judecată, fapt ce echivalează cu necomunicarea și duce, în opinia petentului, la inexistența întâmpinării.

În motivarea plângerii, petentul arată că la data de 14 iulie 2016 a formulat contestație privind tergiversarea procesului în Dosarul nr. x/2/2016 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât intimații nu au îndeplinit actul de procedură în termenul stabilit, pentru ipoteza prevăzută de art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., iar prin încheierea atacată instanța a respins ca neîntemeiată contestația privind tergiversarea procesului, soluție pe care o apreciază ca fiind greșită.

Arată petentul că această contestație privind tergiversarea procesului a depus-o și înregistrat-o la Curtea de Apel București în data de 14 iulie 2016, iar instanța a soluționat-o la data de 29 iulie 2016, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art. 524 alin. (3) C. proc. civ.

Mai arată petentul că prin contestația privind tergiversarea procesului a solicitat instanței ca prin încheierea ce o va pronunța să dispună și să aplice sancțiuni procedurale în privința participanților la proces care nu au îndeplinit actul de procedură în termenul stabilit, pentru ipoteza prevăzută de art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ.

Se mai arată în cuprinsul plângerii formulate că, deși instanța a reținut prin încheierea atacată că cererea formulată de reclamant este întemeiată, a respins-o, precum și faptul că petentul și-a exercitat drepturile procesuale cu bună-credință, dar instanța nu a pus în vedere pârâților depunerea documentației administrative.

În opinia petentului, necomunicarea de către pârâți a întâmpinării și a documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative atacate, inclusiv a Monitorului Oficial în care a fost publicată Legea nr. 341/2004 modificată, constituie încălcări nepermise ale dispozițiilor art. 6 - 13 C. proc. civ., ale art. 21 alin. (3) din Constituția României, ale art. 6, art. 13 și art. 17 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Examinând cauza și Încheierea atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că prezenta plângere este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 522 C. proc. civ.:

"(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

(2) Contestația menționată la alin. (1) se poate face în următoarele cazuri:

Articolele 522 - 526 din Noul C. proc. civ., sub denumirea "Contestație privind tergiversarea procesului", au instituit o cale de atac, aflată la dispoziția părților și a procurorului care participă la dezbateri, în cazul încălcării dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, pentru luarea măsurilor legale de înlăturare a acestei situații.

Articolul 522 alin. (2) din Noul C. proc. civ. precizează expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația.

Toate motivele vizează, inevitabil, și culpa instanței, mai exact atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare.

Ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare la dispoziție pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește, sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită.

În acest context, contestația în tergiversarea procesului nu trebuie privită ca o posibilitate de sancționare a judecătorului învestit cu soluționarea cauzei, ci ca un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Or, în prezenta cauză se observă că, deși petentul a indicat ca fiind incident cazul prevăzut de art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., nu a arătat care măsură stabilită de lege nu a fost luată de instanță sau care anume act de procedură impus de lege, necesar soluționării cauzei, nu a fost îndeplinit din oficiu.

Însuși petentul a solicitat instanței să constate că "pârâții nu au respectat termenul de depunere a întâmpinării", respectiv faptul că "pârâții nu au comunicat documentele solicitate prin cererea de chemare în judecată".

Astfel, în mod corect a reținut Curtea de apel că prevederile art. 522 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. vizează situația nerespectării de către participanți a unor dispoziții stabilite de instanță și nu neîndeplinirea unor cereri ale părților și, în consecință, a apreciat că în cauză nu este vorba de vreo tergiversare a procesului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile petentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, Curtea de Apel București respingând în mod corect contestația privind tergiversarea procesului.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 525 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge plângerea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge plângerea formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii din 29 iulie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2016, prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, ca neîntemeiată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2016.

Procesat de GGC - ED