ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 611/2013

Asupra cauzei de față constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 699/44/2011 pe rolul Curții de Apel Galați, contestatorul B.O. a solicitat anularea deciziei nr. 676 din 14 aprilie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 2226/113/2010 al Curții de Apel Galați și reluarea judecății de la cel mai vechi act de procedură efectuat în vederea pronunțării unei hotărâri neviciate. În motivarea cererii, contestatorul a susținut că instanța de recurs a pronunțat decizia mai sus menționată, fără a avea în vedere prevederile art. 161 pct. 4 C. muncii privind acordarea de daune interese solicitate, conferite de legiuitor. În această modalitate apreciază că i-a fost încălcat un drept al său prevăzut de lege.

De asemenea apreciază că hotărârea pronunțată este nulă conform art. 258 C. proc. civ., deoarece dispozitivul nu este semnat de judecători și grefier; în drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 318 alin. (4) C. proc. civ. Prin decizia nr. 1251 din 6 septembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a respins, ca nefondată, contestația în anulare pentru următoarele considerente: Prin decizia civilă nr. 676 din 14 aprilie 2011 a cărei anulare s-a solicitat, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul B.O. cu motivarea că nu au fost respectate cerințele art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. în sensul că nu fost dezvoltate motivele de recurs.

Potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a verificat de oficiu sentința recurată și a constatat că nu au fost identificate motive de ordine publică, situația de fapt a fost corect reținută pe baza probelor administrate, hotărârea este legală și temeinică din toate punctele de vedere. Susținerea recurentului în sensul că nu este semnat dispozitivul este nereală și este contrazisă de către minuta aflată la fila 64 dosar fond și dispozitivul sentinței aflată la fila 66 verso unde se regăsesc toate semnăturile. Pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală.

În speță este vorba de neacordarea daunelor interese solicitate de reclamant prin acțiune, iar în recurs prin concluziile scrise fiind o completare la motive ce nu sunt obligatorii pentru instanță, cu atât mai mult cu cât s-ar fi încălcat principiul contradictorialității. Instanța de recurs a arătat, motivându-și soluția, de ce nu pot fi analizate și celelalte motive invocate de recurent. Neanalizarea tuturor motivelor invocate de recurent nu se datorează unei omisiuni săvârșite din greșeală, ci a avut un caracter deliberat, iar motivele pentru care instanța de recurs a procedat în acest mod nu pot fi cenzurate pe calea contestației în anulare, deoarece această cale de atac nu poate fi utilizată ca un recurs la recurs.

În consecință, neînsușirea unui aspect invocat nu constituie motiv de contestație în anulare. În acest sens este și jurisprudența C.E.D.O., care a statuat în cauza Bărcănescu împotriva României că, în ceea ce privește promovarea căilor de atac extraordinare, instanțele superioare nu trebuie să utilizeze puterea lor de supraveghere decât pentru a corecta erorile de fapt sau de drept și erorile judiciare, însă nu pentru a proceda la o nouă examinare în fond a cauzei. Supravegherea nu trebuie să se transforme într-un apel deghizat iar simplul fapt că ar putea exista două puncte de vedere asupra unui subiect nu este un motiv suficient pentru rejudecarea cauzei. Cum în speță nu au fost îndeplinite cerințele disp.

art. 318 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., a fost respinsă ca nefondată contestația în anulare. Împotriva deciziei pronunțată în contestație în anulare B.O. a formulat două cereri de recurs prin care critică soluția dată, reiterând aceleași critici în esență. O cerere de recurs a fost înregistrată sub nr. 1560/44/2011 pe rolul Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, iar prin decizia civilă nr. 689 din 15 martie 2012 a fost declinată competența de soluționare a recursului în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit prim termen de judecată la data de 16 noiembrie 2012. La primul termen de judecată cauza a fost suspendată pentru lipsa părților.

La data de 3 decembrie 2012 intimata pârâtă a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei și a solicitat constatarea autorității de lucru judecat față de împrejurarea că în Dosarul nr. 699/44/2011 al Înaltei Curți de Casație și Justiție a soluționat irevocabil recursul declarat de contestatorul B.O. împotriva aceleiași decizii nr. 1251 din 06 septembrie 20111 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. De asemenea, s-a solicitat judecata în lipsă. Totodată, o a doua cerere de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. 699/44/2011, iar prin decizia nr. 3352 din 20 septembrie 2012 a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.O.

împotriva deciziei civile nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Înalta Curte, la termenul din 8 februarie 2013, a repus cauza pe rol și a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de intimata pârâtă, pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare făcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, în scopul de a se realiza o bună administrare a justiției.

În speță, contestatorul B.O. a formulat două cereri de recurs identice, formulate împotriva aceleiași decizii nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, existând astfel tripla identitate de părți, obiect și cauză. De altfel, dreptul de exercita recursul este unic, epuizându-se chiar prin exercițiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Față de această situație, Înalta Curte constată că în cauză este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ.

vechi, în condițiile în care anterior, prin Decizia nr. 3352 din 20 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul B.O. împotriva deciziei civile nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Prin urmare, având în vedere considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 166 C. proc. civ., va respinge recursul pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, pentru autoritate de lucru judecat, recursul declarat de reclamantul B.O. împotriva deciziei nr. 1251 din 6 septembrie 2011 a Curții de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2013.