ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5529/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 10 iunie 2008, N.D. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 3 din 21 mai 2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială Tulcea, în temeiul Decretului-Lege nr. 118/1990. Și-a motivat contestatorul cererea arătând că, în sentința civilă nr. 1925 din 29 octombrie 2007, pronunțată în Dosarul nr. 1526/118/1990, s-a strecurat o greșeală în ceea ce privește data de la care i s-au acordat drepturile prevăzute de lege, precum și unele date de stare civilă. Aceasta din cauză că, neștiind unde să depună cererea de recunoaștere a drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990, a trimis-o la Casa de Pensii Tulcea, instituție ce a trimis-o ulterior la D.M.S.S.F.

Tulcea, astfel că, pentru intervalul de timp scurs între depunerea cererii și trimiterea sa către instituția competentă, nu a obținut o recunoaștere a drepturilor cuvenite. A arătat contestatorul că această eroare i-a produs o vătămare constând în faptul că drepturile trebuia să-i fie recunoscute începând cu 01 decembrie 2005 sau 01 ianuarie 2006, nicidecum cu 01 decembrie 2006, întrucât cererea a depus-o la data de 12 decembrie 2005. Prin sentința civilă nr. 2411 din 03 noiembrie 2008, Tribunalul Tulcea a respins, ca nefondată, excepția autorității de lucru judecat, invocată în apărare de pârâtă, respingând și contestația formulată, ca nefondată.

Pentru a dispune astfel, a reținut, în esență, prima instanță că, prin sentința civilă nr. 1925/2007 a Tribunalului Tulcea, s-a admis acțiunea formulată de N.D., s-a anulat decizia nr. 8/2006 a Direcției de Muncă și Protecție Socială Tulcea stabilindu-se calitatea acestuia de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, pentru perioada mai 1945-decembrie 1950, în calitate de strămutat, cu consecința acordării drepturilor cuvenite începând cu 01 decembrie 2006. Această sentință a rămas irevocabilă, ca urmare a respingerii recursului prin decizia nr. 166/CA/2008 a Curții de Apel Constanța. S-a arătat că, singura critică a recursului exercitat de către N.D. împotriva sentinței civile nr. 1925/2007 viza acest aspect al datei de la care i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al dispozițiilor Decretului-Lege nr. 118/1990.

Ulterior soluționării recursului, N.D. s-a adresat Direcției de Muncă și Protecție Socială Tulcea cu o nouă cerere, întemeiată pe aceleași dispoziții legale, prin care a solicitat acordarea drepturilor bănești recunoscute prin sentința civilă nr. 1925/2007 a Tribunalului Tulcea, începând cu luna decembrie 2005. Intimata a emis decizia nr. 3 din 21 mai 2008, contestată în cauză, în care se precizează că respectivele drepturi vor fi acordate conform hotărârii judecătorești. A mai reținut prima instanță că pârâta nu putea dispune altfel decât a hotărât instanța de judecată anterior, irevocabil, în condițiile în care aspectul în discuție a făcut obiect de critică în recurs. Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate.

A arătat recurentul că, în Dosarul nr. 1526/118/2007, s-a produs o eroare materială, în ceea ce privește data acordării drepturilor cuvenite, începând cu 01 decembrie 2006 și nu cum era corect, adică 01 ianuarie 2006. Aceasta eroare s-a produs ca urmare a faptului că el nu a cunoscut la care dintre instituții trebuia să depună cererea pentru recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr. 118/1990. S-au strecurat greșeli în decizia emisă de pârâtă și în ceea ce privește data nașterii, seria și numărul certificatului de căsătorie. Curtea de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia civilă nr. 77/CA din 09 martie 2009, a respins recursul, ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că decizia emisă de pârâtă este temeinică și legală, stabilirea datei de acordare a drepturilor ca fiind 01 decembrie 2006 făcându-se în temeiul și în executarea unei hotărâri judecătorești irevocabile, celelalte critici ale recurentului vizând eventualele erori materiale, putând fi valorificate pe calea unei contestații în anulare împotriva deciziei nr. 166/CA/2008 a Curții de Apel Constanța. Împotriva deciziei civile nr. 77/CA/2009 a Curții de Apel Constanța, a declarat recurs reclamantul N.D. Recursul este inadmisibil. În conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În speță, decizia atacată nu se încadrează în categoria hotărârilor prevăzute expres și limitativ de dispozițiile legale sus-menționate. Având în vedere că, în cauză, este vorba despre o hotărâre pronunțată în recurs, deci despre o hotărâre irevocabilă, recursul este inadmisibil, neputându-se declara recurs la recurs, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul N.D. împotriva deciziei civile nr. 77/CA din 09 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.