ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 210/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea adresată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate.

Prin sentința civilă nr. 92 din 6 octombrie 2015 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, și în consecință, a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/12.06.2015 întocmit de Inspecția de Integritate și a obligat intimata Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate, la plata sumei de 1290 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantul A..

Împotriva sentinței civile nr. 92 din 6 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prevederea de drept material aplicată greșit de instanța de fond este materializată în art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.

În ceea ce privește potențialul beneficiu sau un dezavantaj material, legiuitorul arată că "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru:... f) "o asociație sau fundație din care fac parte".

De asemenea, relația de angajament dintre alesul local și persoana juridică poate fi și nepatrimonială, legiuitorul arătând foarte clar că beneficiul poate privi "orice persoană fizică sau juridică cu care au o relație de angajament, indiferent de natura acestuia"

Recurenta mai arată că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut, în legătură cu conflictele de interese pentru aleșii locali, o interdicție expresă cu privire la existența interesului personal. Sintagma "folos material" își găsește corespondent și în speța dedusă judecății. Efectul imediat nu este necesar, în sensul strict al termenului "imediat", așa cum consideră instanța de fond.

Prin urmare, atât timp cât actul care i-a fost prezentat primarului spre verificare și, ulterior, asumare, se referea, la atribuirea unui spațiu situat în clădirea Primăriei Atid către Asociația B. din Zona Atid, asociație în cadrul căreia deține calitatea de vicepreședinte.

Deci, primarul ar fi trebuit să se abțină de la semnarea acestuia și de la atribuirea spațiului, putând delega atribuțiile sale.

Din perspectiva legiuitorului, simpla posibilitate ca respectivul act să fie semnat sau încheiat fără existența unor garanții de obiectivitate din partea celui care îl semnează, generează încălcarea regimului conflictelor de interese.

Este aproape imposibil de considerat că, prin semnarea actului administrativ, intimatul nu a urmărit un interes de natură patrimonială pentru Asociația B. din Zona Atid în cadrul căreia deținea funcția de vicepreședinte, sau că și-a îndeplinit cu obiectivitate atribuțiile.

Textul legal din Legea nr. 161/2003 vorbește despre interdicția "să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic, ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției".

Intimatul A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 18 septembrie 2017, recursul a fost admis în principiu.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. nu este întemeiat, și că instanța de fond a făcut, prin sentința pronunțată, prin raportare la circumstanțele de fapt ale litigiului, o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept material aplicabile.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Raportul de evaluare s-a reținut în sarcina intimatului că a încălcat prevederile art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, întrucât în exercitarea mandatului de primar al comunei Atid, jud. Harghita a atribuit, cu titlu gratuit, un spațiu în clădirea Primăriei comunei Atid, către Asociația B. din Zona Atid, asociație în cadrul căreia deținea calitatea de vicepreședinte.

Intimatul deținea atât calitatea de primar al comunei Atid, cât și cea de vicepreședinte al Asociației B. din Zona Atid, astfel că la data de 10 februarie 2010, prin Hotărârea nr. 1/2000 a Consiliului Local al comunei Atid, s-a aprobat participarea comunei la înființarea Asociației, fiind mandatat în acest sens să participe în numele și pe seama UAT comuna Atid, la ședința constitutivă și să semneze, în acest sens, Actul constitutiv și Statutul.

Pe de altă parte, prin aceeași hotărâre, s-a dispus asigurarea unui spațiu în clădirea primăriei, cu titlu gratuit, pentru folosința Asociației ca sediu, fiind încheiat în acest sens, Contractul de comodat din 12 aprilie 2010.

Înalta Curte are în vedere faptul că potrivit art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003:

"primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii Municipiului București sunt obligați sa nu emită un act administrativ sau sa nu încheie un act juridic ori sa nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul sau ori rudele sale de gradul I" (alin. (1).

Alin. 2 al aceluiași articol prevede că:

"actele administrative emise sau actele juridice încheiate ori dispozițiile emise cu încălcarea obligațiilor prevăzute la alin. (1) sunt lovite de nulitate absolută".

Conform prevederilor art. 75 din Legea nr. 393/2004, "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: ... f) o asociație sau fundație din care fac parte".

Înalta Curte constată că intimatul nu are calitatea de membru/membru fondator al Asociației, fiind desemnat vicepreședinte, această stare de fapt, conducând la concluzia că, în raport de textul art. 75 din Legea nr. 393/2004, funcția de vicepreședinte nu se identifică cu calitatea de membru, cerută de legiuitor.

Deci, în cauză, nu este îndeplinită cerința prevăzută de art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cea a existenței unui folos material pentru reclamant sau pentru vreuna dintre categoriile enumerate strict și limitativ de legiuitor.

Instanța de control judiciar apreciază că în mod judicios s-a reținut că nu este realizată ipoteza legală de la art. 45, lit. f) din Legea nr. 393/2004, în lipsa apartenenței intimatului la Asociația B. din zona Atid, ca membru fondator sau asociat.

De asemenea, în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevederilor art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției.

Atribuirea, cu titlu gratuit, unui spațiu situat în clădirea Primăriei Atid asociației identificate, în cadrul căreia intimatul avea calitatea de vicepreședinte, nu a produs și nu putea să producă nici un folos material pentru sine, pentru soț, ori rudele sale de gradul I, cum se lasă să se înțeleagă din raport, deoarece funcția de vicepreședinte nu era remunerată.

Cu atât mai mult cu cât, acel spațiu nu a fost folosit efectiv niciodată și nu intimatul a atribuit spațiul asociației, ci Consiliul local Atid, printr-o hotărâre a consiliului depusă.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurenta-pârâtă la plata sumei de 3.335 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 92 din 06 octombrie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă la plata sumei de 3335 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamantul A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2018.