ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2097/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de la data de 17.12.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/26.11.2014 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate în dosarul nr. x

Prin sentința nr. 26 pronunțată în data de 3 martie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins contestația formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x/26.11.2014.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației, în sensul anulării raportului de evaluare.

În motivarea recursului recurentul a susținut că este aplicabil motivul de modificare al hotărârii atacate, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru următoarele:

- instanța de fond s-a mărginit a prelua poziția exprimată de Agenția Națională de Integritate prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, lipsind o analiză pertinentă și detaliată a argumentelor invocate prin intermediul contestației.

- instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 20 din Legea nr. 176/2010, art. 90 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006, în sensul că a dat o semnificație restrictivă textelor legale aplicabile:

În ceea ce privește dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, s-a realizat o apreciere contrară prevederilor legale ce vizează modalitatea de desfășurare a procedurii de evaluare și informare asupra existenței stării de incompatibilitate.

Instanța de fond s-a limitat la redarea desfășurării cronologice a procedurii efectuate de inspectorul de integritate, reținând în mod greșit că, informarea realizată de inspectorul de integritate a vizat deținerea concomitentă de către recurent a calității de consilier local, a funcției de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut, a calității de administrator al S.C. B. S.R.L. și celei de titular al Cabinetului medical individual "Dr. A., fără nicio altă precizare, conduită care nu se încadrează în ipoteza legii.

Contrar susținerilor instanței de fond, incompatibilitatea privind deținerea concomitentă a funcției de director al Unității de Asistență Medico-Socială și a funcției de consilier local în cadrul Consiliului local al orașului Iernut în perioada 20.06.2008 - 02.12.2013 nu a făcut obiectul evaluării efectuate în lucrarea nr. x/11.12.2012 și informării prin Adresa nr. x

Rezultă că, Raportul de evaluare nr. x/26.11.2014 a fost întocmit cu nerespectarea dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 care impun în cadrul evaluării conflictelor de interese și a incompatibilitățiior, obligativitatea informării și invitării persoanei în cauză de a prezenta un punct de vedere.

De altfel, nici incompatibilitatea privind deținerea concomitentă a funcției de director al Unității de Asistență Medico-Socială și funcția de administrator al C. S.R.L. în perioada 14.07.2010 - 02.12.2013 nu a făcut obiectul evaluării efectuate în lucrarea nr. x/11.12.2012 care a stat la baza emiterii Raportului de evaluare nr. x/26.11.2014, aspect ce reiese din Adresa nr. x, emisă de Agenția Națională de Integritate.

Așa fiind, prin constatarea acestor incompatibilități în Raportul de evaluare fără ca persoana în cauză să fie în prealabil informată și invitată să-și exprime punctul de vedere au fost încălcate prevederile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, precum și dispozițiile art. 20 alin. (5) prin raportare la art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, actele întocmite de inspectorul de integritate fiind lovite de nulitate absolută.

Au fost interpretate în mod greșit dispozițiile prevăzute de art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003;

Cu privire la starea de incompatibilitate izvorâtă din încheierea contractului de prestări servicii nr. x între Primăria Orașului Iernut și S.C. B. S.R.L., din Raportul de evaluare, instanța de fond reține că argumentele invocate în cadrul contestației nu pot fi primite, limitându-se la a indica și cita textul prevăzut la art. 90 alin. (1) și (2) din Legea nr. 161/2003 și trecând cu vederea împrejurările care au determinat încheierea contractului.

Astfel, contractul de prestări servicii nr. x a fost încheiat în vederea asigurării serviciilor de medicina muncii potrivit obligației instituite de dispozițiile Legii nr. 319/2006, în urma derulării procedurii de licitație publică, pe bază de cerere de oferte, cu societatea B. S.R.L. pe o perioada de 6 luni, în cursul anului 2011, astfel că, incompatibilitatea reținută în lucrarea înregistrată sub nr. x 1/11.12.2012 nu mai subzistă.

În cea de-a treia critică circumscrisă motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., a apreciat că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății;

Cu privire la starea de incompatibilitate ce rezultă din deținerea concomitentă a funcției de director al Unității de Asistență Medico Socială Iernut cu cea de administrator de administrator al SC B. S.R.L. și, respectiv calitatea de titular Cabinet Medical Individual "Dr. A.", apreciază că a fost interpretată excesivă de către instanța de fond.

Precizează că a fost numit în funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut, cu jumătate de normă, prin Dispoziția Primarului Orașului Iernut nr. 255/08.10.2004, calitatea de director încetând odată cu închiderea Unității de Asistență Medico-Socială Iernut, respectiv la data de 28.10.2013.

Arăt că S.C. B. S.R.L. a fost înființată la data de 09 mai 2011, însă, deși scriptic este administratorul societății, faptic nu a exercitat atribuțiile specifice acestei funcții - încheiere contracte, conducerea contabilității, gestiunea activelor și pasivelor firmei.

Or, raționamentul instanței potrivit căruia este lipsit de relevanță că a deținut doar scriptic funcția de administrator al societății, fără să o exercite efectiv, contravine obiectivului urmărit de legiuitor, instanța invalidând scopul dispozițiilor art. 180 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Apreciază excesivă aplicarea și interpretarea reținută în raportul de evaluare, câtă vreme inspectorul de integritate nu a analizat dacă reclamantul doar a deținut o asemenea funcție sau a exercitat-o în mod efectiv și, dacă prin simpla deținere a unei funcții a fost împietată activitatea managerială desfășurată în cadrul Unității de Asistență Medico-Socială Iernut.

În considerarea argumentelor expuse a solicitat să se dispună admiterea căi de atac, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii contestației formulate împotriva Raportului de evaluare nr. xl 1/26.11.2014 atacat

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iulie 2015, intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 aprilie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 16 ianuarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 8 mai 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând actele și lucrările dosarului, respectiv sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. este nefondat.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră nu este incident cazul de casare, invocat de recurent, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În speță, reclamantul A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/26.11.2014 emis de Agenția Națională de Integritate - Inspecția de Integritate în dosarul nr. x, prin care s-a reținut încălcarea regimului incompatibilităților de către reclamant care a deținut concomitent funcția de director al Unității de Asistență Medico Socială Iernut cu cea de administrator de administrator al S.C. B. S.R.L. și, respectiv calitatea de titular Cabinet Medical Individual "Dr. A." și consilier local în cadrul Consiliului Local al orașului Iernut.

Verificând actele și lucrările dosarului se constată că la data de 22 iunie 2011 a fost încheiat contractul de prestări servicii nr. x între Primăria orașului Iernut și SC B. S.R.L. unde reclamantul avea calitatea de administrator și că, recurentul a deținut concomitent: a) în perioada 20.06.2008 - 02.12.2013, funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al orașului Iernut; b) în perioada 08.10.2004 - 02.12.2013, funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și calitatea de titular al Cabinetului Medical Individual "Dr. A." c) în perioada 08.10.2004 - 02.12.2013, funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și funcția de administrator al B. S.R.L.; d) în perioada 14.07.2010 - 02.12.2013, funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și funcția de administrator al C. S.R.L.

Recurentul reclamant a susținut în cuprinsul motivelor de recurs că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, art. 90 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 161/2003 și ale art. 180 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 95/2006, în sensul că a dat o semnificație restrictivă textelor legale aplicabile.

Conform art. 20 din Legea nr. 176/2010 "(1) Dacă, în urma evaluării declarației de interese, precum și a altor date și informații, inspectorul de integritate identifică elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, informează despre aceasta persoana în cauză și are obligația de a o invita pentru a prezenta un punct de vedere. (2) Persoana informată potrivit prevederilor alin. (1) este invitată să prezinte inspectorului de integritate date sau informații pe care le consideră necesare, personal ori prin transmiterea unui punct de vedere scris. (3) Informarea și invitarea se vor face prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. (4) Persoana care face obiectul evaluării are dreptul de a fi asistată sau reprezentată de avocat și are dreptul de a prezenta orice date ori informații pe care le consideră necesare. (5) Prevederile art. 13 și 15 se aplică în mod corespunzător."

Potrivit art. 13 alin. (2) din același act normativ " Actele întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată potrivit dispozițiilor art. 14, sunt lovite de nulitate absolută".

Motivul principal de nelegalitate invocat în recurs a vizat neinformarea asupra incompatibilității prin deținerea concomitentă a mai multor funcții, acestea nefăcând obiectul evaluării efectuate în lucrarea nr. x/11.12.2012 care a stat la baza emiterii Raportului de evaluare nr. x/26.11.2014, aspect ce reiese din Adresa nr. x, emisă de Agenția Națională de Integritate.

Înalta Curte reține că nu se susține critica recurentului-reclamant întrucât, deși acesta nu a fost informat asupra acestor incompatibilități, raportul efectuat asupra lor nu s-a bazat decât pe date publice, neaflându-se în acest context în ipoteza prevăzută de art. 13 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, pentru a opera nulitatea absolută.

În mod eronat a reținut instanța de fond că reclamantul ar fi fost informat asupra incompatibilitățiilor din perioadele în perioada 20.06.2008 - 02.12.2013, când a deținut funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și funcția de consilier local în cadrul Consiliului local al orașului Iernut și pentru perioada în perioada 14.07.2010 - 02.12.2013, funcția de director al Unității de Asistență Medico-Socială Iernut și funcția de administrator al C. S.R.L.

Sub acest aspect se constată că nu operează nulitatea absolută, ceea ce înseamnă că nu e condiționat de existența unei vătămări, care nu poate fi înlăturată altfel. Mai mult recurentul reclamant a avut posibilitatea să își valorifice apărarea în fața instanței de fond și în recurs.

Totodată trebuie precizat că deținerea simultană a două funcții (declarate incompatibile prin legi speciale) a fost dovedită prin înscrisuri, iar partea presupus vătămată de actul administrativ nici măcar nu a invocat neexercitarea funcțiilor.

Dispozițiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 prevăd sancțiunea nulității actelor întocmite de inspectorul de integritate pe baza datelor sau informațiilor care nu sunt publice, solicitate persoanelor fizice sau juridice, după începerea activității de evaluare, fără ca persoana să fie invitată și informată, or, în speță, autoritatea pârâtă a acționat în limitele prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a), sintetizând date și informații cu caracter public: hotărâri ale Consiliului Local al Comunei Iernut, date deținute de Oficiul Național al Registrului Comerțului, informații cu caracter public comunicate de Primăria Comunei Iernut, etc.

Împrejurările invocate de recurent în apărarea sa, privind faptul că nu a efectuat nici un act în cadrul societăților, administrator fiind doar scriptic nu sunt de natură a înlătura starea de incompatibilitate în care se afla acesta.

Textul legal în baza căruia s-a stabilit starea de incompatibilitate nu condiționează în sensul desfășurării efective de activități comerciale, interzicând cumulul de calități, necondiționat nici de venitul realizat din activitățile comerciale și nici de încheierea unor contracte cu instituții publice.

Singura condiție impusă de legiuitor pentru reținerea stării de incompatibilitate este deținerea simultană a funcțiilor sau calităților declarate de lege ca fiind incompatibile, ipoteză îndeplinită, în prezenta speță, în perioada 2004 - 2013, așa cum a recunoscut chiar recurentul-reclamant.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 26 din 3 martie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 mai 2018 .