ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3624/2015

Decizia

nr. 3624/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea adresată instanței de contencios administrativ competente reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Agenția Națională de Integritate, solicitând anularea Raportului de evaluare nr. 37354/G/II din 06 septembrie 2013, apreciat ca fiind nelegal și netemeinic.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 52 din 28 martie 2014, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și, în consecință, a dispus anularea Raportului de evaluare nr. 37354/G/II/06.09.2013, întocmit de pârâtă și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 52 din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, pârâta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs.

2.1. Regularizarea cererii de recurs. Procedura de filtru

Conform art. 493 C. proc. civ., după regularizarea cererii de recurs, a fost întocmit raportul de asupra admisibilității recursului, iar prin încheierea din 20 mai 2015 recursul a fost admis, în principiu, fiind acordat termen în ședință publică pentru judecata pe fond a recursului, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

2.2. Motivele de recurs înfățișate de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate

Indicând ca temei de drept al demersului său procesual prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Se susține că în mod eronat s-a apreciat de către prima instanță, pe de-o parte, că intimatul-reclamant nu se află în situație de conflict de interese întrucât contractele încheiate de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, cu SC B. SA nu sunt contracte comerciale, între cele două unități spitalicești nefiind stabilite relații comerciale, iar pe de altă parte, s-a reținut, de asemenea în mod greșit, că interesul personal de natură patrimonială al reclamantului nu a fost evidențiat.

În opinia recurentei-pârâte A.N.I. dispozițiile referitoare la conflictul de interese aplicabil șefilor de secții și membrilor consiliului de administrație din cadrul spitalelor clinice publice, prevăzut de Legea nr. 95/2006 sunt foarte clare și ca atare se impuneau a fi aplicate și reclamantului intimat care, în perioada exercitării funcțiilor de șef de secție și de membru al Consiliului de Administrație al Spitalului Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, a deținut și acțiuni și interese la SC B. SA.

Din conținutul contractelor de prestări servicii încheiate între cele două unități, în perioada 15.06.2010-25.01.2012, recurenta a arătat că cel puțin două au natura unor contracte comerciale de prestări servicii, în care Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, în calitate de prestator și în schimbul unui preț a prestat servicii de sterilizare a materialului moale către SC B. SA, în calitate de beneficiar, raționamentul instanței de fond în calificarea acestor contracte de furnizare servicii medicale fiind contradictoriu și lipsit de logică, și aceasta întrucât spitalul public, în calitate de prestator de servicii pentru care nu obține profit se finanțează cu aceeași sumă de bani pe care a cheltuit-o cu prestarea respectivului serviciu și pe care nu ar fi avut-o dacă nu presta acel serviciu.

În fine, s-a mai arătat că cele două contracte de prestări servicii nr. 569 din 15 iunie 2010 și nr. 1327 din 25 ianuarie 2012, încheiate între cele două unități sunt contracte comerciale, intimatul-reclamant încălcând legislația privind regimul conflictelor de interese, raportat la norma legală incidentă, nefiind necesară în speță dovedirea interesului personal de natură patrimonială, fiind suficientă simpla deținere, respectiv exercitare concomitentă a calității de șef de secție/membru consiliu de administrație și deținerea de părți sociale, acțiuni sau interese la societăți comerciale care stabilesc relații comerciale cu spitalul la care persoana în cauză exercită sau intenționează să exercite una dintre funcțiile anterior menționate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentei-pârâte, raportat la prevederile legale incidente și față de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că nu se impune reformarea hotărârii primei instanțe, pentru următoarele considerente.

Prin sentința ce formează obiectul prezentului recurs, instanța de fond a admis acțiunea reclamantului intimat A. și a anulat Raportul de evaluare nr. 37354/G/II/06.09.2013, întocmit de recurenta-pârâtă A.N.I., apreciind că nu a fost încălcat regimul conflictelor de interese, în esență, întrucât contractele avute în vedere, încheiate între cele două unități spitalicești sus-arătate, nu au o natură comercială, relevantă fiind însă și împrejurarea că serviciile achiziționate nu puteau fi prestate decât de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, ca unic furnizor.

Recurenta a criticat această soluție în temeiul art. 488 pct. 8 C. proc. civ., susținând că au fost încălcate și greșit aplicate normele de drept material incidente, respectiv dispozițiile referitoare la conflictul de interese aplicabil șefilor de secții și membrilor consiliului de administrație din cadrul spitalelor clinice publice, prevăzute de Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății [art. 180 alin. (2), art. 184 alin. (12) și art. 186 alin. (2)].

Înalta Curte, efectuând propria evaluare asupra elementelor de fapt și de drept ale cauzei constată, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă A.N.I., că soluția primei instanțe este legală și temeinică, reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, în contextul analizei pertinente a tuturor elementelor și circumstanțelor de fapt ce particularizează prezenta cauză, rezultate din proba cu înscrisuri administrată.

Reținând astfel, în mod necontestat de altfel, că obiectul cercetării și evaluării situației reclamantului-intimat, întreprinsă de către A.N.I. l-au constituit cele două contracte de prestări servicii medicale, plus actele adiționale aferente, încheiate în perioada 15.06.2010-25.01.2012, între Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș și SC B. SA, prima instanță a apreciat că prezintă relevanță în evaluarea situației reclamantului intimat nu doar natura non-comercială a contractelor încheiate, având tarife prestabilite, cât mai ales că respectivele servicii medicale nu puteau fi achiziționate de la un alt furnizor, Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș fiind unicul furnizor al acestora.

O atare interpretare este corectă și evidențiază și în opinia Înaltei Curți lipsa interesului personal al reclamantului-intimat, de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce-i revin, coroborarea prevederilor Legii nr. 95/2006 cu cele ale art. 70 din Legea nr. 161/2003 fiind logică din perspectivă juridică și corespunzătoare corelației ce se impune a fi realizată între norma generală, ca dreptul comun aplicabil și norma specială, în cazul de față prevederile din Legea nr. 95/2006 care însă nu definesc distinct noțiunea conflictului de interese.

Mai mult, Înalta Curte constată că în cauză, față de probatoriul administrat s-a realizat și o interpretare logico rațională a textelor de lege aplicabile, corespunzătoare scopului reglementării.

Scopul legii a fost acela de a ostraciza actele administrative și respectiv contractele care creează premisa valorizării unui interes privat și prezumția irefragrabilă a exercitării puterii publice în alt scop decât cel prescris de lege. Argumentul de interpretare istorico -teleologică trebuie să primească prevalență, fiind singurul în măsură să conducă la lămurirea sensului normei în acord cu voința legiuitorului.

Instituirea unei incompatibilități respectiv a unui conflict de interese pentru toate contractele încheiate de societăți comerciale - în care persoanele enumerate în cuprinsul art. 180 alin. (2), art. 184 și art. 186 alin. (12) din Legea nr. 95/2006 dețin titluri de interes sau funcții executive ar fi străină de funcția de formalizare juridică a organizării sociale și incompatibilă cu aptitudinea dreptului de a stimula comportamente normale. Altfel spus, dreptul are capacitatea de a reprima, de a sancționa comportamente deviante care pot afecta echilibrul societății. Or, măsura blocării în mod implicit a accesului unor operatori economici la anumite servicii doar în considerarea calității celui ce deține părțile de interes ori a identității prestatorului (instituție, regie autonomă etc.) nu are aptitudinea de a asigura ordinea în societate și nici să garanteze valorile fundamentale ale acesteia.

Ținând cont de finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea normei care reglementează cazurile de conflicte de interese, Înalta Curte stabilește că aceste dispoziții, cu titlu general, se referă la contractele încheiate de societăți comerciale - în care persoanele vizate dețin titluri de interes sau funcții executive - contracte a căror executare creează premisa ieșirii, în mod dezavantajos, a unor valori economice, din patrimoniul autorităților administrației publice locale, instituțiilor, regiilor autonome de interes local (aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean), societăților comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene, ori a pierderii unor avantaje de natură economică.

Norma în discuție nu se poate referi la contractele încheiate de societăți comerciale, respectiv de unități spitalicești publice, din poziția de monopol deținută de aceste din urmă entități, contracte a căror executare nu creează premisa pierderii, pentru ele, a unor valori sau avantaje de natura patrimonială, ci presupune realizarea unor beneficii .

În speță, contractele supuse examinării au fost încheiate de societatea la care reclamantul deține părți de interes și funcții executive, cu o instituție publică, în considerarea poziției de „monopol” deținută de această din urmă entitate, în materia serviciilor contractate de operatorul economic.

Așadar, circumstanțele obiective care au determinat alegerea partenerului contractual sunt cu totul străine noțiunii de scop ilicit, în sensul că niciuna din societăți nu a realizat beneficii.

În acest sens, Înalta Curte reafirmă semnificația și relevanța juridică în cauză a adresei nr. 53 din 21 ianuarie 2014, emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu Mureș, din cuprinsul căreia rezultă, fără echivoc, că serviciile vizând necropsia simplă și a fătului nou-născut precum și serviciile de sterilizare a materialului moale nu pot fi achiziționate de la un alt furnizor, acest spital fiind unicul furnizor al acestora. Mai mult, serviciile prestate s-au asigurat în baza unor contracte format-tip, tarifele fiind unice, prestabilite pentru fiecare tip de serviciu prestat, indiferent de contractantul beneficiar.

De altfel și recurenta-pârâtă, în recursul său, confirmă o atare situație de fapt, chiar dacă într-un context interpretativ total diferit, vizând lipsa oricăror avantaje economice generate de contractele încheiate, în care instituția publică a prestat servicii pentru care a fost remunerată.

Prin urmare, reținând în considerarea tuturor argumentelor înfățișate, justețea și legalitatea soluției adoptate de prima instanță, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 52 din 28 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2015.