ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4862/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21 iunie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, contestație împotriva Raportului de evaluare întocmit de Inspecția de integritate din cadrul instituției pârâte sub nr. x/26.05.2016, solicitând instanței admiterea acțiunii și, în consecință: anularea în totalitate, ca fiind nelegal și netemeinic, a Raportului de evaluare contestat, și care i-a fost comunicat prin adresa nr. x/26.05.2016; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa judiciară de timbru, onorariu de avocat și orice alte cheltuieli ce se vor ivi pe parcursul judecății.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 102 din 4 octombrie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a admis cererea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, și a anulat Raportul de evaluare întocmit de către pârâtă la data de 26.05.2016, sub nr. x/26.05.2016; a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 530 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea hotărârii instanței de fond și, rejudecând, respingerea acțiunii intimatului- reclamant A., ca neîntemeiată.

În susținerea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta- pârâtă a relevat, foarte pe scurt, situația în fapt în cauză, și a criticat sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie, ca fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, în dezvoltarea motivelor de fapt și de drept ale recursului invocând, în esență, următoarele:

Raționamentul instanței de fond bazat pe o pretinsă abrogare implicită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este eronat și nelegal, niciuna dintre prevederile legale care reglementează regimul juridic al incompatibilităților pentru viceprimari nefiind abrogate, nici expres, și nici implicit de vreo altă dispoziție legală.

De altfel, susține recurenta- pârâtă, abrogarea implicită a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 nici nu este posibilă, având în vedere că acest act normativ este un act normativ special în materia incompatibilităților și conflictelor de interese, care nu poate fi modificat implicit prin dispoziții legale care reglementează alte materii.

De asemenea, susține recurenta, raționamentul potrivit căruia viceprimarul care este consilier local poate fi numit în calitate de reprezentant al organului deliberativ, dar fiind înlocuitor de drept al primarului poate fi desemnat reprezentantul acestuia în consiliile de administrație ale școlilor, este nelegal, întrucât, deși viceprimarul este ales din rândul consilierilor locali și își păstrează statutul de consilier local, după obținerea mandatului de viceprimar acesta este obligat să respecte atribuțiile prevăzute de dispozițiile Legii nr. 215/2001 pentru viceprimari și să se supună regimului juridic al incompatibilităților și conflictelor de interese prevăzut pentru primari și viceprimari, conform dispozițiilor Legii nr. 161/2003.

Prin urmare, după alegerea în funcția de viceprimar consilierul local este obligat să respecte dispozițiile art. 87 din Legea nr. 161/2003, și nu-i mai sunt aplicabile dispozițiile art. 88 din același act normativ.

De altfel, se arată, cumulul funcției de consilier local și a celei de viceprimar este interzis expres de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, în continuare, fiind redate prevederile art. 57 din Legea nr. 215/2001, alin. (1) - (7).

Reprezentarea Consiliului Local în Consiliile de Administrație se poate realiza de către persoane stabilite prin Hotărâre a Consiliului Local, însă desemnarea acestora nu trebuie să încalce regimul incompatibilităților. Prin urmare, există posibilitatea desemnării în calitate de reprezentant al Consiliului Local a unei alte persoane, alt consilier local, și nu a viceprimarului, care se află în stare de incompatibilitate potrivit art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Recurenta- pârâtă susține că raționamentul instanței de fond, conform căruia, prin adoptarea Legii nr. 286/2006 intenția legiuitorului ar fi fost ca viceprimarul să exercite toate atribuțiile ce le revin consilierilor locali este eronat, fiind contrazis inclusiv de Expunerea de motive care a stat la baza inițierii procedurii legislative.

Așa cum rezultă din Expunerea de motive, proiectul de lege propune păstrarea calității de consilier local a viceprimarului pentru ca demiterea acestuia să poată fi realizată cu votul majorității consilierilor în funcție, în reglementarea anterioară demiterea viceprimarului putând fi realizată cu votul a 2/3 din numărul consilierilor în funcție și pierderea statutului de consilier a viceprimarului.

De asemenea, recurenta consideră că dacă legiuitorul ar fi intenționat ca viceprimarul să exercite în continuare toate atribuțiile de consilier local, ar fi modificat în mod corespunzător și dispozițiile legale referitoare la incompatibilitățile aleșilor locali și ar fi limitat atribuțiile pe care primarul le poate delega viceprimarului.

Însă, legiuitorul a menținut regimul juridic al incompatibilităților aplicabil aleșilor locali și a menționat expres că viceprimarul este subordonat primarului și înlocuitorul de drept al acestuia, care îi poate delega atribuțiile sale.

Legea nr. 161/2003 face o distincție clară între incompatibilitățile calității de consilier local (prevăzute de art. 88) și cele specifice funcției de viceprimar (reglementate de art. 87).

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor alin. (7) al art. 57 din Legea nr. 215/2001, punctul 4 din Expunerea de motive a Guvernului la proiectul Legii nr. 286/2006, de modificare și completare a Legii nr. 215/2001, rezultă că introducerea acestui alineat s-a făcut în scopul îmbunătățirii relației primar- viceprimar, acesta din urmă fiind liantul dintre primar și consilierii locali, și ca în cazul pierderii funcției de viceprimar (demitere, demisie) să poată rămâne în funcția de consilier local.

Așadar, opinează recurenta-pârâtă, intenția legiuitorului a fost ca funcția de consilier local dobândită în urma alegerilor locale să nu poată fi pierdută în varianta în care viceprimarului îi încetează funcția înainte de sfârșitul mandatului.

Intimatul- reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind nelegal și nefondat, și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția din 19 octombrie 2018 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată inițial pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 21 iunie 2019, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Instanța de fond a fost învestită pe calea prevăzută de art. 22 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, cu soluționarea cererii formulate de reclamantul A., având ca obiect anularea Raportului de evaluare nr. x/26.05.2016, emis de recurenta- pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a reținut că reclamantul, în calitate de viceprimar al municipiului Târgu Mureș, județul Mureș, a încălcat regimul juridic al incompatibilităților, întrucât, simultan cu funcția de viceprimar, a deținut și calitatea de membru în Consiliile de Administrație ale următoarelor unități de învățământ: Școala Gimnazială "B." (perioada 13.06.2013, data alegerii în funcția de viceprimar al municipiului Tg. Mureș - 19.11.2014, data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administrație); Grădinița cu program prelungit "C.", pentru perioada 13.06.2013 (data alegerii în funcția de viceprimar al municipiului Tg. Mureș) - 02.09.2014 (data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administrație); Grădinița cu program prelungit nr. 16/15, pentru perioada 13.06.2013 (data alegerii în funcția de viceprimar al municipiului Tg. Mureș)- 14.11.2014 (data desemnării unui nou membru în Consiliul de Administrație), încălcând, astfel, dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003.

Instanța a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea Raportului de evaluare întocmit de pârâtă, în considerarea faptului că deținerea funcției de viceprimar nu este incompatibilă cu exercitarea unei obligații legale prevăzute de art. 20 din Legea nr. 1/2011, soluție nelegală și reflectând interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale pertinente, Înalta Curte considerând-o a fi contrară scopului normei prevăzute de art. 87, alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

Finalitatea urmărită de legiuitor prin adoptarea Legii nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, constă în asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice, precum și în prevenirea corupției, astfel cum se prevede expres în art. 8 alin. (1) din Legea nr. 176/2010.

Obiectul care circumscrie sfera de incidență a incompatibilităților vizate de Legea nr. 161/2003 îl constituie protejarea integrității persoanei ce ocupă o funcție sau demnitate publică de eventualele ingerințe determinate de eventuale interese personale ce decurg din desfășurarea în paralel a unor activități interzise prin lege.

Conform art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice;".

Art. 91 alin. (3) din același act normativ prevede că:

"Alesul local poate renunța la funcția deținută înainte de a fi numit sau ales în funcția care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcție".

De asemenea, conform art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare a dispozițiilor până la data de 30 iunie 2014, "În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel: a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un singur rând de clase, consiliul de administrație este format din 7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice, inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; primarul sau un reprezentant al primarului; un reprezentant al consiliului local. Directorul este membru de drept al consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă. Prevederile prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru învățământul preșcolar și primar.".

În raport de conținutul clar și precis determinat al acestor dispoziții legale, se constată că starea de incompatibilitate există în prezența îndeplinirii simultane a funcției de viceprimar cu calitatea de membru în consiliul de administrație al unei unități de învățământ de nivel gimnazial sau preșcolar - cazul în speță.

Astfel, trebuie avut în vedere domeniul diferit de reglementare al dispozițiilor în examinare, art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 stabilind incompatibilitățile specifice aleșilor locali, iar art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 referindu-se la constituirea consiliilor de administrație în cazul unităților de învățământ de stat de nivel gimnazial, preșcolar și primar.

Apoi, dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea educației naționale nr. 1/2011 nu obligă viceprimarul să fie membru în consiliul de administrație al școlii, ci prevede numai că, în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial, consiliul de administrație include și un reprezentant al primarului, dispoziția normei fiind precis determinată sub aspectul obligației prevăzute în sarcina primarului, aceea privind desemnarea unui astfel de reprezentant în consiliul de administrație.

Intenția legiuitorului, așadar, este clară și neechivoc exprimată, în sensul stabilirii unei incompatibilități între funcția de primar/viceprimar, și cea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice.

Dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 1/2011 nu intră în conflict cu prevederea de la art. 87 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, dimpotrivă, fac posibilă evitarea/înlăturarea situației de incompatibilitate, prin obligația de numire a unui reprezentant al primarului în consiliul de administrației al unității de învățământ, altul decât viceprimarul.

Or, în speță, este de observat că, potrivit textului legal mai sus- menționat, existența situației de incompatibilitate este întrunită prin simpla realizare cumulativă a celor două condiții - calitatea de viceprimar și calitatea, simultană, de membru în consiliul de administrație într-o instituție publică- unitate de învățământ, condiții pe care este cert că intimatul- reclamant A. le-a întrunit, simultan, în perioada relevantă în cauză, 13 iunie 2014 - 19 nov. 2014.

Așa fiind, Înalta Curte constată că numirea viceprimarului municipiului Târgu Mureș - intimatul-reclamant A., s.n, în consiliile de administrație ale Școlii Gimnaziale "B.", Grădinița cu program prelungit "C." și Grădinița cu program prelungit nr. 16/15, nu au avut loc în temeiul și cu respectarea legii, persoana desemnată/numită în calitate de reprezentant al primarului în consiliul de administrație al unității de învățământ având obligația de a nu încălca ea însăși regimul juridic al incompatibilităților.

Este adevărat și că ulterior legea incidentă, în articolul care interesează, a suferit modificări în sensul instituirii unei excepții pentru situația în care calitatea de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice vizează o unitate de învățământ din rețeaua autorităților unităților de administrație publică locală.

Astfel, potrivit Legii nr. 128/2017 de modificare a Legii nr. 161/2003, există incompatibilitate pentru cumulul de calități ...cu excepția... membrilor în consiliile de administrație ale unităților și instituțiilor de învățământ de stat sau confesionale și ale spitalelor publice din rețeaua autorităților administrației publice locale.

O atare modificare legislativă, însă, nu reprezintă legea aplicabilă raportului juridic de drept administrativ supus analizei în prezenta cauză, și aplicarea acestei dispoziții legale nu poate fi atrasă asupra litigiului din prezenta cauză, așa cum greșit a apreciat instanța de fond.

Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. În același sens, potrivit art. 6 din C. civ. - cu care legea de drept administrativ (material și procesual) se completează, potrivit art. 28 din Legea nr. 554/2004, legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare, aceasta nu are putere retroactivă.

Nu se poate reține astfel, aplicarea Legii de modificare nr. 128/2017, publicată în M.O. din 7 iunie 2017, înapoi în timp, anterior datei edictării ei, pentru a se reține astfel a fi incidentă și situației intimatului- reclamant, cu mult premergătoare apariției acestei legi (13 iunie 2013 - 19 noiembrie 2014), nefiind vorba, prin excelență, despre o lege penală sau contravențională pentru care Constituția admite, prin excepție, retroactivitatea.

Reglementarea incompatibilităților, din punct de vedere al existenței și efectelor pe care le generează, se raportează la legea în vigoare la momentul cumulării funcțiilor incompatibile, fără a avea relevanță modificările legislative intervenite ulterior, în cursul, sau după finalizarea activității de evaluare.

Această interpretare a fost confirmată și de soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în ședința din 21 iunie 2018, în sensul "constatării stării de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, pentru situații ivite anterior modificării textului de lege și a intrării în vigoare a O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014."

Față de acestea, se reține, încă o dată, că intimatul- reclamant A. s-a aflat în stare de incompatibilitate, prin efectul legii, întrucât a exercitat simultan funcția de viceprimar al municipiului Târgu Mureș și a deținut calitatea de membru al Consiliile de Administrație ale unităților de învățământ.

Nu servește în prezenta cauză, pentru înlăturarea concluziilor de mai sus, nici argumentul instanței de fond, legat de interpretarea dispozițiilor cu observarea modificărilor succesive în timp.

Soluția legislativă instituită de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate, este clar în sensul unei incompatibilități pentru situația de cumul de calități precum cel în cauză, astfel că, nu invită la speculații și interpretări, în care forma viitoare a legii (care introduce excepția), să poată constitui un argument de clarificare, interpretare. Aceasta lege este o chestiune de optică legislativă ce aparține exclusiv legiuitorului, care și-a asumat o astfel de formă, tot astfel cum, ulterior, în 2017 legiuitorul a înțeles să-și asume o altă optică și să instituie o excepție în sensul arătat anterior.

În acest sens, de altfel, s-a pronunțat și Curtea Constituțională în decizia nr. 45 din 22 ianuarie 2019, arătând că din această perspectivă, a succesiunii legilor în timp, Curtea a observat că autorul critică, în realitate, modul de interpretare și aplicare a legii de către Agenția Națională de Integritate, aspect ce excedează controlului de constituționalitate. În acest sens, Curtea a reținut că, în jurisprudența sa în materie, a constatat că susținerile privind înțelegerea conținutului normelor juridice criticate, prin corelare cu alte dispoziții legale, vizează interpretarea și aplicarea legilor în cauza dedusă judecății. Cu privire la succesiunea în timp a soluțiilor legislative criticate, Curtea a reținut că acestea reprezintă opțiunea legiuitorului, încadrându-se în marja sa de apreciere cu privire la stabilirea regimului incompatibilităților, iar instanța judecătorească analizează aplicarea legii la cazul dedus judecății, potrivit principiului tempus regit actum.

Nu constituie argumente relevante nici chestiunile legate de prevederile Legii învățământului nr. 1/2011. Împrejurarea că legea învățământului instituie obligativitatea desemnării de către primar a unui reprezentant în consiliul administrațiilor, nu înseamnă că Legea nr. 161/2003 ar putea fi ignorată, și că un atare reprezentant în consilii ar putea fi însuși viceprimarul, în ciuda dispoziției speciale care interzice aceasta în Legea nr. 161/2003.

Aceasta din urmă lege este cea specială- definind un aspect particular - relativ la identificarea persoanei ce poate fi desemnată în consiliul de administrație, față de legea învățământului - care rămâne una generală în aceasta materie; cele două legi, de altfel, nu intră în conflict, ci se completează: văzând necesitatea desemnării unui reprezentant în consiliul de administrație, la identificarea acestei persoane trebuie avută în vedere legea specială privind incompatibilitățile.

Așadar, astfel după cum s-a arătat anterior, starea de incompatibilitate este atrasă prin deținerea simultan a celor două funcții, fără a exista o distincție legată de exercitarea efectivă de activități în cadrul Consiliului de Administrație.

Dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de membru în Consiliul de Administrație, simultan cu deținerea calității de viceprimar: "(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: d) calitatea de membru al consiliului de administrație … la instituțiile publice.".

Asigurarea integrității în exercitarea funcției publice și prevenirea faptelor de corupție se realizează în situația în care există premise reale de natură a amenința în mod efectiv valorile sociale apărate, respectiv, atunci când există o suprapunere a exercitării efective a două funcții vizate de legiuitor, situație în care există posibilitatea generării unor interese personale conflictuale cu exercitarea unei funcții sau demnități publice. Doar o atare interpretare dă sens reglementărilor legale privind regimul incompatibilităților și este de natură a justifică limitarea exercitării unor drepturi.

Însă, o demnitate, o funcție publică sau privată nu sunt caracterizate numai de actul alegerii, numirii, desemnării sau învestirii, ci și de ansamblul atribuțiilor, prerogativelor, drepturilor și competențelor prevăzute de lege care intră în conținutul lor, și prin a căror exercitare concomitentă și concurentă în viața socială, de către același subiect, se potențează situațiile de conflict pe care legiuitorul tinde a le evita prin instituirea incompatibilităților.

Exercitarea simultană a unei funcții publice și a funcției de membru în consiliul de administrație într-o unitate de învățământ conduce la starea de incompatibilitate, aceasta fiind interpretarea care corespunde scopului legii, de înlăturare a cauzelor și condițiilor care ar determina corupția.

Toate aceste aspecte conduc la concluzia că în mod nelegal s-a dispus de către instanța de fond anularea Raportului de evaluare, greșit nefiind reținută în sarcina intimatului- reclamant A. incompatibilitatea prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Înalta Curte constată, de asemenea, că în mod nelegal s-a reținut de către instanța de fond că, începând din anul 2006, viceprimarul, care este și consilier local, își exercită atribuțiile de consilier local în deplinătatea lor, inclusiv cele care rezultă din numirea în consiliile de administrație ale unităților de învățământ.

Stabilirea expresă a incompatibilităților are ca fundament premisa că, fiind în serviciul public, persoana care deține o funcție de demnitate publică sau de autoritate publică trebuie să fie nu numai independentă, dar și să se abțină de la exercitarea unor funcții sau de la desfășurarea unor activități care, prin natura lor, ar fi în contradicție cu mandatul său reprezentativ sau care l-ar împiedica de la exercitarea acestuia, potrivit exigențelor legale sau regulamentare. Un asemenea cumul ar fi în dauna funcțiilor îndeplinite, a imparțialității, obiectivității și independenței pe care exercițiul lor corect îl presupune.

Conform dispozițiilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001, pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut, iar,

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, funcția de viceprimar este incompatibilă cu funcția de membru în consiliul de administrație la instituții publice.

Din interpretarea acestor texte de lege, imperative, incompatibilitatea rezultă din deținerea funcției de viceprimar simultan cu deținerea calității de membru în consiliul de administrație al școlii, astfel că nu prezintă relevanță în cauză împrejurarea că intimatul- reclamant a fost desemnat în Consiliul de administrație al Școlii ca reprezentant al primarului, sau al Consiliului local.

O dată ce intimatul- reclamant deținea funcția de viceprimar, acesta a devenit incompatibil pentru desemnarea sa ca membru în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, indiferent de autoritatea publică pe care o reprezenta în acest consiliu, potrivit dispozițiilor legale sus- menționate.

Prezintă relevanță în reținerea cazului de incompatibilitate în discuție, așa cum s-a menționat anterior, deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al școlii, ceea ce înseamnă că împrejurarea desemnării intimatului- reclamant din partea primarului/consiliului local nu este de natură a face inaplicabile prevederile legale ce reglementează acest caz de incompatibilitate.

Chiar dacă își păstrează calitatea de consilier local și a fost desemnat din partea primarului/consiliului local în consiliul de administrație, atâta timp cât exercită funcția de viceprimar, continuă să se afle în stare de incompatibilitate. Este de subliniat și aspectul că în consiliul de administrație al școlii putea fi desemnat orice consilier local, în afara viceprimarului, întrucât acesta nu putea deține în mod legal ambele funcții, scopul incompatibilității fiind asigurarea imparțialității, independenței și obiectivității în exercitarea funcției publice.

În consecință, nu se poate reține că incompatibilitatea intervine numai în cazul exercitării efective a atribuțiilor aferente funcției care atrage starea de incompatibilitate. Legea nr. 161/2003 nu face referire la exercitarea atribuțiilor celor două funcții deținute, obținerea vreunui folos sau a vreunui venit ori la o altă condiție care trebuie îndeplinită pentru a putea fi atrasă starea de incompatibilitate, astfel că este necesară și suficientă deținerea simultană a funcției de viceprimar și a calității de membru în consiliul de administrație al unei instituții publice, pentru reținerea incompatibilității în discuție.

În concluzie, Raportul de evaluare nr. x/26.05.2016 întocmit de recurenta- pârâtă Agenția Națională de Integritate, care consacră o stare de drept reală, este legal, iar hotărârea instanței de fond care-l anulează este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material mai sus-arătate, incidente în cauză, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de acestea, recursul declarat în cauză urmează a fi admis, cu casarea sentinței recurate și, rejudecând: va fi respinsă acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată, starea de incompatibilitate reținută în sarcina intimatului- reclamant A. atrăgând incidența prevederilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, în forma în vigoare intervalului temporal pentru care se constatase incidentul de integritate.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul; va casa sentința recurată și, rejudecând: va respinge acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta- pârâtă AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE împotriva sentinței nr. 102 din 4 octombrie 2016, a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 octombrie 2020.