ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5422/2020

Ședința publică din data de 22 octombrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș la data de 25 mai 2017, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, să se dispună anularea raportului de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de Agenția Națională de integritate - Inspecția de integritate, cu obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

A fost anulat Raportul de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de pârâtă.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2380 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței în ceea ce privește soluția de anulare a raportului de evaluare și, reținând cauza spre rejudecare, respingerea acțiunii ca nefondată.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003.

A menționat că Legea nr. 161/2003 prevede la art. 94 alin. (1) ca fiind stare de incompatibilitate deținerea calității de funcționar public cu exercitarea oricărei alte funcții publice sau calități decât cea în care a fost numit, precum și cu funcțiile de demnitate publică. Alin. 2 prevede că funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, inclusiv în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

A mai arătat recurenta că pe perioada suspendării reclamantei nu i-a încetat calitatea de expert tehnic judiciar și că o atare împrejurare nu este de natură să înlăture situația de incompatibilitate în care se află aceasta, întrucât suspendarea la cerere din calitatea de expert tehnic judiciar nu este prevăzută de legiuitor ca fiind o excepție ce ar deroga de la aplicabilitatea art. 94 din Legea nr. 161/2003.

A apreciat recurenta că motivarea instanței de fond este nelegală, având în vedere că textul art. 94 din Legea nr. 161/2003 nu condiționează și nu limitează starea de incompatibilitate la calitatea de expert tehnic judiciar, ci prevede alte funcții și calități, activități remunerate/neremunerate.

A menționat, totodată, că legiuitorul a prevăzut expres la art. 94 alin. (2)

1

și alin. (2)

2

din Legea nr. 161/2003 care sunt cazurile în care funcționarul public nu se află în situație de incompatibilitate, printre aceste cazuri exceptate neregăsindu-se și deținerea calității de expert tehnic judiciar.

A susținut recurenta că, pentru a se reține situația de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca funcționarul public să dețină o altă funcție publică sau funcție de demnitate publică, o altă calitate, respectiv să desfășoare alte activități, remunerate sau neremunerate inclusiv în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, evident în baza unei calități, condiție ce este îndeplinită în cauza dedusă judecății, atâta timp cât reclamanta a deținut funcția publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureș și calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureș - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Mureș.

Recurenta a mai arătat că nu poate fi reținută ca fondată motivarea instanței de fond care vizează Decizia nr. 20/2014 a ÎCCJ sub aspectul că expertul tehnic judiciar nu are calitatea de funcționar public în accepțiunea legii administrative, atât timp cât temeiul de drept în baza căruia inspectorul de integritate a reținut situația de incompatibilitate este reprezentat de art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că instanța de fond în mod corect a dispus anularea raportului de evaluare, întrucât nu a deținut și nu deține alte funcții și nu a desfășurat și nici nu desfășoară alte activități în cadrul autorităților sau instituțiilor publice și nu prezintă nici un fel de relevanță deținerea calității de expert de către intimata-reclamantă sub aspectul incompatibilității, legiuitorul nesancționând deținerea unei calități.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/08.05.2017 emis de Agenția Națională de integritate - Inspecția de integritate prin care s-a reținut în sarcina reclamantei, funcționar public cu statut special în cadrul Compartimentului Informatic al Penitenciarului Târgu Mureș, încălcarea regimului juridic al incompatibilităților prevăzut de dispozițiile art. 94 alin, (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, deoarece începând cu data de 29.05.2013 (data dobândirii calității/funcției de expert tehnic judiciar) și până la data de 25.10.2016 (data înregistrării cererii de radiere din tabloul experților tehnici judiciari) a deținut, concomitent, atât funcția publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureș, cât și funcția/calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureș - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Mureș.

Soluția primei instanțe de admitere în parte a acțiunii și de anulare a raportului de evaluare este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În ceea ce privește susținerile recurentei privind incidența în speță a prevederilor art. 94 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, verificând conținutul raportului de evaluare contestat, Înalta Curte constată că în cuprinsul acestuia nu a fost reținut acest aspect, astfel că aceste susțineri nu vor fi analizate de instanța de control judiciar.

Recurenta a criticat sentința instanței de fond și din perspectiva faptului că a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 94 alin. (2) din Legea nr. 161/2003. A invocat faptul că, pentru a se reține situația de incompatibilitate prevăzută de legiuitor la art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, este suficient ca funcționarul public să dețină o altă funcție publică sau funcție de demnitate publică, o altă calitate, respectiv să desfășoare alte activități, remunerate sau neremunerate inclusiv în cadrul autorităților sau instituțiilor publice, evident în baza unei calități, condiție ce este îndeplinită în cauza dedusă judecății, atâta timp cât reclamanta a deținut funcția publică cu statut special în cadrul Compartimentului Informatică al Penitenciarului Târgu Mureș și calitatea de expert tehnic judiciar în cadrul Tribunalului Mureș - Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile Mureș.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, având în vedere prevederile art. 94 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora funcționarii publici nu pot deține alte funcții și nu pot desfășura alte activități, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: în cadrul autorităților sau instituțiilor publice.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, în cauză nu sunt întrunite condițiile anterior menționate pentru a se constata încălcarea regimului juridic al incompatibilităților. În materia dreptului administrativ, dobândirea calității de expert nu echivalează cu deținerea altei funcții, iar potrivit adresei nr. x/28.08.2016 emise de Biroul Tehnic de Expertize Tehnice și Contabile din cadrul Tribunalului Mureș depuse în dosarul de fond, reclamanta nu a desfășurat nicio activitate în calitatea sa de expert.

Înalta Curte are în vedere și existența raportului de evaluare nr. x/10.06.2019 întocmit de Agenția Națională de Integritate, depus la dosar recurs, prin care s-a reținut că, în urma încheierii evaluării efectuate în lucrarea nr. x/16.04.2018, nu au fost identificate elemente de încălcare a regimului juridic al incompatibilităților, dna A. respectând prevederile legale în materie. Potrivit filei 1 din raportul menționat, activitatea de evaluare a respectării regimului juridic al incompatibilităților s-a efectuat pentru perioada 28.06.2004-16.05.2019, deci inclusiv pentru perioada reținută în raportul de evaluare contestat în prezenta cauză.

Totodată, Înalta Curte reține că, în ședința din 22 mai 2017 a judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în urma dezbaterilor s-a exprimat în unanimitate opinia că, în lumina modificărilor legislative aduse de Legea nr. 87/2017, se impune o reorientare a jurisprudenței secției de contencios administrativ și fiscal, în sensul deciziilor în care s-a reținut că, la stabilirea stării de incompatibilitate între funcția publică și calitatea de administrator la o societate comercială, se are în vedere exercitarea efectivă a funcției de administrator.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.

În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimata A., reprezentând onorariu avocațial, dovedit prin depunerea la dosarul instanței de recurs a facturii x/05.04.2018 și chitanței x/05.04.2018 pentru suma de 1000 RON, a facturii x/15.09.2020 și chitanței x/15.09.2020 pentru suma de 1190 RON, respectiv a facturii x/06.10.2020 și a ordinului de plată nr. x/08.10.2020 pentru suma de 190 RON.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 115 din 20 octombrie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Agenția Națională de Integritate la plata sumei de 2380 RON cheltuieli de judecată către intimata A..

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2020.