ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3906/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 14 martie 2016, sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de către pârâtă și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 70 din 21 iunie 2016, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Naționala de Integritate, împotriva Raportului de evaluare nr. x/02.03.2016 întocmit de către pârâtă.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a prezentat situația de fapt pe care a parcurs-o actul administrativ atacat, după care a susținut că instanța de fond și-a bazat soluția adoptată, în principal, pe ideea caracterului economic al activității desfășurate de către reclamant, prin intermediul persoanei fizice autorizate, prin raportare la prevederile art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 și cele ale art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990.

Pornind de la definiția activității economice prev. de art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008, nu se poate reține în sarcina reclamantului că activitatea desfășurată de către acesta este o activitate economică, întrucât nu a fost desfășurată în scopul obținerii unui profit, condiție impusă de această prevedere legală.

A mai susținut recurentul că s-a înregistrat ca persoană fizică autorizată, însă acest lucru nu-i conferă calitatea de comerciant, întrucât activitatea de agricultor desfășurată s-a exercitat în vederea satisfacerii nevoilor zilnice ale familiei și pentru consum propriu, nu și pentru comercializarea produselor obținute, astfel încât nu există scopul specific activității, respectiv obținerea de profit.

O astfel de prezumție este contrară prevederilor acelui act normativ pe care se bazează argumentarea părții adverse și instanței de prim grad de jurisdicție. Astfel, conform art. 20 alin. (2) din O.U.G. nr. 44/2008, creditorii își vor executa creanțele potrivit dreptului comun, în cazul în care PFA nu are calitatea de comerciant. Această prevedere nu numai că nu exclude posibilitatea existenței unor persoane fizice autorizate care nu au calitatea de comerciant, dar reglementează însăși procedura de recuperare a unor creanțe față de PFA, pentru situațiile în care nu are calitatea de comerciant.

În concluzie, acest text legal constituie dovada expresă și neechivocă a existenței a două categorii de persoane fizice autorizate, respectiv cele care au calitatea de comercianți și cele care nu dețin o astfel de calitate.

Or, intimata, prin raportul de evaluare, reținând că activitatea desfășurată de reclamant avea caracter comercial, era ținută să dovedească o atare afirmație, sarcina probei aparținând intimatei.

Față de aceste aspecte, hotărârea instanței de fond contravine legii și este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale în materie.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei de față îl formează anularea raportului de evaluare nr. x/02.03.2016, prin care pârâta A.N.I. a constatat, în urma activității de evaluare desfășurate că, în perioada 22.06.2012-12.05.2015 (data radierii PFA), reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât a deținut simultan atât funcția de viceprimar al comunei Sărmaș, județul Harghita, cât și calitatea de comerciant persoană fizică autorizată, A., număr de ordine la ORC, x/2010, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și a mediului de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare, "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu (...) calitatea de comerciant persoană fizică".

Cu privire la criticile recurentului potrivit cărora persoana fizică autorizată a realizat exclusiv activități de natură agricolă, pentru satisfacerea nevoilor zilnice ale familiei, și nu cu scopul de a realiza profit în sensul activității de comerciant, condiție impusă de această prevedere legală, se reține că, potrivit art. 2 lit. i) din O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, forma incidentă în cauză, persoana fizică autorizată este persoana fizică autorizată să desfășoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în principal forța sa de muncă, iar art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 44/2008 definește activitatea economică ca fiind activitatea agricolă, industrială, comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii unui profit.

Persoanele fizice autorizate au, potrivit art. 7 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008, forma incidentă în cauză, obligația să solicite înregistrarea în registrul comerțului și autorizarea funcționării, înainte de începerea activității economice, ca persoane fizice autorizate.

Art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, forma incidentă în cauză, prevede obligația persoanelor fizice autorizate, înainte de începerea activității economice, să ceară înregistrarea în registrul comerțului, iar potrivit alin. (2), în cursul exercitării activității lor sau la încetarea acesteia, persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a solicita înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege.

Calificarea persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă și din dispozițiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., care prevăd că referirile la comercianți din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ. se consideră a fi referiri la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului.

Contrar celor susținute de către recurent, starea de incompatibilitate rezultă din deținerea simultană a celor două funcții/calități. Pentru stabilirea stării de incompatibilitate este suficient să fie deținute simultan două sau mai multe funcții/calități care generează starea de incompatibilitate, respectiv, în cauza de față, cea de comerciant persoană fizică și cea de viceprimar. Legiuitorul, în art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, nu face nicio distincție după cum funcția este exercitată efectiv sau nu, respectiv realizare efectivă de profit sau nu.

Instanța de fond a interpretat corect normele de drept aplicabile, dispozițiile care reglementează incompatibilitatea pentru funcția de viceprimar, reținând că sunt incidente dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, recurentul-reclamant aflându-se în stare de incompatibilitate prin deținerea celor două funcții/calități. De asemenea, reclamantul avea obligația de a ieși din starea de incompatibilitate, în termenul prevăzut de lege, însă nu a făcut-o, fiind în stare de incompatibilitate prin deținerea simultană a calității de viceprimar și cea de comerciant persoană fizică.

Condiția exercitării unor fapte de comerț în cadrul persoanei fizice autorizate nu este menționată în Legea nr. 161/2003, astfel încât, prin susținerile sale, recurentul-reclamant dă o interpretare greșită dispozițiilor exprese ale Legii nr. 161/2003, care este o lege cu regim special, ale cărei norme reglementează regimul specific al incompatibilităților aleșilor locali.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, criticile de casare invocate de recurent fiind nefondate, astfel încât recursul reclamantului va fi respins ca atare.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 70 din 21 iunie 2016 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.