ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2908/2014

Asupra contestației de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 121/PI pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 281/35/2014, în baza art. 595 C. proc. pen. raportat la art. 599 alin. (5) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de către condamnatul F.Ș., privind aplicarea legii penale mai favorabile. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că la data de 16 iulie 2014 a fost înregistrată la Curtea de Apel Oradea Adresa nr. A1 din 16 iulie 2014 formulată de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin care a fost înaintată cererea condamnatului F.Ș., prin care s-a solicitat să se constate că infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen.

(1969), a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare la 1 februarie 2014 a C. pen. Prima instanță a constatat că cererea condamnatului intră sub incidența dispozițiilor art. 597 din C. proc. pen. și că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări - constatarea dezincriminării infracțiunii de primire de foloase necuvenite pentru care s-a dispus condamnarea - cu cererea care a format obiectul Sentinței penale nr. 52/PI din 3 aprilie 2014 a Curții de Apel Oradea rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1830 din 28 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație condamnatul F.Ș., susținându-se, potrivit concluziilor formulate de apărătorul desemnat din oficiu, că cererea privind aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei este admisibilă, întrucât nu există identitate de obiect cu cererea formulată anterior, motiv pentru care se impune admiterea contestației și să se constate că infracțiunea de primire de foloase necuvenite, prevăzută de art. 256 C. pen. (1969), a fost dezincriminată ca urmare a intrării în vigoare a C. pen. la data de 1 februarie 2014. Examinând contestația formulată, prin raportare la criticile condamnatului și dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 595 alin. (1) C. pen., când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 C. pen., iar conform dispozițiilor art. 599 alin. (5) C. proc. pen., cererile ulterioare de contestație la executare sunt inadmisibile dacă există identitate de persoană, de temei legal, de motive și de apărări. Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că numitul F.Ș. a mai formulat anterior o cerere cu un conținut identic prin care a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 4 C. pen.

în ceea ce privește Sentința penală nr. 1 pronunțată la 18 decembrie 1997 de Curtea de Apel Oradea, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1246 din 12 mai 1998 a Curții Supreme de Justiție, cerere care a fost respinsă, ca nefondată, prin Sentința penală nr. 52/PI pronunțată la 3 aprilie 2014 de Curtea de Apel Oradea, în Dosarul nr. 75/35/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1830 din 28 mai 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținându-se că petentul a fost condamnat pentru infracțiunea de primire de foloase necuvenite, iar această infracțiune nu a fost dezincriminată, ci se regăsește în conținutul infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 C. pen.

În aceste condiții, constatând că există identitate de persoană, de temei legal, de motive și apărări între cererea ce formează obiectul acestui dosar și cererea anterioară ce a format obiectul Dosarului nr. 75/35/2014, respectiv constatarea dezincriminării infracțiunii pentru care a fost condamnat contestatorul - infracțiunea prevăzută de art. 256 din C. pen. (1969) -, Înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a dispus respingerea ca inadmisibilă, a cererii privind aplicarea legii penale mai favorabile, având în vedere și incidența dispozițiilor art. 597 C. proc. pen. Pentru motivele mai sus arătate, în baza art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul F.Ș.

împotriva Sentinței penale nr. 121/PI din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E Respinge, ca nefondată, contestația declarată de condamnatul F.Ș. împotriva Sentinței penale nr. 121/PI din 2 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 30 octombrie 2014. Procesat de GGC - MI